Mult i-a luat inteligentsiei care în general a generat alunecarea handbalului polist să stopeze unul dintre ultimele sale experimente, ținând în toamna lui 2022 de înlocuirea antrenorului Horvath cu Rohozneanu, ce n-a dat bineînțeles roade, ajungându-se recent și la 3 eșecuri la rând când ”violeților” le ardea buza mai tare, sacrificat fiind și ex-reșițeanul, iar și acesta la rândul său tot pentru a fi desigur camuflate erorile managementului sportiv de la gruparea struțo-cămilă a ”Municipalității”, manageriat deficitar ca rele ale tuturor relelor. Reîncălzind acum ciorba prin a-l aduce înapoi pe sexagenarul muntenegrean Pero Milosevic, ex-principal al bănățenilor între 2015 și 2020 de la care Horvath a avut atâtea de învățat dar tot a fost împins nejustificat spre făraș și demisie ca parte a cacofoniei greșelilor de la gruparea Primăriei Timișoara.
Iar decidenţii au mai recurs la o sacrificare tocmai pentru a-şi masca incompetenţa, căci tot „cei cu pâinea şi cuţitul” au fost cei care neinspirat l-au învestit pe Rohozneanu în plin tur de campionat al ediţiei trecute, doar pentru a avea de unde să-l dea afară în returul celei în curs, inerţi timpi morţi şi către nicăieri în această vreme, demiterea fostului reşiţean dovedind că inteligentsia n-a ales chibzuit în prima instanţă. Iar glasul cifrelor experimentului e grăitor, cu 21 de eşecuri faţă de cele 11 succese şi 5 remize cu Mihai Rohozneanu la timonă.
Profanii și puerilii inteligentsiei care-și imaginau și închipuiau, că doar e în sângele nației fandoseala plină de prejudecăți ale mândriei deșarte fără smerenie și conștiință spirituală, visul fierbinte cu Mihai Rohozneanu făcând ”mai mare brânză” la ”Poli” decât Atilla Ioan Horvath doar în baza aspectului că iluștrii vizionari îl aleseseră drept înlocuitor, s-au edificat pesemne în ceasul al XII-lea, după ce situația s-a agravat și complicat cu mult mai mult cu ex-reșițeanul la cârmă decât în mandatul ex-secundului lui Pero Milosevic, ba chiar a și fost deraiată de la făgașul schimbului de generații, dureros dar necesar, pe care Horvath îi direcționase pe bănățeni drept variantă corectă și de urmat, schimbându-l și pe selecționerul FRH în cele ale handbalului de plajă cu fostul tehnician muntenegrean de la SCM Politehnica.
Mutare prin care în primul rând i se face retroactiv dreptate în plan moral lui Horvath, injust împins atunci spre demisie, dar se recurge și la o recunoaștere tacită din partea inteligentsiei că a călcat în străchini prin a se detașa odată cu despărțirea de ex-handbalistul polist Atilla Ioan Horvath de o anumită linie strategică de necesitate, pe care, de bine, de rău, se pornise și care nu era de predat pe mâini străine.
Desigur, evitarea retrogradării nu se poate pune în practică pe mâna unor New Kids on The Block, dar dacă tranziția era lăsată să-și urmeze cursul firesc, nici n-ar fi regresat în privința schimbului de generații, și nici rezultatele imediate n-ar fi dus în ultimul an și ceva, până la urmă, la un impas.
Însă, cu toate limitările evidente ale ultimului experiment, problemele nu sunt neapărat în dreptul tehnicienilor din fenomen, ci al inteligentsiei, cu deciziile sale lipsite de viziune și limitative, firești din păcate prin natura preluării ștafetei cu un anumit bagaj genetic de la predecesori.
Capabili a convoca întruniri cu presa pentru a lansa oficial emanații despre inaugurarea ”micii” Săli Polivalente și găzduirea meciurilor de către ”Poli” în acea incintă, nu imediat, din respectiva primăvară de la mijlocul deceniului trecut, ci din toamna anului imediat următor, promisiune de la care au trecut… sezoane și sezoane.
Și suntem în 2024, iar realitatea factuală obiectivă e cruntă, pentru o mai justă evaluare a nivelului ”capului în nori” la care activează personalități din ”sistem” crezând că le-ar ști pe toate și ar îndeplini competent ceea ce s-ar cuveni.
Greșit.
Având de dat un pas, doi înapoi, și a recurge, constrânse de împrejurări, la opțiuni pe care nu le-ar mai fi luat la o adică în considerație odată ce, imaginându-și că fac alegerea potrivită, pășeau din nou pe calea greșită.
Recurgând acum la învestirea la echipa de seniori a secției de handbal a clubului ”Municipalității” a unui fost antrenor principal al Politehnicii, muntenegreanul Pero Milosevic.
În vârstă de 62 de ani, Milosevic revine astfel la SCM Politehnica, după ce în deceniul trecut a obținut cele mai bune rezultate din noul mileniu pentru handbalul timișorean.
În perioada 2015-2020, Pero Milosevic o conducea pe ”Poli” la bronzul Ligii Zimbrilor, cucerit în 2016, urmat de participarea în Cupa EHF, completată de adjudecarea la Focșani a Cupei României, în 2019.
Trecut-au anii iar Milosevic e înapoi, înaintea unei deplasări cheie la Chiajna, sâmbătă de la 17:30 la vecina ierarhică la egalitate de puncte CSA Steaua, după care cu alte 8 meciuri din retur în program, încă 4 tot în deplasare. Primul meci acasă cu ex-iugoslavul pe bancă fiind, după deplasarea și la Dinamo, tocmai cu o fostă echipă preluată de muntenegrean după părăsirea Banatului, și anume cea din Buzău. De fapt, programul rundei din weekend, a 18-a, e enumerat pe coloana tradițională a datelor tehnice din secțiunea Handbal în Sporttim, laolaltă cu ultimele rezultate și clasamentul la zi al Ligii Naționale.
Echipa tehnică a formației de seniori va fi completată, asistându-l pe cel proaspăt învestit, de antrenorul secund Andrei Păiuș și de preparatorul fizic Sorin Sărăndan, care activa ca secund al fostului antrenor principal Rohozneanu, rămas în club, în cadrul Centrului de copii și juniori.
Iar de astă dată Milosevic nu va mai activa într-un staff cu Dan Dumitru manager sportiv, drept pas înainte al secției, nu că decidentul șef actualmente în post – din vara trecută în locul profesorului de educație fizică și sport pe baschet la colegiu, și anume Durnea – ar fi mai breaz, dar nu precum cel pașaportat la plimbare spre binele său.
Mai totul e caragialesc oricum, din păcate în numele lui ”Poli”.
