Handbalul, sport național, are juniori de turneu final făcând piruete la stâlpi de iluminat stradal. Conduită civică ce nu face cinste Potaissei Turda și Liceului Liviu Rebreanu

Îi ai exact aşa cum îi creşti, iar conduita unor juniori 2 ai AHC Potaissa Turda în spaţiul public, prezenţi fiind la Timişoara cu ocazia turneului final al Campionatului Naţional FRH al categoriei lor de vârstă, trădează aspectul că îndrumătorii lor pe linie sportivă şi educaţională nu i-au conştientizat suficient în ideea că reprezentarea unor nume şi culori obligă la o anumită atitudine şi prestanţă, în ideea respectării blazonului.

Şi vor spune probabil unii că ”să-i slăbim”, cum că ar fi încă ”doar nişte copii”, dar din moment ce, în calitate de finalişti pe ţară ai celei de-a doua principale categorii juvenile de vârstă, purtau în spaţiul public însemnele unui club multiplu medaliat în competiţiile FRH, un comportament adecvat – care ar fi etalat roadele educaţiei din sistemul de învăţământ, la nivel familial dar şi la clubul sportiv de formare – n-ar fi inclus nicidecum apucăturile junilor turdeni la capătul Căii Martirilor din Timişoara, ”în plină stradă”.

Într-adevăr, nu-i de făcut din ţânţar armăsar, iar la fel de adevărat e că vârsta juniorilor 2, la 15-16 ani, e una de cumpănă cu toate implicaţiile sale indubitabile, însă nici nu-i de trecut cu vederea aspectul esenţial că îndrumătorii junilor handbalişti n-au aprofundat insuflarea pe adresa acestora a conştientizării responsabilităţii de care sunt onoraţi a avea parte prin purtarea însemnelor prim-divizionarei de pe locul 4 în Liga Zimbrilor, AHC Potaissa Turda, în calitate de înrolaţi în învăţământul superior la Liceul Teoretic ”Liviu Rebreanu” din municipiul judeţului Cluj.

Onoare care şi obligă, la fel cum ar fi trebuit să-i oblige de la sine, prin manifestarea unei atitudini demne şi civilizate, şi denumirea arterei pe care-şi purtau alandala paşii, Calea Martirilor, astfel denumită în memoria unor timişoreni răpuşi în plină stradă în decembrie 1989, jertfiţi tocmai pentru un alt viitor al urmaşilor şi noilor generaţii.

Viitor rezervându-le drepturi dar şi obligaţii, una dintre aceste obligaţii raportându-se la o conduită civică adecvată şi responsabilă în plan moral, etic şi principial.

Desigur, nu-i de pus lupa pe întregul lot al Liceului ”Liviu Rebreanu” prezent la turneul final al Campionatului Naţional de la Timişoara, câtă vreme doar 4 dintre componenţii săi erau în ”misiunea” care sărea în ochi, şi nici nu-i de competenţa Sporttim să cotrobăie în bucătăria internă a colectivului turdean ce căutau neînsoţiţi numai 4 dintre juniorii săi în ceea ce aducea a o ieşire mai degrabă „de capul lor”, propriul program şi activitatea „galben-albaştrilor” fiind strict responsabilitatea vizitatorilor de pe Arieş, dar nici nu poate fi totalmente trecut cu vederea aspectul că îndrumătorii şi mentorii liceenilor în cauză nu i-au conştientizat pesemne îndeajuns în privinţa faptului că o atitudine constant decentă ar trebui să le călăuzească paşii indiferent de circumstanţele în care se află, fie pe de-o parte laolaltă cu întregul colectiv şi sub supravegherea persoanelor mature din delegaţie, fie pe de altă parte pe cont propriu şi aşadar fără a fi văzuţi „în acţiune” de către cei care-i au în grijă, la fel, fie într-o incintă sportivă, fie în spaţiul public.        

Unde într-atât de destrăbălaţi apăreau, încât ai fi putut eronat estima la prima vedere, pe baza unor prejudecăţi şi stereotipuri şablonate, că aveai de-a face cu o aşa-zisă „gaşcă de cartier” susceptibilă a fi pusă pe şotii şi a atrage teribilist atenţia cu disimulate tentative de a stimula reacţia trecătorilor, însă mai greu a-ţi fi închipuit că putea fi vorba despre sportivi juniori finalişti ai unui turneu la nivel naţional sub egidă federală. 

Surpriza neplăcută constând în faptul că se puteau manifesta astfel, şi încă pe o arteră purtând o denumire plină de semnificaţii, Calea Martirilor, în condiţiile în care erau cât se poate de clar vizibile unele însemne vestimentare, precum AHC Potaissa Turda, de unde că nu fuseseră pesemne întrutotul instruiţi în privinţa conduitei comportamentale în spaţiul public într-o asemenea circumstanţă, ziua-n amiaza mare. 

Traversarea unei artere cu 4 benzi pe lângă trecerea de pietoni semaforizată şi mai degrabă de-a-n boulea în diagonală, pirueta în jurul unui stâlp de iluminat stradal despre care se poate doar presupune cât de prăfuit este într-o intersecţie cu trafic intens, stâlp „îmbrăţişat” cu un braţ de către unul dintre juniorii Liceului Teoretic „Liviu Rebreanu”, şi în general o traiectorie imprevizibilă şi haotică, de parcă întreg trotuarul cu pistă de biciclete ar fi fost proprietate a domnişorilor, având pe deasupra musai în alcătuire „spiritualul sunetist” cu „glumiţele” ignoranţei tipice lipsei de respect la adresa semenilor şi ale aerelor de superioritate, cu tente de dispreţuire şi luare în derâdere.

Dar absolut deloc vina lor, ci a formatorilor acestor liceeni, îndrumători care fără doar şi poate şi-au făcut cu indulgenţă treaba la asemenea capitole. 

Într-o notă negativă ca imagine la adresa unui club câştigător de cupă europeană, AHC Potaissa Turda, a cărui denumire sărea în ochi pe partea superior posterioară a bluzei de trening a unuia dintre juniori, aceştia fiind totodată suficient de neuniform şi oarecum neîngrijit îmbrăcaţi ca vestimentaţie sportivă, aproximativ care, cum. 

Iar oricâte trofee viitoare ar urma eventual să câştige aceşti juniori, dorindu-le succes în acest sens din „ciocul vestic” al ţării, niciodată n-ar trebui să uite în primul rând a reprezenta cu integritate şi demnitate însemnele sub care activează, ca unitate de învăţământ, club sportiv şi nu în ultimul rând disciplină sportivă pe care o practică. 

Toţi aceşti vectori de prezentare obligând, iar dacă mentorii juniorilor n-au avut prezenţa de spirit de a le expune adolescenţilor ideea că au parte de toate aceste privilegii tocmai pentru că unii înaintaşi contemporani de-ai lor s-au jertfit cândva cu preţul sângelui şi al vieţii, atunci măcar să-i fi conştientizat că în tot ceea ce întreprind „în deplasare” reprezintă o unitate de învăţământ purtând numele unui mare scriitor român al secolului al XX-lea ca întemeietor al romanului modern, dar şi un club de prim-plan al semicercului intern, dintr-o ramură autoporeclită „sport naţional”.

În ce măsură li se insuflă aşadar juniorilor măcar o educaţie elementară? Fără a avea bineînţeles pretenţia inducţiei spre cunoaşterea aprofundată complexă, de care foarte puţine persoane mature din societatea românească au cu adevărat parte la un nivel veritabil. 

Iar apropo de nivelul valoric, se ştie, standardele educaţionale sunt în picaj liber, „şcoala românească” de azi fiind o copie tare palidă şi foarte mucegăită a celei de altădată, în recul abisal fiind şi „Handbalul, sport naţional”, cel care cu inconştienţă şi-a neglijat cu anii cultivarea sectorului juvenil, totul pe fondul nivelului limitat al conştiinţei spirituale dar şi al marasmului moral din societate, efect negativ al mentalităţii încetăţenite şi de departe cel mai greu de schimbat, însă, cu atât mai mult, noilor generaţii ar trebui să li se insufle noţiunile educaţionale elementare care să amelioreze involuţia atitudinii civice adecvate. 

Le suntem datori a-i mentora în spiritul respectului real de sine şi al semenilor, a le insufla ingredientele unei potrivite educaţii cât mai complexe şi vaste.

Ori tot ceea ce aducea a fi în spaţiul public acest eşantion al trecerii turdene pe la turneul final pe ţară, putea fi asociat lipsei de îndrumare şi instructaj corespunzător din partea celor responsabili.

Iar dacă asemenea manifestări pot emana „în deplasare” dinspre liceeni ai unei unităţi de învăţământ dintr-un municipiu ardelean, reprezentând un club profesionist vicecampion naţional de seniori în urmă cu doar 3 ani sub egida Federaţiei Române de Handbal, atunci pesemne că sunt fisuri în metodica şi cultura educaţională a formării acestor viitori „oameni de mâine” dar şi sportivi. 

Şi depinde strict de atitudinea responsabililor în cauză în raport cu perceperea acestor rânduri, dacă vor ajunge cumva într-o bună zi să le lectureze, una pozitivă făcându-i să conştientizeze că există o situaţie de rumegat, cea negativă limitându-i la a fi respingători în negare vizavi de orice erori în activitatea educaţională a adolescenţilor, pe băncile liceului ori la clubul sportiv. 

Iar ziua respectivă nici nu avea să se încheie prea bine pentru liceeni turdeni la finele Grupei 2 din turneul naţional de juniori 2 de la Timişoara, cedând pentru a doua oară consecutiv, cu 30-29 (16-16) gazdei SCM Politehnica, dar şi eliminaţi fiind astfel înaintea semifinalelor pe ţară, după ce pierdeau şi luni seară, 26-28 cu AHC Talentul este Cheia Bucureşti, calificat precum „violeţii” localnici în semifinale.

Iar capac la toate Liceul Liviu Rebreanu Turda, „pepinieră” a Potaissei, avea a pierde apoi şi întâlnirea pentru locul 5 în ierarhia finală pe ţară, 27-30 (14-15) miercuri de la prânz în faţa lui ACS Avatar Braşov, aşa încât ardelenii au încheiat competiţia pe un loc superior strict doar lui LPS Suceava, pe care o depăşeau cu 39-29 în apariţia inaugurală de duminică în sala „Constantin Jude”, şi a codaşei CSM Bucureşti, de pe poziţia a opta.    

Spre trofeul naţional s-a detaşat în schimb CSU din Suceava, cu 35-28 (15-13) în finala cu ACS HC Buzău 2012, după ce în semifinalele de miercuri bucovinenii treceau cu 32-26 de bucureştenii Talentului este Cheia, iar buzoienii cu 37-34 (18-16) de alb-violeţii „pepinierei” clubului Municipalităţii Timişoarei. Depăşiţi în întâlnirea de consolare a finalei „mici” pentru locul 3 cu 23-31 de către gruparea din capitală, aceasta fiind cea de-a treia dispută directă pentru bronz pierdută de bănăţeni în această primăvară, după cele de la tineret respectiv juniori 3, în vreme ce la juniorii „mari” poliştii au prins locul 7. 

Juniorii 2 localnici pregătiţi de Mihai Rohozneanu şi Andrei Păiuş rămânând în schimb cu satisfacţia adjudecării fără eşec a uneia dintre grupele turneului final din sala „Constantin Jude” din Timişoara, trecând iniţial de „TEC” Bucureşti cu 32-27 şi remizând cu LPS Suceava, 27-27, după care victoria decisivă la limită cu oaspeţii turdeni. Cele două garnituri, de pe Bega respectiv Arieş, încheind însă în regres competiţia, timişorenii cu două înfrângeri, clujenii chiar cu trei. 

De unde că le-ar fi prins poate mai bine responsabililor turdenilor să le insufle liceenilor lor o totală concentrare în sensul scopului real al participării la turneul final, încât să nu-şi alimenteze juniorii imaginaţia înlăturării plictisului prin schijele lipsei de educaţie sub forma „dansului la bară” în plină stradă, una mult mai groasă cât şi nespus de neigienică.

Dar îi ai exact aşa cum îi creşti, iar naţia rătăcită la deficitul datoriei externe de aproape 178 de miliarde de euro, acumulată în doar 3 decenii şi ceva, balast totalmente încovoietor tocmai pe umerii acestor viitoare generaţii, îi pregăteşte de fapt în habarnismul inconştient ce-o caracterizează pentru a fi nimic altceva decât „carnea de tun” de mâine, iar asta nu doar în plan societal, ci şi pentru tranşeele altor zări şi ale beligeranţei pentru profit a altora.  

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × doi =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: