Sânnicolau Mare, implozie controlată! Juniori, vîrfuri de generație – deja plecați la alte centre, handbalul și nu numai – viitor incert

La puține săptămîni după ce două echipe ale CS Unirea Sânnicolau Mare au fost singurele reprezentante ale handbalului din Timiș în turneele finale ale FRH, dintre care una, cea a junioarelor II, a jucat pentru ”bronz” în Campionatul Național, semnalele venite de pe Aranca nu sună a bine. Secund-divizionara de handbal masculin a depășit cu mult termenul de înscriere în noua ediție, grupele de juniori n-au fost încă nici ele înscrise în întreceri, vîrfurile de generații și-au luat zborul – cu acordul părinților – spre centre unde se încurajează performanța, iar președintele clubului și-a dat demisia…

Slobodan Lavrenski, preşedinte demisionar al Unirii, care a continuat cu bine activitatea dusă la Sânnicolau Mare de regretatul Ioan Morar, al cărui nume este purtat de reamenajata sală din oraș, va fi înlocuit oficial zilele acestea, cu Flavius Sitaru

O poveste conturată tot mai abitir, din foiletonul tipic carpatin ”Dacă merge ceva bine, de ce ar trebui să fie așa!?”

Rămîne de văzut dacă, pe fondul schimbării strategiei Consiliului Local Sânnicolau Mare în privința CS Unirea, toți antrenorii din cadrul bine organizatei pepiniere a semicercului sânmiclăușean vor avea soarta profesorului de educație fizică și sport Iosif Gîrboni, care era pus pe liber în plină campanie 2012-2013, atît ca antrenor al unei grupe de băieți ajunsă ulterior la turneul final național, cît și ca portar al secund-divizionarei de seniori, dar cert este că mersul lucrurilor la club nu va continua pe o pantă ascendentă, sau măcar constantă, ci se prefigurează o activitate la minima rezistență.

Din grupa plămădită de Iosif Gîrboni, acum doar profesor suplinitor de Educație Fizică și Sport la ”Școala 2”, una cu tradiție în handbal și avîndu-l pe Vasile Iftode ca director, portarul Narcis Ciobanu, un exponent al generației 1998, a semnat deja cu Academia Minaur Baia Mare, luîndu-și zborul spre remarcabilul centru maramureșan. Ciobanu și-a luat rămas bun de la ”uniriști” săptămîna trecută, iar despărțirea de un asemenea potențial talent echivalează cu dezinteresul Unirii, prin cea care o finanțează, administrația locală, în privința viitorului secției de handbal.

Plecarea celor mai buni juniori este un semn cît se poate de sumbru, iar indiciile îl dau ca sigur pe aceeași rută și pe Darius Dragon, o extremă din generația 1996, tot cu destinația Baia Mare. Este de semnalat că grupa lui Iosif Gîrboni, preluată în cursul sezonului trecut de Dani Morar, un alt jucător al secund-divizionarei CS Unirea, acumula în ascensiunea sa în piramida juvenilă onoruri naționale la nivelul sportului școlar dar și de performanță.

Gîrboni, explicînd că după punerea sa pe liber a rupt orice legătură cu CS Unirea și nu exclude despărțirea totală de arena sportivă, s-a limitat la a spune în privința imploziei din păcate controlate de la alb-albaștri că ”este păcat pentru copii, deoarece parcă tot mai mulți veneau din urmă!” 

O altă despărțire este cea de Roos Suba Ralph, junior de ´96 cooptat în sezonul trecut în lotul secund-divizionarei CS Unirea, și care va continua la Oroshaza.

Nu doar băieții cată spre alte zări, ci și junioare, mai trist, chiar piloni ai ocupantei locului 4 în Campionatul Național de juniori II, calificată recent în ”careul cu ași” al competiției, sub comanda unui alt portar al secund-divizionarei masculine, Cristian Bălăoi, la rîndul său profesor de Educație Fizică și Sport la Liceul Tehnologic din Sânnicolau Mare.

Astfel, Denisa Șelever, desemnată cea mai bună extremă stîngă a turneului final de la București, al cărei golgeter a fost, a ajuns la una dintre fruntașele categoriei, ”Școala 181” București, în vreme ce Denisa Ciobanu, sora lui Narcis, și tot portar, a luat calea Caracalului handbalistic. Unde ”păstori” sunt, potrivire de nume, soții Ciobanu.

Aceste plecări sunt certitudini de netăgăduit, conturate cu consimțămîntul părinților, care au intuit ceea ce se prefigura de ceva vreme pe Aranca, din cercul unor iubitori de sport în cunoștință de cauză, și anume că sportul de performanță la nivel juvenil nu va mai avea parte de linia ascendentă consolidată peste ani la Sânnicolau Mare.

Iar restul, momentan la stadiul de zvonuri, urmează a primi confirmarea. Săptămîna trecută se pregătea deja pentru zilele acestea anunțarea oficială a noului președinte al clubului, în persoana lui Flavius Sitaru, organizator de competiții al grupării fotbalistice din Divizia D Timiș, și rămîne de văzut decizia administrației locale în privința viitorului secțiilor clubului, în cadrul cărora antrenorii pepinierelor activează sub formă de convenții civile cu Consiliul Local Sânnicolau Mare.

Ca un semn premonitoriu că pe Aranca s-ar aluneca spre ideea limitării la sportul de masă și o minimă rezistență în competițiile federale, edilii n-au catadicsit să adreseze nici măcar felicitări ocupantelor locului 4 în turneul final handbalistic al junioarelor II, o performanță în sine pentru cel mai vestic dar totuși mic oraș al României dar și în contextul palidei fețe a Timișoarei și Timișului în general pe semicercul juvenil carpatin.

Antrenorii Centrului n-au fost înștiințați în nici un fel în privința continuității și parametrilor viitoarei activități la CS Unirea iar starea de incertitudine deține momentan sceptrul puterii. ”Noi nu prea știm nimic concret” a răsunat corul laconic al antrenorilor contactați, cert fiind că divizionara A de handbal băieți a depășit termenul limită de înscriere în campionatul pe 2013-2014 fără a mișca un deget iar grupele de juniori, deși mai au timp la dispoziție, n-au fost nici ele încă aliniate viitoarelor provocări. Ci și-au pierdut vîrfurile…

Simțămîntul general este unul de profundă mîhnire, cu atît mai adîncă în contextul unei ascensiuni a pepinierei de pe Aranca de la mai nimic. În 9 ani, inițial în triumviratul Ioan Morar, regretat fost președinte al secției și clubului, trecut în neființă la finele lui 2010, Slobodan ”Boban” Lavrenski, Cristian Bălăoi, CS Unirea s-a propulsat aproape de la zero, inițial cu o grupă de juniori III, băieți, într-o grupare cu participări anuale la turneele finale naționale, cu bune clasări și inclusiv medalii, cu rezultate semnificative pentru un oraș de calibru totuși mic, și care au creat o emulație specială, sala recent reamenajată mustind de amatori de handbal la turneul semifinal al junioarelor II, dar nu numai.

Se umpleau tribunele la CS Unirea Sânnicolau Mare - HCM Făgăraş, în etapa a XV-a a Diviziei A Seria B, grupă vestică a ligii secunde: miercuri 20 martie 2013, în sala Ioan Morar

Slobodan Lavrenski, în ultima perioadă în preaviz, și-a dat demisia din funcția de președinte al clubului pe fondul unei stări de lucru foarte complexă la CS Unirea, iar echipa ”mare”, acum neînscrisă în A, fără antrenor principal și într-o nedefinită căutare de jucători, sigur va avea de suferit consecințe imediate. Cel mai probabil, majoritatea secund-divizionarilor nu se vor mai prezenta la echipă în lumina unei decalibrări a activității seniorilor, iar cine va găsi o breșă în genul celei reușite de fratele mai mic al lui Dani Morar, care și-a prelungit contractul cu colega de eșalon CSM Satu Mare, va și continua în ”A”.

Dintr-o secție bine organizată, cu 5 grupe competiționale de juniori și 3 de fete, plus gruparea divizionară de seniori, toate magnetizînd un public numeros în sala ”Ioan Morar”, CS Unirea pare a-și trage un croi potrivit artificialei și mult trîmbițatei crize macroeconomice.

Nici la fotbal, care tinde a miza mai degrabă pe juniori din propria pepinieră, CS Unirea cedînd aseară cu 3-9, acasă cu Ripensia Timișoara, nu se întrevăd conservări bugetare dar, mai ales prin prisma iminentei implozii a performantei secții handbalistice, administrația locală din Sânnicolau Mare pare a periclita însăși fibra comunității locale.

Reușitele handbalului juvenil sânmiclăușean sunt un motiv de mîndrie în mica urbe de pe Aranca și izbuteau a polariza sentimente dintre cele mai pozitive ale localnicilor, iar destrămarea unui mecanism tot mai bine definit peste ani echivalează cu deconectarea oamenilor de la un autentic balon de oxigen și speranță.

Zilele și săptămînile următoare vor limpezi și pe mai departe lucrurile. Iar sentimentele sufletiștilor prinși în acest injust vertigo s-ar putea să răbufnească măcar cu forța de aruncare a unei golgetere de Campionat Național ce s-a văzut practic nevoită să lase alb-albastrul Unirii pentru București…