Continuăm rememorarea traseului handbalistelor Universităţii Timişoara spre finala din 1973 a Cupei Campionilor Europeni prin consemnarea în cadrul episodului XI a cuvintelor însuşi mentorului ascensiunii echipei, lectorul universitar Constantin Lache, publicate după calificarea în ultimul act, în „Sportul” din 19 martie 1973. Astăzi, 19 martie 2013, un alt club avînd la activ tot o finală a supremei competiţii continentale intercluburi, Oltchim, se pregăteşte de o nouă semifinală în Ligă, pe cînd codaşa în liga a doua „U” de un meci acasă cu Mureşul, pe 4 aprilie. Aşa încît www.sporttim.ro rosteşte din nou imperaţia cheie a campaniei noastre, „Salvaţi Universitatea!”
Ediţia din 18 martie 1973 a "Sportului", care titra calificarea Universităţii Timişoara în finala Cupei Campionilor Europeni
Sub titlul „Calificarea handbalistelor de la <U> Timişoara în finala C.C.E. – o performanţă remarcabilă”, dominînd cu majuscule prima pagină din „Sportul”, Hristache Naum nota într-o altă corespondenţă telefonică de pe malurile Begăi că „s-au scurs 24 de ore de la partida dintre Universitatea Timişoara şi S.C. Leipzig, din semifinalele C.C.E. la handbal feminin. Încordarea a făcut loc calmului, lucidităţii. Peste toate se aşează însă, firesc, satisfacţia de a fi văzut calificată în finala prestigioasei competiţii continentale pe campioana României, merituoasa formaţie Universitatea Timişoara, pregătită de antrenorul Constantin Lache.
Universitatea Timişoara reuşeşte, după aproape 10 ani, să aducă handbalul nostru feminin în finala C.C.E. Ea a obţinut această calificare în dauna unei formaţii de valoare deosebită. Succesul este meritoriu şi pentru realizarea lui echipa, antrenorul şi clubul Universitatea merită felicitări.
A fost un joc frumos, dinamic, cu nenumărate faze palpitante, purtate în viteză. Dramatismul întîlnirii a ridicat la cotă maximă emoţiile celor peste 3.000 de spectatori care, multă vreme, nu vor uita această partidă. Ambele echipe au jucat în apărare ca la carte, iar în atac au avut şi plusuri şi minusuri. SC Leipzig s-a bazat pe jucătoarele de la 9 metri, timişorencele pe cele de la semicerc.
Sigur, au existat şi carenţe. Le vom aminti pe cele ale Universităţii Timişoara. În partida de sîmbătă seară, linia de la 9 metri (Hrivnak, Stoicovici, Rigo) n-a dat randamentul scontat, iar în atac – în ultima parte a reprizei a doua – nimeni nu şi-a mai asumat responsabilitatea şutului la poartă. Rememorînd fazele, vom sublinia însă că, în general, în mai bine de două treimi din meci, handbalistele timişorence au acţionat corect, au stopat prin blocaj sau prin mobilitatea apărării atacurile adverse, au fost în majoritatea timpului în posesia balonului, utilizînd cu iscusinţă posibilitatea limitării scoru-
(Urmare din pag. I)
-lui, pentru a beneficia ele de calificare la meci egal.
Socotim interesant – după acest dramatic meci – să vă relatăm părerile celor 2 antrenori.
PETER KRETZSCHMAR (S.C. Leipzig): <A fost un meci deosebit de frumos, cu toate că a purtat amprenta dîrzeniei ambelor formaţii, firească într-o partidă de calificare. Rezultatul de pe teren este just şi la capătul celor 100 de minute, cît au însumat întîlnirile de la Leipzig şi Timişoara – campioana României este cea care a meritat calificarea în finala Cupei Campionilor Europeni. Remarc în mod deosebit jocul bun în apărare, corect, al ambelor echipe. Doresc Universităţii Timişoara succes în finala de la Bratislava! Aş vrea însă să vă spun că Spartak Kiew este o formaţie de înaltă valoare. Am văzut recent în turneul de la Neubrandenburg reprezentativa URSS – din cele 7 jucătoare de bază, 5 erau de la Spartak Kiew, şi mi-am dat seama că este foarte greu de depăşit o echipă care beneficiază de handbaliste cu un gabarit atît de mare, cu forţă de şut excepţională şi cu o apărare cvasi-impenetrabilă. Desigur, Universitatea Timişoara – balonul este rotund! – are o şansă, pentru care va trebui să lupte pînă la epuizare pentru a o materializa”.
CONSTANTIN LACHE (Universitatea Timişoara): „Deşi a fost vorba de o partidă cu miză mare, jocul s-a situat la un nivel bun. Au fost numeroase faze de handbal de certă calitate, din care s-au marcat goluri, ceea ce confirmă tehnica bună şi ingeniozitatea jucătoarelor din ambele echipe. Aşa cum era de aşteptat, cele două formaţii au pus un accent deosebit pe apărare. Au existat, fără îndoială, în jocul nostru unele defecţiuni, dar numai cine nu a evoluat vreodată pe un teren de sport nu ştie cît de mari sunt emoţiile, cît de greu te apasă pe umeri responsabilitatea într-o partidă cu asemenea importanţă. Ne bucură calificarea dar în momentul de faţă ne domină dorinţa ca la Bratislava să obţinem victoria finală. Vom folosi la maxim timpul care ne-a mai rămas la dispoziţie pentru a completa pregătirea echipei, iar acolo vom face totul pentru a izbîndi în faţa lui Spartak Kiew, formaţie aureolată de o impresionantă suită de victorii în C.C.E.”
Şi acum părerea antrenorului federal GABRIEL ZUGRĂVESCU: „Cred că a fost unul dintre cele mai bune jocuri desfăşurate între echipe participante la C.C.E. Pînă la 6-6, Timişoara a jucat excelent, ţinînd cont, fireşte, de valoarea deosebită a adversarelor sale. Aici, teama de a nu pierde le-a paralizat şi lăsîndu-se permanent oprite prin fault, au pierdut cursivitatea atacului. Mi-a plăcut foarte mult modul în care Constantin Lache şi-a condus echipa. Pentru finală le-aş recomanda să mizeze pe jocul extremelor, să folosească în proporţie de 80% doi pivoţi în atac şi infiltrarea extremelor pe centru; în momentul pierderii mingii în atac, una dintre jucătoare s-o blocheze pe Turcina; să folosească cît mai mult contraatacul, pentru că jucătoarele de la Kiew se repliază mai greu”.>
-VA URMA –
