Despre înot cu Ion Bădescu (CSȘ1 Timișoara), după ultima întrecere națională din 2019, cea de cadeți: ”Din păcate, linia metodică a federației s-a cam uitat, și astfel se ajunge ca mulți copii să se piardă pe parcurs… Simt că s-a diminuat importanța dată școlilor sportive în viziunea multor oameni care răspund de administrarea generală a sportului”

Înotul juvenil intern tocmai s-a reunit zilele trecute pentru ultima competiție oficială națională din acest an, Cupa României de Cadeți 12-14 ani, bun prilej pentru a mai măsura… temperatura apelor prin spusele unui senior al natației timișorene, Ion Bădescu, mentor al atâtor și atâtor generații de copii la Clubul Sportiv Școlar numărul 1. Din curtea căruia s-a lansat și unul dintre cei 24 de ”tricolori” concurenți tocmai zilele acestea la un puternic concurs de înot Open și pentru juniori, Scitec, derulat în Aqua Sport Center din Gyor, drept criteriu de calificare la ediția de anul viitor a Jocurilor Olimpice de vară.

Într-adevăr, Bazinul Olimpic din Pitești a găzduit până duminică ultima competiție națională de înot din calendarul intern pe 2019 a Federației Române de Natație și Pentatlon Modern, Cupa României de Cadeți 12-14 ani reunind la start 451 de sportivi, dintre care 166 de fete și 285 de băieți de la 62 de cluburi din întreaga țară. Iar ca o paranteză, în absența unui bazin olimpic din infrastructura sa sportivă, Timișoara a încheiat încă un deceniu fără a găzdui un concurs național sub egida FRNPM, culmea ironiei fiind că edilul Robu, aflat în cel de-al optulea an consecutiv la cârma Municipalității, a legat  forul federal de inexistența unei asemenea incinte în capitala Banatului, cum că prea mari ar fi birocrația și opreliștile dinspre ”centru”… Cât de hilar!

Iar săptămâna aceasta e rândul principalilor aspiranți ai noilor valuri să participe la o întrecere de natație, dar peste graniță și pentru ”tricolor”, în Ungaria, concurs defalcat pe categoriile Open (născuți 2001 și mai în vârstă), juniori 1 (2002-2003), juniori 2 (2004-2005), juniori 3 (2006-2007) și juniori 4 (născuți 2008 și mai tineri), printre protagoniști numărându-se și timișoreanul Patrick Adorian Damian, crescut de CSȘ1 Timișoara și trecut la concitadina CS Aquasport.

La final de an, l-am întrebat pe Ion Bădescu care mai sunt apele în înotul juvenil… ”Au fost foarte mulți copii (n.n.: la Cupa României de cadeți), și prin apariția acestor cluburi private care îmbogățesc mult zestrea competiției. A rezultat un anumit nivel pentru această categorie de vârstă și devine destul de greu să te strecori în față. Este o vârstă, cea de 12-14 ani, la care începe să se vadă, care au calități. O vârstă la care se pun pilonii performanței, în special la capitolul tehnic, aceasta e baza. Am văzut copii foarte buni, cu rezultate excelente datorită unei tehnici foarte bune, eficiente, dar și copii foarte puternici, iar viitorul va arăta dacă vor continua progresul. S-a observat și că unii au ajuns să și stagneze, căci forța a fost prea devreme lucrată, dar îmbucurător este că sunt și copii care înaintează eficient și nu au o constituție masivă, semn că nu s-a insistat pe intrarea în sălile de forță”.

Bădescu și-a continuat ideea, cu speranța că ”s-a lucrat bine, căci este o mare garnitură de antrenori tineri, ambițioși, iar ca timpi au arătat ceva, s-au bătut câteva recorduri naționale, ceea ce spune ceva, dar problema este cât s-a băgat talpa, să zic așa, cât efort costă reușitele atinse. Căci una e dacă la vârsta aceasta obții asemenea rezultate cu 10-11 antrenamente și cu volume exorbitant de mari, și alta dacă te folosești de calitățile lui și cauți creșterea lui în timp, e cu totul altceva”.

Antrenorul de la CSȘ1 a semnalat în privința unui același aspect vital: ”Cu ani în urmă s-a decis prin Colegiul Antrenorilor și s-a efectuat un campionat de semifond, ca metodă de a-i determina pe antrenori să lucreze la capacitatea copilului, la cea aerobă, un fel de rodaj al mașinii. Căci cine o are bine pusă la punct, rezistă în timp mai mult, dar să fie făcută cu cap, căci dacă îi dai numai volume, numai înainte și-napoi, atinge o saturație – normală la vârsta asta, căci nu mai ai la dispoziție nici timpul necesar, în raport cu toate cele legate de școală. Unii îi cheamă și la 5:30 dimineața, dar aceasta nu e neapărat partea rea, căci dacă îi obișnuiești să se trezească devreme, și sistemul nervos se reglează ca atare, și e bine, însă depinde și ce faci cu el. Ori dacă e în regim dimineața-seara, se adună în timp… Și din păcate linia metodică a federației s-a cam uitat, și astfel se ajunge ca mulți copii să se piardă pe parcurs”.

Punctual, ”acum au mai apărut înotători care promit, juniori ce tind spre seniori, e Daniel Martin, e stelistul Popovici, și arată foarte bine, înoată foarte eficient, 49,9 suta liber, deci promite, semn că s-a lucrat bine cu el, iar nefiind foarte puternic se deplasează foarte bine în apă. Asistăm însă pe de altă parte și la o grabă de a obține rezultate, probabil pe post de reclamă, poate se depinde de aceste rezultate, în ideea că dacă afișează tabloul cu medaliați, se îndreaptă și copiii spre cluburile private, cu speranța că vor obține reușite pe măsură. Iar la acest capitol ne luptăm mult cu intervenția părinților, iar antrenorul, chiar dacă nu dorește, ajunge să fie practic forțat să apese accelerația, să-l mulțumească pe părinte. E real, aveam copii care-și făceau acasă programul de pregătire fizică. Ori acesta depinde de-atâția factori, cu riscul de a șubrezi sau chiar distruge articulații. Am tot discutat asta în colegiul de antrenori, nefiind obligatorie o linie metodică. Mai târziu, când sportivii sunt la loturi naționale, există obligația să prezinte planificări, dar de unde ai garanția, tu, ca antrenor federal, că s-a făcut exact ceea ce trebuia în apă?”

La care Ion Bădescu a atins un subiect oarecum sensibil inclusiv pe plan local, ba chiar spinos, aspect resimțit prin propria experiență: ”Cum te bagi în bucătăria lor? Privații au ca obiect de activitate profitul și își construiesc activitatea de așa natură încât să-l atingă. Este doar o părere, dar trasă dat fiind faptul că mulți se plafonează, și asta se întâmplă destul de devreme; și acum s-au cam oprit, căci băteau cam la 5-6 metri iar acum sunt alții peste ei. Și cred că este o legătură în timp între acest aspect și apariția cluburilor private. Și să luăm un simplu exemplu, din trecut, deși nu sunt vreun adept al perioadei comuniste. Dar atunci, dacă raportai un rezultat și puneai dintre cele obținute la copii, pur și simplu ți le ștergea, nu se luau în calcul. Acum, cu apariția cluburilor private, pentru a avea garanția că merg copiii la ei, grăbesc apariția rezultatelor, și pot să trag concluzia. Se gândesc că dacă n-au rezultate, nu va veni nici copilul”.

”Iar astfel apare o situație, asta și pe fondul penuriei financiare la unele Cluburi Sportive Școlare din țară. De exemplu, la ora actuală, CS Aquasport defilează în oarecare măsură cu sportivi lansați de noi, printre alții un Patrick Damian, Dăncăneț sau Checicheș, care au fost crescuți cum trebuie și sunt buni, încă activi. La tineret, spre seniori, sunt mulți foști de-ai noștri. Dar unde sunt cei care au început la clubul privat? Și este o întrebare legitimă, nu că am avea noi o problemă cu alții, ci pentru a dezbate o idee de principiu, drept exemplu, în sensul în care în înotul românesc s-au pierdut pe parcurs foarte mulți copii… Ideea este bună, te duci unde condițiile sunt mai bune, în acest caz la privat, iar Patrick Damian corespunde, a avut rezultate bune și pe 50 de metri în bazinul de 25 în Harghita, cooptat în naționala de juniori. L-am avut pe Rareș Tănăsie anul trecut la Cupa Europei Centrale, înainte a fost Cristina Giurcă la FOTE, o competiție de rang superior, la care este mult mai greu să ajungi”.

În ceea ce privește prezența în Trivale, ”am fost cu 20 de înotători la Pitești, în club avem în jur de 50 de legitimați, de la 10 ani până la seniori, iar atunci în predăm. Copiii încă vin dar scopul nu mai e performanța, ci cred că pregătirea fizică, umplerea timpului liber. E bine că se îndreaptă spre sport, dar timpul e parcă mai limitat pentru performanță, de când a apărut afterschool, așa încât îl câștigi destul de greu pe copil. Iar atunci când încep pregătirile care crează disconfort, mai toți se plâng; e frumos cât te joci, cât sunt serii scurte, dar odată ce apeși accelerația, și cam asta e vârsta… Un antrenor e de-a dreptul derutat în ziua de azi, ce să facă… Se gândește măcar să rămână cu rezultatele, sau să-l crești în timp, dar cu riscul ca sportivul să vadă că la alte cluburi au rezultate și să meargă acolo”.

Revenind așadar la privirea de ansamblu, Ion Bădescu nu s-a ferit să pună degetul pe rană, trăgând un semnal de alarmă: ”Dacă am aminti mai mult de importanța Cluburilor Sportive Școlare, am trezi poate și atenția celor care răspund de administrarea banilor, căci existăm și noi facem treabă bună prin promovările pe care le asigurăm. Ajung tot la comunism, să ne amintim ce valoare avea CSȘ, și nu numai la înot, școlile sportive fiind adevărate motoare ale performanței; când pleca la Dinamo, o făcea cu bateriile încărcate și bine pregătit. E păcat că s-a ajuns de exemplu să nu mai poți să faci o premiere la copii, poate nu atât că are nevoie de bani, dar faptul că unul e premiat iar celălalt nu, și te sesizezi apropo de ceea ce face Gala Sportului; simt că importanța dată școlilor sportive în viziunea multor oameni care răspund de administrarea generală a sportului s-a diminuat. Se greșește fundamental în încercarea de a se reinventa roata la căruță, dar nici pe departe să se fi greșit pe vremea aceea în gândirea și metodica înotului, în implementare, însă pe-atunci creierele erau formate, acum sunt total împrăștiate…” Subscriu, doar că mulți văd, puțini pricep, și cum mai e și ”democrație”, cu toții ”știe” totul…

S-a dus până și vorba că grupările sportive școlare ar urma să fie puse pe butuci. Să fie oare adevărat? ”Se vorbește ceva iar dacă tot vezi că taie, probabil tragem și noi niște concluzii, și ar fi o foarte mare pierdere. Au darul de a face acel sport de masă de unde îi alegi pe cei care trag spre performanță; cele private văd altfel lucrurile. Noi putem vedea în perspectivă, e natura și menirea noastră, informăm, formăm și dăm mai departe… Asta am transmis și prin Consiliul de Administrație… Dacă a pornit din mâna noastră, atunci ne-am făcut treaba, așadar nu ne judecați numai după oamenii la lot și medalii, ci și promovările ce se fac din rândurile copiilor, sunt poate cele mai mari realizări”.

”Era vorba despre modul cum începea catalogarea, de la Jocurile Olimpice, Mondiale, Europene, abia apoi la naționale și până la juniori, și se cam opreau aici, la copii nu-i interesau. Și dau un exemplu apropo de ierarhizări și punctaje… Dacă reușitele lui Giurcă ar fi fost corect estimate, la înot n-ar fi trebuit să aibă rival, dar cu contabilitatea asta a medaliilor, și fac o comparație clară cu colega sa Snejana Popov, care obținea opt la Campionatele Școlare, bune și acesta, dar care nu se comparau cu Campionatul Național…”, a mai semnalat Bădescu.

Și a completat: ”Dar asta e, de cele mai multe ori se cântărește numărul de medalii. Căci să spunem că unul face 100 de puncte dintr-o medalie la o întrecere mai importantă, și un copil vine cu 140 din 14 medalii la alt nivel. E mai valoros copilul? Clar, nu! Când făceau comuniștii clasamentele, nu mai conta ce-i mai jos, era hotărâtoare ordinea importanței. Dar atunci și Educația Fizică și Sportul era o activitate de interes național, ori nu intrai în clasamentele de top național numai cu rezultate la copii, iar dacă erau numai de copii, erai privit prost. Țin minte cum a venit o comisie de la București, de analiză a rezultatelor, să vadă care va să zică ce-ar fi cu noi, asta după cum le-a spus fostul președinte al clubului, Tamara Savu, că noi numai la copii am avea, și a fost un mare fals, numai dacă ne gândim de exemplu la Kristine Seidl, medaliată cu bronz la universitare în 1980, apoi cu multipli campioni balcanici, iar competiția aceea avea pe-atunci o mai mare valoare, dată de grecii care se antrenau în SUA, de Turcia. Fosta președintă de la CSȘ1, Savu, a avut chiar tentative de a desființa secția de înot, până acolo s-a ajuns, pentru că într-o altă situație din club a avut nevoie de semnătura mea, și nu am dat-o, nu era corect… Și acum este un cont care nu poate fi închis la CSȘ1, la ceea ce s-a întâmplat pe vremea aceea la club… Un ultim punct pe procesul verbal de recepție, nu s-a mai făcut. S-a axat pe construcții, că șpăgile erau mari. Țin minte că a venit într-o bună zi un reprezentant din Minister, Miclăuș, și ne spunea că e nasol, consideră că n-aveți natația decât la copii și nu merită banii, și am adus un portbagaj de hârțoage, vorbim pe documente. O să vedeți tot, europene, balcanice, naționale, foarte multe medalii de seniori, ceea ce contesta impresia că numai la copii am aduce rezultate”.

”Dacă se va proceda greșit în privința CSȘ-urilor, înseamnă că în scurt timp se va mai închide încă o uzină, care produce mai nou și pentru cei de la privat, așa încât mesajul e simplu, nu ne uitați ca finanțare, căci dacă n-avem strictul necesar, cum să-i și creștem!? Unii au avion și microbuz, condiții de deplasare, cazare, ce mai echipamente că nici nu-și au cu adevărat rostul la un anumit nivel, în condițiile în care oricum și părinții cotizează dar își atrag și fonduri publice, iar noi nu le mai avem, trebuie să plătim tot, cât despre cantonamente, nici nu le mai putem face, demult erau oricum plătite de club; asta trebuie să înțeleagă șefii sportului, pe plan local, dar și celor cărora le mai pasă și înțeleg importanța CSȘ-urilor…”

Vremuri grele, la spălarea pe creier atingând cote de nedescris în acești ultimi ani. În fine…

Cât despre principalele rezultate în sine ale celor de la CSȘ1 la Cupa României de cadeți din județul Argeș, tot prin spusele lui Bădescu, ”Sebastian Lupuț a luat argint la 100 de metri bras între băieții de 13 ani, el e antrenat de mine, și din partea colegului Tibi Șucan e Darius Nistor la 200 de metri bras la 13 ani, pe 2, Lupuț pe 4 la 200 bras. Aproape de tot de podium a fost și ștafeta de 4×50 de metri mixt, cu cei 2 în echipă…”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Înot, Sport juvenil și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru + = 13

 


Ultimele articole din categoria Înot: