Salinas (Steaua), unic handbalist din Liga Naţională între cei 384 la Mondialul din Qatar, pe locul 23 cu Chile, din 24. Şi-atunci unde-i „valoarea întrecerii interne”, FRH şi LPH?

Rodrigo Salinas a pus astăzi punct participării naţionalei statului Chile la Mondial şi totodată jocului de clasament şi consolare pentru evitarea ultimului loc în ierarhia turneului final al celei de-a XXIV-a ediţii a C.M. de handbal masculin prin transformarea celei de-a patra şi ultima aruncare a sud-americanilor în departajarea de la 7 metri contra Algeriei: 30-28, după 10-16 la pauză şi 27-27 la finele celor 60 de minute, plus 3-1 de la punct fix.

Duelul ultimelor două clasate la Mondialul care va lua sfârşit duminică în Qatar l-a implicat pe unicul reprezentant al Ligii Naţionale de handbal masculin la turneul final cu 24 de selecţionate la start, Rodrigo Salinas, sosit la Steaua, care a înscris şi astăzi de 11 ori, rămânând detaşat principalul marcator al ocupantei locului 23 la actuala ediţie, Chile.

Rodrigo Salinas, al patrulea din dreapta între cei din Bucureşti, la Timişoara, pe 12 octombrie 2014, la finele jocului Poli - Steaua 22-24 (11-9), în care marca de 5 ori

Rodrigo Salinas, al patrulea din dreapta între cei din Bucureşti, la Timişoara, pe 12 octombrie 2014, la finele jocului Poli – Steaua 22-24 (11-9), în care marca de 5 ori

 

 

Aceasta a fost prima victorie a sud-americanilor din 7 încercări în Qatar, în rest eşuate, trei dintre eşecuri fiind la 11, 13 respectiv 21 de goluri handicap. Totuşi, interul de 26 de ani şi 1,88 metri a marcat în cele 6 ore fără un sfert jucate pe teritoriu asiatic 52 de goluri din totalul de 165 de reuşite al naţionalei sale, adică aproape o treime, aruncând de 92 de ori la poartă.

Jucătorul numărul 1 pentru şaptele din Chile a fost însă şi singurul handbalist din prima ligă românească prezent la turneul final, iar acest lucru poate da de gândit, ba chiar naşte vii întrebări la adresa celor care, promovându-şi „marfa”, estimau cu convingere la debutul actualei ediţii de campionat pe semicercul autohton că valoarea întrecerii a crescut şi ar fi mai ridicată.

Prin prisma stării de fapt de la Mondial, unde un jucător al penultimei clasate a fost unicul dintre cei 384 aliniaţi la start care să reprezinte un club românesc, există un contraargument forte la adresa retoricii federale şi în general din sistem.

A, că Liga Naţională a devenit brusc mai echilibrată, prin spargerea monopolurilor de putere generate peste sezoane de „axele” de la Bacău, cu un conflict de interese prin dedublarea antrenorului de club şi la lotul naţional de seniori, şi mai ales de la malul mării, cu Nicuşor Constantinescu la pupitru, dar şi prin achiziţiile de către mai multe cluburi, mai răsfirat, a unor jucători cât de cât de impact, este incontestabil, dar nu implică neapărat şi o indubitabilă creştere valorică.

Creşterea este mai mult decât discutabilă şi foarte îndoielnică, iar dacă a coopta jucători încolăciţi în jurul a 30 de ani sau binişor peste, în general de peste hotare, găsindu-şi refugiul precum într-un cimitir al elefanţilor, constituie o strategie de creştere, atunci înseamnă că pe agendele de zi ale strategilor stau la rang de frunte doar abordările cu efect imediat.

Cu străini trecuţi de prima tinereţe sportivă, creşterea ar fi cel mult iluzorie, de pe un an pe altul, ba chiar blocând pe moment posturile unor tineri autohtoni, în condiţiile în care România tocmai s-a calificat la turneul final al Campionatului Mondial de Tineret din Brazilia, în dauna Croaţiei şi Sloveniei, ale căror reprezentative de seniori, nota bene, joacă miercuri în sferturile de finală din Qatar.

Handbalul masculin românesc, cu selecţionatele şi diviziile sale, ştie prea bine, în baza rezultatelor, pe unde navighează cu adevărat, aşa încât ar fi mai potrivit să asude mult mai din greu, mai multe fapte şi mai puţine vorbe, decât să se îmbete cu apă rece că principala competiţie internă ar fi crescut peste vară precum voinicul din poveste.

Potenţial de creştere ar fi, însă în baza unor strategii coerente şi pe termen mediu-lung, neapărat aplicabile. Dar o creştere organică rămâne momentan tot la stadiul de poveste iar absenţa internaţionalilor din campionatul intern la festinul din Qatar sugerează că Liga Naţională ar fi mai degrabă decuplată de la marea performanţă sau, mai exact, încărcată tocmai cu genul de importuri care nu deţin nici rangul suficient pentru un turneu final, nici valoarea necesară doritei şi trâmbiţatei creşteri.

Or fi crescut poate conturile rezultate din legitimările internaţionale sau eventual plafoanele salariale achitabile achiziţiilor, dar nu şi valoarea în sine a competiţiei. Până acolo ar mai fi iar în general cu una-două flori nu se prea face primăvară. Aşa încât, joc de glezne pentru creşterea propriilor valori, nu bezele ieftine şi liberalizarea pieţei de achiziţie.

În România se zic zilnic tare, tare multe, dar subiectivitatea este la ea acasă.

* Runda a XVI-a a Ligii Naționale, prima din 2015, a fost deschisă marți de meciul televizat de la ora 18,30, Știința Bacău – Dunărea Călărași 27-28 (13-15).

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 × = optzeci unu

 


Ultimele articole din categoria Handbal: