Poli Timişoara sparge gheaţa la Turda şi ia bronzul naţional, locul 3. Extremele cu câte 6, interii cu câte 5: 32-29

Handbaliştii alb-violeţi au trecut şi ultima dată peste neajunsurile financiare şi nemulţumirile iscate de nenumăratele promisiuni fără acoperire, câştigând într-o sală în care nu s-au impus niciodată în cele 5 apariţii din acest deceniu, reuşită ce a echivalat cu cucerirea locului 3 în Liga Naţională şi a medaliilor de bronz în elita semicercului carpatin. Cu buzunarele goale şi probleme medicale, dar cu o arzătoare forţă interioară cultivată şi amplificată prin venirea la cârmă a muntenegreanului Pero Milosevic în urmă cu 15 luni, “violeţii” au conturat în 2015/6 cea mai bună performanţă de la cucerirea titlului în 1991, câştigându-şi implicit biletele pentru… Europa.

A fost via Turda, unde SCM CH CSU Politehnica a spart gheaţa în jocul de la ora 19 contând ca meci 2 din finala mică pentru bronz în play-off, dispunând în premieră de Potaissa în Sala “Gheorghe Bariţiu”, şi încă şi mai consistent decât cu 3 zile înainte, în prima partidă din Sala “Constantin Jude”. Dacă duminică a fost 31-29, în această seară poliştii au plusat cu un gol, 32-29 (14-13), scăpând astfel de truda unei întâlniri decisive peste 4 zile la Timişoara, deja mult prea istovitoare, oricât de multe şi nebănuite resurse mai găseau admirabilii alb-violeţi.

Care şi-ar merita cu vârf şi îndesat nu doar toate drepturile pecuniare retroactive, ci şi frumuşele prime pentru abnegaţia, dăruirea şi talentul cu care au apărat culorile Politehnicii şi au reaşezat Timişoara handbalului masculin în “careul de aşi” naţional. Ba mai mult, au urcat-o chiar pe podium, lipită de bucureştenele Dinamo şi CSM, semifinaliste şi anul trecut, finaliste de data aceasta, podium pe care se cocoţa tocmai Potaissa Turda în urmă cu 2 ani dar tot a patra şi în 2015.

Astăzi, cu excepţia primului sfert de oră, abordat de gazde cu aplombul caracteristic în propriul fief, “Poli” a absorbit presiunea turdeană şi a preluat frâiele jocului, distanţându-se chiar şi la 3 goluri diferenţă înaintea pauzei sau la 4 înaintea mijlocului reprizei secunde, în care, cu două excepţii, când elevii lui Horaţiu Gal au egalat la 14-14 cu primul gol al părţii a doua respectiv la 24-24 în minutul 50, oaspeţii au fost mereu în frunte.

Dominarea exercitată până şi pe un teren neprielnic până acum “violeţilor” este un exemplu perfect al ascensiunii din acest sezon a restrânsei garnituri de pe Bega, care a dovedit din plin şi la ultima reprezentaţie că îşi merită cu prisosinţă medaliile de bronz şi locul 3 cu vedere continentală.

Pe cât de mare şi paradoxală este performanţa, în contrast cu dezastrul financiar de la club, pe atât de periculoasă este postura în care se găseşte clubul handbalistic, dând frisoane şi gânduri dintre cele mai neplăcute.

Încă un joc s-a câştigat dar primele vehiculate ar fi doar un mizilic chiar şi dacă plăţi anterioare ar fi fost achitate, aşa încât strălucirea medaliilor nu poate ţine mai ales pe moment loc de alte stringente necesităţi legate de stingeri ale datoriilor. Care trec de fapt la datorii morale în dreptul rău platnicilor.

S-a văzut în acest sezon la Fenici şi compania precum şi la staff-ul tehnic o capacitate sportivă şi umană demnă de o cauză mult mai bună iar după cele 4 victorii timişorene cu doar 3 înfrângeri în schimb în abraziva primă grupă valorică a locurilor 1-6, din care s-au ales oponenţii polişti în play-off, ar urma la mutare cei care ar trebui să aibă mai bine în grijă un colectiv de toată isprava. Căci „violeţii” şi-au făcut datoria şi miercuri seară, cu golgheterii aspru suspendaţi de dată recentă Timofte şi Chikovani din nou între principalii protagonişti pe o listă a marcatorilor cu opt nume: extremele Timofte şi Lasica cu câte 6 goluri, interii Grigoraş şi Chikovani cu câte 5, Fenici 4 iar Pejovic, Ştefan şi Halcă – fiecare câte două.

Un loc 3 puţin anticipat dar asiduu curtat cu multă sudoare şi care îndeamnă la o substanţială îmbunătăţire şi pe alte paliere ale grupării, iar asta cât mai urgent cu putinţă, pentru evitarea destrămării sau atenuarea eventualelor pierderi de efectiv.

Ca evoluţie a scorului, „Poli” doar a egalat iniţial, 7-7 prin Grigoraş după un prim sfert de oră în care Cîntec&Co au avut şi 3 avans, respectiv 8-8 şi 9-9 prin acelaşi Timofte de la 7 metri, însă odată ce Pejovic a preluat în premieră conducerea în minutul 19 cu 9-10, ca parte a unei serii de 3 goluri timişorene, turdenii n-au mai ajuns la conducere. Ci doar au alergat după egalare, uneori cu folos, de la 10-13 la 13-13, dar cel mai adesea în zadar. Căci „Poli” se dovedea a fi mult prea tare şi la ultima încercare, precum pe tot parcursul unui memorabil sezon de excepţie. Şi ce dovadă mai bună a admiraţiei captate în ţară decât că galeria turdeană i-a scandat la final numele? Iar echipa medaliată înnoptează în oraşul cuceririi bronzului, Turda, în judeţul Cluj, şi se întoarce mâine la Timişoara…

În lupta pentru aur, CSM Bucureşti a egalat la jocuri în finală, 1-1 după 27-25 în meciul de la ora 19, ceea ce împinge disputa cu Dinamo în decisivul de luni de la ora 18, în sala roş-albilor. 1-1 este şi în meciul pentru poziţiile 5-6, Steaua revanşându-se tot la un gol, 28-27 cu HC Odorhei, care va găzdui decisivul, însă Dunărea Călăraşi a obţinut deja locul 7, cu 2-0 la meciuri şi 23-21 tot la două goluri diferenţă cu CS HC Adrian Petrea Reşiţa, a opta.

* sursa foto facebook/turdanews.com

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Handbal: