Retro Poli – Minaur, ca între câștigătoare de campionate și cupe: în ”Olimpia”, ”pe teren se găseau spectatori din primele rânduri… jocul a fost întrerupt minute în șir”. Derby cu liderul, Timișoara – Baia Mare, la reînceperea pe 2015 a returului

Sporttim va transmite miercuri de la ora 17, în direct, în comentariu LIVE TEXT, jocul din sala ”Constantin Jude” între prima clasată în Liga Națională, Minaur Baia Mare, și prima sub linia de play-off cu 10 etape înaintea încheierii returului, Poli Timișoara, dar până atunci să intrăm în ambianța de derby cu câteva considerente despre acest duel al unor cândva câștigătoare ale campionatului și Cupei României, așadar și cu priviri spre trecut…

Poli, revedere în campionat cu proprii suporteri după 8 săptămâni

Poli, revedere în campionat cu proprii suporteri după 8 săptămâni

 

 

Un derby de mare tradiție al handbalului masculin românesc, cu încleștări mai mereu la vârf încă din prima jumătate a anilor 70, Poli – Minaur pe parchetul Timișoarei este fidel reliefat ca intensitate a trăirii prin cuvintele din cartea de căpătâi a istoriei postbelice a ”violeților” pe marginea unui meci disputat în urmă cu 20 de ani fără vreo 6 săptămâni, iar rândurile sunt redate undeva mai jos. Atmosfera din tribuna ”Olimpiei” acelor zile spunea multe despre rivalitatea celor două cluburi…

Ca palmares, oaspeții maramureșeni sunt cu un pas, doi, înaintea alb-violeților, acumulând două titluri de campioni, ce-i drept după o lungă așteptare și unele rateuri de puțin, primul, din ediția 1997-1998, coincizând cu lansarea Ligii Naționale, înlocuitoare a Diviziei A, sezon după care și-au păstrat un an cununa, însă adunând și 7 medalii de vicecampioni ai țării precum și alte 16 clasări pe podiumul elitei.

De fapt, în 1998, pe când băimărenii erau încununați în premieră în campionat, cu linia de clasament 22 16 5 1 și 4 puncte avans în fața Fibrexului respectiv zece înaintea Stelei, poliștii de pe Bega, abia reveniți în elită după o restriște de 5 ani și cu abandon, încheiau ultimii, pe 12, cu numai 5 victorii, retrogradând laolaltă cu Arbema Arad.

Așa că tradiția clasărilor superioare ale Minaurului în dauna Politehnicii, conturată într-o majoritate covârșitoare în anii 70/80, s-a perpetuat în general și în următoarele două decenii, cu excepțiile care confirmau regula, abia în 2007 ”violeții” de la pe-atunci și ”Izometal” luându-le în premieră fața auriu-negrilor, locul 6 față de 7, de la câștigarea titlului de către studenți în 1991.

De dată mai recentă, ironia sorții făcea ca întreruperea participării băimărenilor în elită să fie confirmată tocmai în sala ”Constantin Jude”, pe 14 mai 2011, când Poli se revanșa cu 27-23 pentru eșecul la scor din tur, 34-21 pe 12 februarie, pecetluind astfel retrogradarea Minaurului, care avea să revină în Liga Națională pentru începutul sezonului precedent. Iar despărțirea de primul eșalon se făcea atunci pe Bega cu lacrimi în ochi…

Iată însă că în ediția precedentă timișorenii au încheiat returul la 12 puncte în urma nou-promovatei din Maramureș, și pe locul 10, iar actualul sezon îi regăsește oarecum în contratimp, pe poziția a noua, în vreme ce Minaur, cu o pleiadă de străini și antrenor de peste hotare, a tronat de Sărbători, mai mult sau mai puțin surprinzător, în fruntea ierarhiei, pe fondul unei pregnante nivelări valorice, prin echilibrarea întrecerii.

Ceea ce lasă însă și timișorenilor deschisă poarta revanșei pentru eșecul din tur, 26-22 pe 12 septembrie 2014, mai ales că Poli s-a impus acasă în jocul direct în ambele dăți din ediția trecută, mai întâi cu 30-24 pe 17 octombrie 2013, la finele unei serii bune de 4 victorii în 5 jocuri înaintea unei pauze competiționale la acea vreme, iar apoi cu 34-31 în 21 mai anul trecut, la chiar ultima reprezentație a sezonului, marcată de reușitele rusului Kaftin, cu 11, și căpitanului gruzin Chikovani, cu opt.

Precedentul joc oficial acasă, cu Dinamo, a avut parte de o ambianță de derby, dar nu și de rezultatul dorit

Precedentul joc oficial acasă, cu Dinamo, a avut parte luna trecută de o ambianță de derby, dar nu și de rezultatul dorit

 

De astă dată, rivalele din nord-vest se înfruntă tocmai la ieșirea din pauza de iarnă, de o lună și jumătate fără meciuri oficiale în cazul lui CH CSU Politehnica Timișoara, care disputa ultimul său joc în 14 decembrie, la Călărași, unde s-a înclinat cu 28-25 (16-14) în fața nou-promovatei Dunărea, al optulea eșec lăsând-o pe locul 9. Bănățenii sunt plasați după 15 runde la numai 7 puncte în urma campioanei HCM Constanța și la doar 6 puncte după vicecampioana Știința Bacău, adică mai aproape ca niciodată de forțele de până mai ieri ale Ligii Naționale, doar că respectivele aspirante la trofeele interne sunt de această dată rămase, la rândul lor, abia pe pozițiile a șasea și a șaptea, semn al sus amintitei bruște nivelări de forțe.

S-a invocat zilele acestea comparația între programul jocurilor amicale de iarnă ale ”violeților” și cele ale Minaurului, poliștii rezumându-se într-adevăr la un singur meci de verificare, acasă, miercurea trecută, 49-29 cu secund divizionara CSM Oradea, pe când oaspeții, plecați din 13 ianuarie în Croația, au învins acolo cu 37-27 pe RK Porec și cu 29-28 pe cei din Umag, pierzând apoi la Zamet, pe 19 ale lunii, 30-32 de la 16-12 la pauză.

Cât și dacă va conta, rămâne de văzut, dar este la fel de adevărat că programul ulterior este miercuri – weekend, foarte încărcat, ”Poli” urmând a avea două deplasări, duminică la Turda și miercurea viitoare la Constanța, în Cupa României, cu revanșa acasă peste câteva zile, țintar valabil și pentru lider, contra Științei Bacău în campionat iar apoi cu Dinamo în întrecerea K.O., în sferturi. Iar acesta ar fi abia începutul sezonului de primăvară…

Iar apropo de Cupa României, duelurile Poli – Minaur nu s-au limitat doar la poziționări cât mai bune pe podiumul campionatului, ci chiar și la finale în competiția knock-out, câștigată de maramureșeni în 5 rânduri, începând cu ediția inaugurală, din 1978, și anume, mai apoi, în 1983, 1984, 1989 și 1999.

Spre dezamăgirea alb-violeților, unul dintre aceste triumfuri băimărene, consemnat în 27 februarie 1983, în finala de la București, i-a regăsit pe scut tocmai pe poliști, după cum urmează, conform cărții ”60 de ani alb-violeți”, reeditată în 2007 sub semnătura lui Marius Breazu, Viorel Jurcuț și regretatul Constantin Jude: ”Pornind din postura de favoriți, băimărenii au condus cu 10-7 (min 17) și 12-9 (min 21). Numai că dând dovadă de o dăruire totală și de o risipă de energie care avea să le fie fatală în final, timișorenii s-au apropiat pas cu pas, mai ales datorită interilor Folker și Feher. Alb-violeții au preluat conducerea imediat după pauză, 15-14 (min 34) și 17-16 (min 39). A urmat apoi cea mai slabă perioadă, timp de 15 minute băieții lui Costică Jude înscriind doar 3 goluri, față de cele 9 ale adversarilor, scorul devenind 26-20 cu 6 minute înainte de final. Victoria băimărenilor a fost totuși meritată și s-a datorat unei omogenități mult mai accentuate, adică tocmai ceea ce i-a lipsit Politehnicii. În plus, studenții s-au pierdut în momentele de maximă tensiune, dând posibilitatea adversarilor să-și adjudece victoria. Punctele câștigătorilor au fost realizate de Porumb 8, Covaciu 7, Mironiuc 5, Oros 3, Haberpursch 2, Flangea 2 și Marta 2. Învinșii au punctat prin Folker 9, Ianto 6, Feher 2, Bucățea 2, Ionescu 2 și Knuff 1”.

Era anul în care handbalul românesc, prin Dinamo, ajungea pentru prima și ultima oară în finala competiției adiacente la nivel european, Cupa Cupelor, întrecere intercluburi în care Minaur, în calitate de câștigătoare a Cupei României, pătrundea de 3 ori în semifinale, sfârșind în 1979 pe locul 4, după Gummersbach, Magdeburg și Tatabanya, în 1981 chiar pe podiumul european, după TuS Nettelstedt și Empor Rostock, iar în 1986 din nou pe 4, după Barcelona, Grosswallstadt și Veszprem.

Însă în plină reprezentare la nivel înalt a handbalului românesc în eurocupe, prin Minaur, la mijlocul anilor 80, venea și o mult dorită revanșă în campionat a Politehnicii Timișoara, pentru finala pierdută cu băimărenii în Cupa României, în 1983. Iar aceiași autori explică: ”Peste o săptămână, la 10 martie 1985, din nou sala Olimpia avea să fie neîncăpătoare (la propriu!), atât de numeroși erau cei ce doreau să vadă cum studenții își vor lua revanșa asupra băimărenilor. A fost probabil ceva unic în ceea ce privește asistența la un meci de handbal din Timișoara. Sala era atât de plină, încât toți spectatorii stăteau în picioare! Practic, se poate spune că au fost doi pe un loc, expresie familiară studenților. Problemele apăreau atunci când mai mulți se dezechilibrau din cauza poziției mai puțin stabile, ceea ce a făcut să existe unele valuri care s-au prăvălit peste rândurile din față ale sălii. Nu a mai fost de mirare că la un moment dat, din cauza acelor dezechilibrări, pe terenul de joc se găseau spectatori din primele rânduri, care nu i-au mai putut ține în spate pe cei ce se prăbușeau peste ei! Din această cauză, jocul a fost întrerupt câteva minute în șir, iar ulterior în sală s-au mai instalat mai multe bare de protecție, care să mai taie eventualele grămezi ce s-ar mai fi putut forma din aceleași cauze. Handbaliștii s-au revanșat pentru frumoasa demonstrație de afecțiune a celor 4.000 de spectatori, câștigând greu, dar meritat, cu 20-19, cu Buligan în zi de grație și cu marcatori Dan 7, Folker 6, Iankovici 6, Ianto 4 și Popescu 1”.

Revanșa era cu atât mai semnificativă cu cât în același 1985 Minaur avea să cucerească în premieră Cupa IHF (Federației Internaționale de Handbal, ulterior EHF), cu 22-17 și 14-18 în finala cu ZTR Zaporozhye, performanță repetată de ”mineri” și în 1988, 20-21 și 23-20 în ultimul act cu sovieticii din Kaunas, când o deposedau de trofeu pe Granitas, deținătoare a cupei.

De fapt, și un an mai apoi de la revanșa cu 20-19, ”Poli” s-a impus în ”Olimpia” în dauna deținătoarei la zi a Cupei IHF, Minaur, tot la un gol diferență, 25-24 pe 24 martie 1986, Ionescu marcând de 5 ori, Folker și regretatul Giurgea în 4 rânduri, Matei, Ianto și Nichifor Dobrescu de câte 3 ori iar Dan Petru, un gol. 1986 a fost anul dublei revanșe poliste, violeții eliminând-o pe Minaur și din semifinalele Cupei României, pe 7 iunie, la Târgu Mureș: ”Și de această dată a fost un joc crâncen, cu Poli la conducere (8-4 în minutul 17, 11-7 în min. 36), după care băimărenii au luat și ei avantaj în 4 rânduri. Până în final, sinusoida formei a readus echipa studenților în punctul maxim, victoria revenindu-le cu 23-22. Autorii golurilor acestui meci dramatic au fost Folker 7, N. Dobrescu 5, Ianto 4, Matei 3, Giurgea 2, Ionescu 1, Dan Petru 1, respectiv Stamate 5, Rădulescu 4, Marta 4, Boroș 3, Covaciu 3, Porumb 3”. Opt zile mai apoi, ”Poli” avea să câștige Cupa, la Craiova, 23-20 (12-11) cu Dinamo…

Și nu în ultimul rând, rivalitatea Poli – Minaur a mai întors o semnificativă filă tocmai în sezonul cuceririi campionatului primei ligi, Divizia A, de către studenții Timișoarei, în 1991. Astfel, alb-violeții au pierdut atunci șefia clasamentului tocmai la Baia Mare, după o invincibilă serie de 7 victorii a bănățenilor conduși de Otto Heel și Vasile Fărcaș în primele tot atâtea etape, 23-16 pentru maramureșeni, în tur, dar și-au recâștigat fotoliul de lider tocmai după revanșa din retur cu băimărenii, 26-23 pe 9 mai, loc întâi pe care Politehnica nu l-a mai cedat până la final: prim și ultim titlu național de campioană la handbal în 7.

Cu amendamentul că, într-adevăr, comparativ cu băimărenii, Poli s-a regăsit peste ani, aproape sezon de sezon, puțin în umbra Minaurului. Doar în 1979 s-au clasat violeții mai sus, ca vicecampioni, iar apoi în 1986 și 1987, pe locurile 3 respectiv 2, în rest rămânând în general în preajma oaspeților din această săptămână. Minaur îi devansa de pe locul 4 în 1973 și 1974, de pe 3 în 1975 și 1976, din nou de pe 4 în 1977 și de pe 3 în 1978, iar apoi de pe 2 în 1980 și 1981 respectiv de pe 3 în 1982, 1983 și 1984, și din nou în calitate de vicecampioni, în 1985. Ulterior, băimărenii sfârșeau mai bine, pe 3, și în 1988, 1989 și 1990, respectiv ca vicecampioni în 1992, la un an după titlul Politehnicii.

Iar Minaur nu s-a dezmințit nici chiar în deceniul trecut, cu clasări pe podium în 2002, 2003 și 2005, de fiecare dată pe locul al treilea, de menționat fiind însă că bunele parcursuri din Cupa IHF și Cupa Cupelor n-au avut corespondent și în Cupa Campionilor Europeni, drumul băimărenilor fiind retezat din fașă: 29-24 și 18-24 cu danezii de la GOG Gudme, în 1998, respectiv 22-22 și 15-22 cu Kaustik Volgograd, în 1999.

Cam atât pe firul istoriei, rămânând de văzut dacă elevii lui Cosntantin Ștefan vor reduce în derby-ul de miercuri din handicapul de 11 puncte față de liderul Minaur.

Un fapt e cert, că ”violeții” au mai multe revanșe de luat, și pentru cele două eșecuri de la finele lui 2014, unul, acasă cu Dinamo, pe când cei din Baia Mare, la care a revenit după 7 ani și în urma periplului inclusiv lusitan Daniel Mureșan, au împărțite numărul victoriilor și al înfrângerilor în deplasările Ligii Naționale: eșec la Constanța, succese apoi la Bacău și Suceava, înfrângere la Călărași, triumf apoi la Vaslui – așadar tot în Moldova, eșec la Târgu Jiu și victorie la Steaua.

Nu în ultimul rând, să notăm că la oaspeți apare din cursul turului și Marius Sadoveac, lansat de LPS Banatul, dar și Andrei Grasu, din vara lui 2013, după ce devenea golgheter al Ligii cu ”Poli”, danezul Lars Walther mai avându-i în lot și pe străinii Martinez, Malmagro, Pribanic, Stegavik, Eklemovic sau pe portarul maghiar Tatai, precum și pe extrema stângă Ivan Milas, aflat în componența lărgită a bosniacilor înaintea Mondialului din aceste zile.

* Jocul din etapa a XVI-a îi va avea la centru pe clujenii Barbu și Badiu. Runda a fost deschisă marți de meciul televizat de la ora 18,30, Știința Bacău – Dunărea Călărași 27-28 (13-15).

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 + = cinci

 


Alte articole legate de acest subiect: