Pe Simona Halep n-o subaprecia din taste într-atât de vremelnic, deja la 18 ani, asociindu-i numelui cuvântul „ratare”, ba chiar o „ratare şoc”, poate pentru că n-a fost tocmai la fel de precoce ori n-a străpuns vârful ierarhiei mondiale a senioarelor cât încă era junioară, cu tot cu recorduri ale lumii, triumfuri izbândite de David Popovici anul trecut la Budapesta, dar pe înotătorul bucureştean presa românească l-a băgat marţi la apă după cedarea titlului la 200 de metri liber într-o finală a „Mondialului” nipon pe care a dominat-o deşi cu 2 ani mai tânăr decât oricare dintre concurenţi, încheind pe 4, elită globală care a dat astăzi peste nas circului mediatic carpatin prin a-i dovedi explicativ cât de vitală este într-adevăr rutina şi experienţa competiţională la acest nivel, cei mai în vârstă 2 finalişti ai probei de 100m liber de la ora 14:21 prinzând podiumul, Kyle Chalmers din nou primul la 25 de ani, plecat ca al doilea favorit după ce învingea şi cu ştafeta Australiei, francezul Grousset de „bronz” la 24 de ani, într-un ultim act al cărui cel mai tânăr sportiv tot adolescentul „tricolor” a fost. Iar ca o dovadă în plus a unicităţii reuşitei românului în Ungaria, insularul Richards, cel care la 20 de ani îl deposeda alaltăieri de trofeu, a sfârşit acum „suta” pe 5, deşi abordată ca principal favorit.
David Popovici, care la 15 septembrie abia va împlini 19 ani, fiind cel mai fraged finalist al curselor la titlu pentru care s-a calificat şi săptămâna aceasta la „Mondialul” de nataţie pentru seniori în apărarea titlurilor adjudecate fenomenal în iunie 2022 la Budapesta, unde, ca junior, devenea cel mai tânăr semnatar al „dublei de aur” 100-200 de metri liber, a cedat astăzi întâietatea şi în proba mai scurtă, cea de 100 de metri, pe care a abordat-o de pe culoarul 2 cu al cincilea cel mai bun timp de accedere din semifinale, clasându-se al şaselea, cu 40 de sutimi de secundă mai lent decât celălalt finalist încă la 18 ani, Zhanie Pan.
Încheind în 47 de secunde şi 83 de sutimi, Popovici a înregistrat un timp cu 17 sutimi de secundă decât în semifinala din care s-a calificat, pe de altă parte mai rapid şi pe undeva firesc decât timpul cu care avansa iniţial din seriile acestei probe de 100 de metri, dar mult mai semnificativ decât orice la actuala predare a trofeului, de la român la australian, este „rulajul la bord” care a contat decisiv, experienţa celor mai 2 vârstnici finalişti primând în a-i apropia de podium, cu atât mai mult cu cât Kyle Chalmers, la cei 25 de ani ai săi, n-avea aceleaşi izbânzi răsunătoare în palmares precum ale „tricolorului”, fiind mai degrabă expert şi aureolat în bazin scurt, de 25 de metri, respectiv în curse de ştafetă.
Chalmers şi triumfând duminică la Fukuoka cu ştafeta de 4×100 metri liber a Australiei, aur mondial, când îşi făcea „încălzirea”, sau şi o sugestie în plus că alţii deţin şi loturi naţionale în toată regula, de unde pot alege componenţe competitive, şi nu doar numai şi numai 2 înotători în întreaga delegaţie de 7 sportivi cu 5 săritori, cu care a descins FRNPM în Japonia, aspecte în lumina cărora David Popovici nicidecum n-ar fi trebuit „torpilat” marţi de circul mediatic carpatin, cum că ar fi înregistrat o „ratare şoc” în finala la 200 de metri liber, din moment ce adolescentul de 18 ani reprezenta mai tot ce-a avea înotul românesc în Ţara Soarelui Răsare.
David Popovici nu avea de înotat la Fukuoka de unul singur, nu urca pe blocstarturi şi îşi menţinea deja de la sine titlurile acaparate ca boboc, iar drept dovadă şi Chalmers era aureolat anul trecut la Budapesta, care va să zică avea un pedigree la cei 7 ani în plus, ce-i drept cu ştafeta mixtă de 4×100 metri a Australiei, dar şi ca o altă dovadă adiţională că federaţii puternice alcătuiesc loturi pe măsură, pe când în România toate speranţele şi aşteptările apăsau în probele de înot strict pe spatele unui adolescent de 18 ani.
Mai mult, cel care l-a deposedat astăzi de titlu pe tânărul romîn, Chalmers, cucerea aurul şi la ediţia sud-coreeană din 2019, cu ştafeta masculină de 4×200 metri liber a Australiei, aşadar medaliat cu aur la ultimele 3 ediţii ale „Mondialului” de seniori, şi esenţial, tocmai ca senior, bifând succesele la această competiţie cu începere de la 21 de ani, răbdare pe care circul mediatic mioritic n-a exersat-o nici pe departe cu admirabilul compatriot din bazin, multiplu campion mondial şi european în acelaşi 2022, deja asociat cuvântului „ratare” după niciun an, şi încă „şocantă”, deşi bucureşteanul s-a bucurat până acum de numai 18 „primăveri”.
Şi să mai adăugăm că australianul triumfător astăzi în proba câştigată anul trecut la „Mondial” de Popovici cucerea chiar şi alte două medalii de aur tot la „Mondial” nu mai demult decât în decembrie 2022, în „apele teritoriale”, în competiţia strict în bazin scurt de 25 de metri, primul în lume cu ştafetele Australiei de 4×50 metri liber şi 4×100 mixt, care şi stabilea un record mondial?
Ar fi într-adevăr toate acestea de subliniat, şi încă apăsat, pentru a se conştentiza clar aspectul că Popovici n-avea de înotat de unul singur în Japonia, pe culoarul său şi hocus-pocus din nou campion al lumii, ci în compania unor performeri mult mai rutinaţi, cu net mai mult „rulaj la bord”, aceasta fiind natura competitivă şi concurenţială a sportului, deschis oricărui rezultat.
Drept urmare, noul campion de marţi pe 200 de metri, britanicul Matthew Richards, în vârstă de 20 de ani, a sfârşit acum abia al cincilea pe „sută”, în 47:45, deşi intra cu cel mai bun timp în finală, ca un elogiu în plus românului Popovici, triumfător la Budapesta în ambele probe.
Pe când Chalmers a luat prim-planul de pe culoarul alăturat, în 47:15, după ce se califica în baza unui timp cu 5 sutimi mai lent decât al insularului, imprevizibilul sportului furnizându-l de pe culoarul 8 nord-americanul Jack Alexy (20 ani), singurul înotător din SUA în finală, al doilea în 47:31, deşi abia se strecura în ultimul act cu două sutimi în dauna sud-coreeanului de „bronz” pe 200 de metri.
Iar Maxime Grousset, al doilea cel mai „bătrân” al finalei, la 24 de ani, a ţinut steagul sus în numele Europei, pe 3 în 47:42, drept o altă dovadă a importaanţei experienţei de concurs la un asemenea nivel, argument mai solid în cazul australianului, care, de reamintit, era axat mai degrabă pe cursele de succes în ştafete, respectiv în bazin scurt, în care mai cucerea în trecut 3 medalii de aur la Cupa Mondială FINA, în 2018 şi 2021.
David Popovici a cedat la Fukuoka titlurile adjudecate anul trecut „de nicăieri” în Ungaria, dar a fost din nou în finale, din nou în cursele pentru podiumuri, la cel mai înalt nivel mondial, unde 60 de sutimi de secundă te pot despărţi de la un an la altul de supremaţia pe 200 de metri, 68 de sutimi de coroniţa pe 100 de metri liber.
Comparativ, drept alt exemplu, concitadinului bucureştean Constantin Popovici, devenit astăzi campion al lumii la săriturile de la mare înălţime, 27 de metri, i-a fost necesar să ajungă la 34 de ani pentru a lua titlul mondial al seniorilor, şi în orice caz într-o probă mai facilă decât cele de 100 sau 200 de metri liber în înot, fără a deprecia săriturile în apă, foarte tehnice prin natura lor, dar totuşi cu o altă încărcătură, mai redusă.
„Ratarea” săptămânii în care cel mai tânăr finalist al curselor şi-a apărat pe cât a putut titlurile deţinute, ca aproape unic înotător român la „Mondialul” nipon, a fost din plin cea a emiţătorailor din şezut de titluri belicoase, neapărat cu „şoc” în compoziţie, iar şocul ar fi un bun necesar ca terapie pe pielea unei societăţi rătăcite în rele, a unui sport românesc decăzut şi a unei prese de 2 bani, şi nu asociat unui adolescent intrat deja în istorie şi care abia capătă „patină” competiţională de continuitate la vârf, în spiritu-i sârguincios, stoic şi perseverent.
Nişte titluri exclamative ce dovedesc că presa sportivă internă obsedată de bârfa fotbalului nu ştie ce-nseamnă a cădea de pe un cal mare, hrănindu-se din închipuirile şi impresiile de faţadă ce asigură circul mediatic zumzăind continuu de pe marginea dreptunghiului verde şi din culisele sale.
Ori să dai de unul singur din mâini şi din picioare prin apă, aşa cum la fel de singur şi vag sprijinit ţâşneai la suprafaţă rupând gura întregii lumi deşi doar ca junior pe scena seniorilor, e cu totul şi totul altceva într-o disciplină individuală.
David Popovici a mai alimentat şi zilele acestea speranţele românilor, ca de atâtea ori deja în ultimii nici 2 ani, trăgând pentru „tricolorul” pe podium, de puţin în umbra sa, pe 4 respectiv 6, circul mediatic intern ce nu-l merită a mai dovedit o dată în plus că rapid şi pripit poate săpa soclul pe care tot mass-media l-a înălţat fără solicitarea expres a performerilor. Simona Halep, dintr-o altă ramură individuală, a fost „demontată” cât s-a mai perindat şi între perioadele ca număr 1 WTA, David Popovici e la rând, „marfă proaspătă” pe taraba vânzătorilor de iluzii care rar au bine reglat etalonul de măsură al evaluării juste şi corecte a lucrurilor, o veritabilă bătaie de cap pentru profani. Sau ignoranţa poate fi o binecuvântare, doar tirajul să „curgă” şi rating-ul să fie sforăitor de impresionant.
