Tiberiu Şucan, profesor la secţia de înot a CSŞ1 Timişoara, club campion naţional şcolar la zi al României: “Sunt minusuri evidente la toate capitolele în infrastructura sportivă din Timişoara. S-ar putea face tare multe, în mod cert, dar o tot ţinem doar pe a asfalta şi dezasfalta, în locul a ceva durabil. Iar bazele sportive aduc bani, ar aduce venituri Primăriei”

Între competiţii naţionale în ţară, ba cea de la Otopeni în bazin scurt pentru seniori, tineret şi juniori, ba cea din weekend de la Miercurea Ciuc pentru copii de 12 ani, unde CSŞ1 Timişoara a aliniat 8 concurenţi dintre cei circa 85 avuţi în grijă de secţia de înot, profesorul Tiberiu Şucan ne-a pus la curent, care mai sunt apele în nataţia de pe Bega pe relaţia cu infrastructura de profil, nu de alta dar, observaţi numele localităţilor, de exemplu Otopeni ori Miercurea Ciuc, dar de decenii nu şi Timişoara pe lista gazdelor organizând întreceri naţionale.

Deşi “copiii continuă să vină la înot, care constituie o atracţie iar aşa şi trebuie, aşadar nu ducem deloc lipsă de copii, trebuie doar descoperiţi cei mai talentaţi şi dedicaţi, dar ducem în schimb lipsă de bazine în Timişoara…”

Aşa încât nataţia locală e cel mai adesea prin deplasări, “onorăm toate întrecerile oficiale, dar şi amicale, în ţară şi străinătate”, după cum semnalează profesorul Tiberiu Şucan, care activează de ani buni în secţia de înot a Clubului Sportiv Şcolar numărul 1 din Circumvalaţiunii, antrenând umăr la umăr împreună cu colegii săi de breaslă Flavius Muntean, Cristina Achim şi nu în ultimul rând Raluca Zeicu, nimeni alta decât fiica regretatului Ion Bădescu, cu deceniile “suflet” al nataţiei locale, plămădind generaţii şi generaţii de învăţăcei, de la al cărui deces, grea pierdere pentru înotul de pe Bega la 4 decembrie 2022, s-a scurs deja aproape un an, scurgere implacabilă a timpului.

Ion Bădescu nu mai e cu cronometrul în mână pe marginea bazinului de 25 de metri din Complexul Sportiv “Bega” din zona Circumvalaţiunii, un rafinat cunoscător şi ardent apărător al cauzei înotului, pentru care s-a zbătut necontenit şi în detrimentul propriei sănătăţi, dar veghează împăcat din ceruri, potrivit şi într-atât de frumos fiind că ştafeta a fost preluată în familie, de către Raluca.

Iar cum “copiii tot vin”, vorba profesorului Şucan, este mare nevoie de cei care le oferă instruirea, începându-se cu ei în vederea pregătirii competiţionale “de la 10-11 ani, în continuare spre juniori.”

Iar la 12 ani este deja un multiplu campion, Vlad Meriş, practicând de mic înotul. Facem selecţie de la clasa pregătitoare şi sunt într-adevăr micuţi care vin mai devreme. Colaborăm cu Şcolile Gimnaziale din zonă, cu Generală 18, cu 24, de unde luăm şcolarii de la clasele pregătitoare şi a I-a şi ducem clasele la bazin, o oră – două pe săptămână, urmând să îi alegem pe cei care prind gustul şi vor să rămână. Activitatea noastră la bazinul Bega este până seara, la ora 19, suntem şi noi musafiri acolo, fiind bază a Primăriei, dar şi avem cel mai mare interval de acces, de la 12 la 7. După studenţi, înaintea programului liber pentru public.”

Reuniune evocativă de suflet în memoria regretatului Ion Bădescu 

Ape în care, la fel de potrivit, tocmai s-a lansat recent o primă ediţie a “Memorialului Ion Bădescu”, reunind laolaltă foşti sportivi ai regretatului antrenor dar şi foşti colegi de breaslă din ţară, reuşită iniţiativă de suflet a cărei flacără va fi menţinută nestinsă, an de an.

Iar de la reuniunea evocativă de suflet, la Otopeni în luna în curs, la “Naţionalul” Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern în bazin scurt de 25 de metri, adresat mai întregii suflări, de la juniori până la seniori, inclusiv multiplul medaliat mondial David Popovici, companie în care CSŞ1 s-a ţinut bine prin a se califica “în câteva finale la medalii, 6-7”, bineînţeles la nivel juvenil.

Nu doar spre est, ci şi spre vest, aproximativ o dată pe lună, să nu se suprapună întrecerilor noastre, în unele cazuri şi cu reciprocităţi, noi în vizită la ei, ei întorcându-ne vizita, de exemplu cu cei din Kikinda ori Zrenjanin”, după cum semnalează tot antrenorul Şucan. Având în sprijinul său, în ceea ce ţine de documentare, sintetizare a datelor, în general de activitatea online, un inimos părinte cu expertiză IT, ale cărei fiice, surorile Papp, concurează sub culorile CSŞ1 la diferite categorii de vârstă, la 18 respectiv 13 ani.

Iar apropo de progresele făcute de fiecare dintre zecile de copii şi juniori din pregătiri, situaţia e limpede, “depinde de fiecare în parte dacă tinde spre top, depinzând însă şi de alţi factori, unul prioritar ţinând de învăţătură, căci dacă nu e încă în clasa a XII-a, când există tendinţa de a se reorienta şi a o lăsa mai încet cu performanţa sportivă, atenţia pentru înot e în general mai mare. Însă, dacă dintre acei mulţi care vin iniţial la bazin, ajung câţiva viitori seniori, este un câştig în sine. Important este să îndrăgească înotul, să muncească, existând o diferenţă de caractere, unul fiind foarte serios şi care vrea să şi muncească, altul nu tocmai la fel. Iar dacă ar fi să ne referim separat la fete şi băieţi, comparativ, fetele sunt într-adevăr mai docile şi mai cuminţi atunci când sunt mici. În general vorbind însă, un moment mai de cumpănă se iveşte odată cu apropierea examenelor, iar atunci apare un pic o oarecare ruptură. Când sportul de performanţă trece într-un alt plan, în favoarea şcolii, eventual a câştigării unui ban de cheltuială.”

În cu totul altă ordine de idei, întrebându-l una, alta, profesorul Şucan, în vârstă de 51 de ani, semnalează că “nu mai există dubla legitimare, dat fiind că exista o problemă în fenomen, la proba de ştafetă, în care unele cluburi se străduiau să se prezinte cu propria echipă, iar altele îşi mai alipeau un component de la un alt club şi îşi completau ştafeta, exista această practică.”

Nu înseamnă însă şi că n-ar mai exista colaborarea între CSŞ 1 şi CSM Timişoara, dimpotrivă, CSM oferind “bazinul” în care se revarsă absolvenţii junioratului, din “rezervorul” juvenil asigurat de CSŞ1, însă strict pe perioada învăţământului preuniversitar, doar că juniori de la CSŞ1 nu mai pot activa cu dublă legitimare şi la Clubul Sportiv Municipal, şi a nu se confunda CSM cu gruparea “Municipalităţii” timişorene, SCM.

“Federaţia de specialitate dar şi Municipalitatea trebuie să se implice mult mai mult în baza materială. Luaţi exemplul Ungariei…”

Iar apropo de administraţia locală, într-o capitală a Banatului în care mai activează cluburi de înot participante la competiţii naţionale şi internaţionale, precum de exemplu, pe lângă CSM ori CSŞ1, şi CSU Politehnica ori Delfin, al inimosului octogenar evergreen Gheorghe Szuhanek, chit că “Municipalitatea” a pus la punct mai toate aspectele ce ţin de bazinul Complexului Sportiv “Bega”, în schimb lasă totuşi de dorit la nivelul iniţiativelor ce s-ar impune pe relaţia cu susţinerea nataţiei într-un oraş pretinzându-se avangardist şi emancipat.

Iar cineva din fenomen n-ar putea nicidecum vedea altfel lucrurile decât în sensul că “federaţia de specialitate dar şi Municipalitatea trebuie să se implice mult mai mult în baza materială. Luaţi exemplul Ungariei, unde în fiecare sat s-a construit bazinul olimpic, vara utilizat ca ştrand public, după-amiezele pentru agrement. Federalii ar putea bineînţeles vorbi cu primăriile, căci federaţia este cea care are la îndemână pârghiile pe plan intern pentru a stimula ceva în acest sens, precum şi cele mai mari standarde de expertiză în construirea de bazine, şi s-ar putea pune mâna pe fonduri şi face o grămadă de lucruri bune! Federaţia stie ce trebuie, adică a nu se efectua lucrări fără expertiză, cum a fost de exemplu cazul la Gura Humorului, unde s-a uitat de scurgerea de apă. Iar una-i când vorbeşte un preşedinte federal cu primarul, şi alta-i când o face altcineva, căci aici, în înot, e vorba de o altă logistică. Iar la o adică s-ar putea aduce şi echipe de afară, care fac bazine…”

Neconstruirea lor, rană veche pe malurile canalului Bega, cuţitul fiind răsucit adânc în rana nataţiei locale în urmă cu exact 10 ani, rană cu “r” de la Robu, şi-a trecut deja într-adevăr un deceniu de la alte şi alte… “promisiuni electorale”, lansate, după cum reaminteşte Şucan, la primul său mandat, atunci când ne-a chemat în 2013 în Piaţa Libertăţii, cu tot cu o scenă amplasată, chemându-i pe sportivi şi promiţând 5 bazine, unul olimpic şi altele la şcoli, de 25 de metri.”

Nu s-a săpat însă o fundaţie măcar, iar uşor-i a zice vorbe.

„Să preia Consiliul Local bazinul închis Arena Aqua Sport”

Sunt minusuri evidente la toate capitolele în infrastructura sportivă din Timişoara. Ori o echipă cu expertiză îţi trebuie pentru a lansa proiecte, în ideea măcar unui bazin, a unui parc sportiv destinat copiilor şi tineretului, poate chiar de exemplu fie şi o pistă de automobilism undeva, unde să se întâlnească amatorii tot strângându-se ad-hoc lângă vechiul stadion. S-ar putea face tare multe, în mod cert, dar o tot ţinem doar pe a asfalta şi dezasfalta, în locul a ceva durabil. Iar bazele sportive aduc bani după tine, aduc venituri Primăriei, şi timişorenii nu s-ar mai duce în Ungaria, la bazele lor, să-şi chletuie acolo bănuţii câştigaţi aici. Putea şi Primăria mişca demult ceva! În Oradea au avut noroc cu un viceprimar interesat de sport, a cărui fiică era la înot, şi-a apărut un bazin olimpic, unul în aer liber, un Aqua Parc. Aşadar, depinde de fiecare. Ori dacă nu-i place cu adevărat sportul, e şi foarte greu să-l determini.”

Arena Aqua Sport, în estul Timişoarei

Iar profesorul Şucan împărtăşeşte o nedumerire legitimă. Nu ştiu de ce Primăria nu vrea să ridice un Aqua Park pe terenul său, căci e la urma urmei terenul său, acolo, în zona unde actualmente bazinul AquaSport a rămas închis, chit că a mai apărut şi acel Aqua Park privat. Dar să preia Consiliul Local bazinul închis Arena Aqua Sport, să-i despăgubească pe proprietari cu ceea ce solicită şi să deblocheze o situaţie, în beneficiul tuturora chiar. Ar avea un bazin pe care poţi apoi a-l eficientiza, dotându-l de exemplu cu panouri, căci într-adevăr e costisitor de gestionat. S-ar putea adăuga alături şi o pistă atletică, şi s-ar amortiza în timp investiţiile. Nu zic că-i uşor, dar mult mai multe s-ar putea întreprinde pentru comunitate!”

Fără doar şi poate, chiar dacă, în cazul bazinului Arena Aqua Sport, dat fiind adâncimea sa maximă, de numai 1,60 metri, astfel fiind conceput, tocmai în ideea ca persoanele mai în vârstă sau cu probleme de sănătate să poată pune piciorul de sprijin, nu s-ar preta pentru organizarea unor competiţii precum de exemplu cele recente la nivel naţional, din Harghita sau Ilfov. Dar de învăţare şi pentru competiţii mai mici, este binevenit. N-a fost într-adevăr conceput pentru întreceri mai mari, cu startul de sus. Însă este facut, mergea bine şi funcţiona, şi-i păcat a sta închis…”

Remarcă pertinentă din partea unui antrenor local de înot, profesor la secţia de specialitate a CSŞ1, care, pentru a sublinia deloc în ultimul rând, e campioană naţională şcolară în acest an”, CSŞ1 Timişoara prima pe ţară în 2023 între grupările şcolare. Acel ceva durabil lăsat în urmă de profesorul de şcoală veche Bădescu, durabilitate în întâmpinarea căreia ar trebui să se vină cu sufletul larg şi braţele deschise. Ori noi “asfaltăm şi dezasfaltăm”.

Se poate mai mult? În mod cert s-ar putea. Dar, ca o notă estimativă strict din partea Sporttim, imixtiunea politică fără căpătâi însă din interes în sfera sportului, l-a alterat chiar terminal pe fondul oricum preexistent al corupţiei endemice dintr-o societate plătind veşnic tribut unei mentalităţi osificate în contradicţie cu necesitatea imperativă a schimbărilor radicale, nu doar a decorurilor de faţadă.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Înot, Sport de masă, Sport juvenil și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt × 1 =

 


Ultimele articole din categoria Înot: