„Printr-o clauză a regulamentului, timişorencele s-au calificat totuşi în finala C.C.E. la handbal”

Universitatea Timişoara devenea în martie ´73 cea de-a treia reprezentantă a handbalului feminin românesc calificată în finala Cupei Campionilor Europeni, Liga Campionilor din 1993 încoace, după ce Ştiinţa Bucureşti cîştiga ediţia inaugurală, în 1961, 8-1 şi 5-4 cu Dynamo Praga, iar Rapid pe cea de-a patra, 14-13 cu Helsingor IF, timişorencele mai pierzînd o semifinală în ´67, 7-10 şi 5-4 cu cîştigătoarea de-atunci, Zalgiris Kaunas. Continuăm serialul „Salvaţi Universitatea! U Timişoara, 40 de ani de la jucarea finalei Cupei Campionilor Europeni”, cu episodul al XII-lea, punctînd revenirea din „Sportul” pe seama calificării în ultimul act…

Ediţia din 18 martie 1973 a "Sportului", care titra calificarea Universităţii Timişoara în finala Cupei Campionilor Europeni

Calificare cu atît mai preţioasă pentru U Timişoara şi întreg handbalul feminin românesc, cu cît bănăţencele eliminau un club care cucerise deja trofeul, în 1966, şi care mai juca de 3 ori finala Cupei Campionilor Europeni, în 1967, ´70 şi ´72, cedînd de fiecare dată sovieticelor, cărora aveau în cele din urmă să le întrerupă hegemonia, tocmai la proxima finală, din 1974: S.C. Leipzig – Spartak Kiew 12-10.

Presa vremii consemna destul de consistent performanţa calificării în finală, reuşită după returul disputat în 17 martie 1973 în sala Olimpia din Timişoara, 7-7 cu S.C. Leipzig, zilele pînă la ultimul act de la Bratislava, în compania pe-atunci triplei campioane europene en-titre Spartak Kiew, care este şi în ziua de azi cea mai aureolată grupare a competiţiei, cu 13 titluri la activ, conferind prilejul altor articole remarcînd ascensiunea handbalistelor Timişoarei.

Astfel, ediţia din 20 martie a publicaţiei „Neuer Weg” menţiona energia şi ambiţia sportivelor de pe Bega drept factori determinanţi în adjudecarea unei calificări obţinute la capătul unui dramatic şi tensionat joc retur, şi totodată elogia publicul timişorean, bun cunoscător al fenomenului, autorul rîndurilor, inginerul Josef Paul, făcînd-o şi într-un contrast comparativ cu comentatorul TV al partidei, nu pe aceeaşi lungime de undă.

Suportul fotografic era oferit de clişeele lui Walter Konschitzky, unul surprinzîndu-l pe antrenorul Constantin Lache trăgînd din ţigară, la o pauză în afara incintei, întru calmarea nervilor, iar altul pe Elena Onofraş, fără gol în jocul retur, într-o încercare de aruncare lka poartă, totul cu statistica aferentă…

Echipa: Hristov – Simo, Popa (4), Metzenrath (2), Ibadula (1), Rigo, Hrivnak, Onofraş, Damian şi Piscu, cu Theresia Popa-Szekely căpitan al universitarelor. La 7 metri, patru aruncări, din care două ratate, iar ca eliminări de două minute, Onofraş respectiv Braun.

Dar iată ce spunea pe seama celor 50 de minute retur şi <Sportul>, sub titlul actualului episod, „Printr-o clauză a regulamentului, timişorencele s-au calificat totuşi în finala C.C.E. la handbal”

„Mult aşteptatul meci retur din cadrul Cupei Campionilor Europeni la handbal feminin, dintre Universitatea Timişoara şi S.C. Leipzig, s-a consumat ieri în sala Olimpia din Timişoara. În faţa unui public entuziast, cele două formaţii au luptat cu multă ardoare pentru victorie. Mai degajate în joc, oaspetele au reuşit să combine mai clar şi să-şi creeze mai multe situaţii periculoase la poarta timişoreană. De altfel echipa oaspe a fost condusă numai o singură dată şi aceasta în primul minut, cînd Metzenrath a deschis scorul partidei. Oaspetele egalează şi din minutul 4 sînt permanent în avantaj. Gazdele au făcut eforturi vizibile de egalare chiar cînd erau conduse şi la două goluri diferenţă. 

Aşa cum am amintit, timişorencele deschid scorul dar în minutul 4 sunt conduse cu scorul de 2-1. O pătrundere pe semicerc a jucătoarei Ibadula şi este oprită din acţiune prin fault. Se acordă lovitură de la 7 metri, pe care Ibadula o ratează. Se joacă foarte crispat, în special în tabăra timişorencelor. Se greşeşte foarte mult şi de nervozitatea gazdelor profită adversarele, care joacă foarte atent, calculat şi calm. La un atac al echipei germane, jucătoarele trimit mingea de 3 ori în bară pentru ca a patra oară să o trimită în poartă, făcînd ca scorul să le devină favorabil cu 3-1.

Timişorencele, deşi forţează, nu pot reduce din handicap, cu toate că profită de o nouă lovitură de la 7 metri, pe care Ibadula o ratează din nou. La un nou atac al gazdelor, Popa expediază în poartă o minge prin surprindere şi scorul devine 2-3. Se joacă foarte nervos de ambele părţi, fapt ce duce la acordarea ambelor lovituri de la 9 metri. Cu 4 minute înainte de finalul reprizei oaspetele beneficiază de o aruncare de la 7 metri, pe care o ratează, iar Popa egalează, stabilind scorul la jumătatea întîlnirii: 3-3.

Şi în partea a doua echipa oaspete a preluat conducerea, după care Popa a egalat, iar şutul necruţător al lui Junghaus face ca scorul să devină 5-4 pentru S.C. Leipzig. După gol sunt cîteva momente de derută în tabăra gazdelor şi Starke măreşte avantajul la 2 puncte: deci 6-4 pentru oaspete (min. 33). Echipa din Leipzig se apără cu înverşunare, chiar folosind şi unele procedee neregulamentare, fapt ce aduce eliminarea pentru două minute a jucătoarei Braun. Timişorencele forţează egalarea şi Popa transformă o lovitură de la 7 metri, scorul devenind 5-6. Atacul oaspetelor este stopat de intervenţia extraordinară a portăriţei Hristov. Intervenţia sa dă mai multă încredere coechipierelor şi Ibadula, în stil caracteristic, înscrie imparabil: 6-6. Era minutul 40 şi Hristov apără din nou o minge imposibilă. Desigur că intervenţia sa a avut un cuvînt greu de spus în stabilirea scorului final, pentru că oaspetele, cu numai un minut, beneficiază de o lovitură de la 7 metri, fapt ce le aduce din nou avantaj. Bucurîndu-se prea din timp de victorie, oaspetele nu se regrupează în apărare şi Metzenrath, pe contraatac, stabileşte în ultimele secunde de joc egalitatea: 7-7.

Rezultatul de egalitate favorizează echipa timişoreană, care se califică în finală datorită unei clauze a regulamentului, care spune: în caz de egalitate în cele două partide, se va califica echipa care a înscris mai multe goluri în deplasare.

Ţin să menţionez că atît spectatorii cît şi telespectatorii nu se pot declara mulţumiţi de jocul dintre cele două echipe, întrucît a fost dominat de faze confuze, cu multe greşeli şi cu atacuri exagerat de prelungite, multe dintre ele sancţionate de arbitri”. 

Ca o remarcă, nu putem să nu ne întrebăm de unde ştia autorul rîndurilor din <Sportul>, la o zi după retur, că telespectatorii jocului din sala Olimpia ar fi fost nemulţumiţi de evoluţia formaţiilor luptînd pentru un loc în finala Cupei Campionilor Europeni, dar, aşa cum anticipam, toată ascensiunea Universităţii Timişoara spre ultimul act de la Bratislava a avut un post-scriptum neaşteptat, care poate explica unele lucruri, şi pe care îl vom puncta într-un episod viitor…

– VA URMA –

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− unu = 4

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: