România îi ţine pumnii lui David Popovici dar realitatea e că o floare n-aduce primăvara, unele dintre primele finale din zilele de început ale celei de-a XXXIII-a ediţii a Jocurilor Olimpice de vară de la Paris, mai exact în probe de ştafetă în bazinul de înot, sugerând ce înseamnă cu adevărat o nataţie veritabil puternică în profunzimea sa.
Suficient de competitivă pentru a asigura alinierea la start a unor echipe a câte 4 înotători, concurând în probele de ştafetă.
Ceea ce au furnizat de exemplu prin prisma primelor două curse de ştafetă disputate în weekend în Franţa pe o distanţă familiară lui David Popovici, cea de 100 de metri la stilul liber, la masculin şi la feminin, federaţii de nataţie din 21 de ţări.
Atâtea naţionale au luat startul cu ştafetele lor în seriile preliminare a câte 16 formaţii fiecare ale probelor de profil raportate distanţei de 100 de metri, 4x100m, dintre care doar 10 ţări au ajuns ulterior a şi concura în cele două finale la medalii cu câte 8 „careuri” fiecare, la masculin respectiv feminin.
Numai şi numai SUA, Australia, China, Italia, Marea Britanie şi Canada având ştafete finaliste în ambele curse la medalii, la 4x100m liber bărbaţi şi 4x100m liber femei.
Iar în plus Germania şi Ungaria ştafete finaliste la masculin, respectiv Suedia şi Franţa la feminin.
Fără ca, în următoarea ordine, de la locul 9 în jos, să se fi şi calificat în finala probei de ştafetă la 4x100m liber masculin echipele din Spania, Brazilia, Serbia, Franţa, Polonia, a jidanilor, Suediei şi Greciei, dar care au luat totuşi startul în seriile competiţiei.
La fel, fără ca, în următoarea ordine, de la locul 9 în jos, să se fi şi calificat în finala probei de ştafetă la 4x100m liber feminin formaţiile din Olanda, Ungaria, Danemarca, Brazilia, Polonia, Slovenia, Hong Kong şi Irlanda, dar care au fost totuşi capabile a lua startul la Paris în seriile competiţiei olimpice.
Care va să zică unsprezece federaţii naţionale de nataţie au fost reprezentate la Paris în seriile ambelor probe de ştafetă ale stilului liber pe distanţa de 100 de metri – cea în care a ţâşnit la suprafaţă bucureşteanul David Popovici, atât la 4x100m bărbaţi cât şi 4x100m femei, şi anume din SUA, Australia, China, Canada, Brazilia, precum şi din Italia, Marea Britanie, Ungaria, Franţa, Polonia şi Suedia, adică cele europene.
Iar finalele au scos în evidenţă medaliaţii, ştafeta masculină a SUA, în alcătuirea Alexy, Guiliano, Armstrong, Dressel, cucerind cu peste o secundă avans aurul olimpic, în 3:09.28, deşi se califica doar cu al patrulea timp (3:12.61) din serii, conturat în primele schimburi de Held şi King, după cvartetele din China, Australia şi Marea Britanie.
În ultimul act, Australia a încheiat tot a doua, vicecampioană olimpică tot într-o componenţă modificată faţă de serii, cu Cartwright, Southam, Taylor şi Chalmers, „argint” în 3:10.35, italienii Miressi, Ceccon, Borin şi Frigo urmând la 35 de sutimi, pe 3 şi medaliaţi cu bronz, după ce pătrundeau din preliminarii cu al 6-lea timp, în condiţiile în care abordau seriile cu Zazzeri şi Deplano în primele schimburi, înlocuiţi şi aceştia pentru finală.
China, cu Pan Zhanle stabilind un record olimpic în primul schimb al ştafetei din finală, 46.92s, i-a urmat pe italieni pe 4 la 58 de sutimi de secundă, iar la alte 33 de sutimi au încheiat britanicii pe 5. Însă şi insularii au înlocuit un component de la serii la finală, fără a o face, paradoxal, şi chinezii, dintr-o naţiune net mai numeroasă, cu aceiaşi 4 înotători concurând atât în preliminarii cât şi în ultimul act, doar într-o altă ordine a pasării ştafetei, cvartet menţinut drept caz unic între primele 5 clasate în finală.
Care i-a avut pe locurile 6-8, în afara cursei la medalii, pe canadieni în 3:12.18, nemţi în 3:12.29, cu un nou record al Germaniei, şi maghiari în 3:13.11, după ce se calificau în finală de pe locul 7, cu un timp mai bun, 3:12.96.
Iar Ungaria s-a aliniat şi la startul ştafetei feminine de 4×100 metri liber, fără a se şi califica însă şi-n acest caz în finala la medalii, doar pe 10 în serii, la două poziţii respectiv o secundă şi 5 sutimi în urma Italiei, ultima calificată pentru cursa la titlul olimpic.
Adjudecată de Australia cu un record olimpic, 3:28.92, urmată binişor în urmă de SUA pe 2 cu un nou record american, 3:30.20, la 10 sutimi înaintea celui stabilit de chinezoaice la nivel asiatic, detaşate totodată pe podium, Canada urmând pe 4 abia la două secunde şi 69 de sutimi în urmă.
În restul finalei, în continuare, pe locurile 5-8, aproximativ din secundă în secundă, ştafetele feminine din Suedia, Franţa, Marea Britanie şi Italia.
Iar apropo de începerea întrecerilor de înot la Olimpiada pariziană, Australia a mai cucerit deja la feminin o medalie de aur şi în proba individuală de 400 de metri liber, prin Ariarne Titmus, urmată pe podium de canadiana McIntosh şi Ledecky (SUA), în condiţiile în care doar nemţoaica Gose se califica din Europa din serii în ultimul act, abia de pe ultimul loc, 8, cucerindu-l pe cel de-al 5-lea în cursa la titlu, cu un record al Germaniei.
O altă finală feminină fiind cea de 100 de metri fluture, câştigată de Torri Huske într-o „dublă” a celor din SUA, cu Walsh vicecampioană olimpică la 4 sutimi de secundă, urmată pe 3 de Yufei (China).
Trăgându-se deja la medalii şi în finale individuale masculine, cu neamţul Lukas Martens campion olimpic la 400 metri liber în faţa celor din Australia şi Coreea de Sud, iar italianul Nicolo Martinenghi triumfător la 100m bras cu doar două sutimi în faţa lui Peaty (Marea Britanie) şi Fink (SUA), ajunşi pe 2 în acelaşi timp, vicecampioni la Paris.
Unde francezul Leon Marchand a stabilit un record olimpic în cealaltă finală masculină desfăşurată până acum, cea de 400 de metri mixt, mai exact 4:02.95, urmat la aproape 6 secunde de medaliaţi din Japonia şi SUA.
