În nişte zile în care, cu câteva excepţii, sportul local mai degrabă hibernează şi schiţează planurile de atac pe 2012, continuăm cu partea a patra a serialului nostru din cadrul rubricii „File de istorie”, din josul primei pagini, în care punctăm prezenţa unui antrenor timişorean, Lovas Peter, şi a sportivului pe care îl antrena, Koszta Laci, la Jocurile Olimpice de vară de la Mexico City, în semifinalele probelor de 100 şi 200 metri bras.
Una dintre cele mai ruşinoase pete pe obrazul Timişoarei sportive a ultimelor două decenii rămâne scufundarea fără urmă a unui nume de legendă în înotul şi poloul local şi românesc: ILSA. Un club torpilat cu tot cu bazinul său, ale cărui ape au născut peste ani sportivi de Jocuri Olimpice. Au mai rămas doar regretele, molozul şi formatul electronic al unor amintiri nepreţuite…
- (în foto: capătul adânc al bazinului de 33,33 metri de la ILSA, înaintea „raderii” sale)
www.sporttim.ro încearcă să reînoade din adâncuri istoria acestui club fanion al oraşului şi României, prin intermediul www.ilsa-timisoara.net, autoproclamat pe bună dreptate primul portal electronic mondial al comunităţii lui ILSA, şi care între numeroasele fotografii de arhivă sau mai noi, înfăţişând inclusiv perimetrul fostului bazin în forma sa demolată, ori adnotări despre sportivii, antrenorii şi trofeele grupării, merge pe firul istoriei pentru a reliefa momentan doar în limba engleză traiectoria sa peste decenii.
Mai jos, în traducere episodică, istoria unui club lăsat încet să moară şi ignorat aproape în totalitate în conştiinţa comunităţii. Mai menţin vie flacăra cei care au pus suflet peste ani, activând la bazinul din preajma malului Begăi, şi care au întregit o arhivă documentară şi fotografică despre ceea ce a fost ILSA, precum şi un grup de entuziaşti care au recreat parte din atmosfera de altădată pe bazele cunoscute astăzi sub numele de Înot Masters Timişoara, înfiinţat la 15 iunie 2007, ca primul club de nataţie pentru adulţi din România.
Aşadar…
Anii ´60 – participare olimpică la înot
Ancorată de veterani ca Kelemen Laszlo, Papa Csopi şi Laszlo Lina, echipa de polo pe apă de la ILSA i-a mai inclus în perioada de la începutul anilor ´60 pe Cinteanu Alexandru (Cinti), Bernstein Erno, Botscheller (prenumele?), Reuter Csiki, Koch Roderich (Coco), Kuliner Lica şi Roth Andrei (Drishi). Echipa a fost completată în anii următori de un număr de tineri jucători, unii dintre ei, foşti înotători, ca Radu Băncilă, Ladanyi Puki, Ladanyi Czuli, Somorai Peter, Goldstein Peter, Tibi Brătianu, Bohm Gyuri (Jean), Weiszpecher Ladislau (Csocsos), Dan Manolescu, Adler Robert şi Kugel Matei (Matyi), un student originar din Cluj.
- În fotografie, antrenorul Lovas Peter, reşiţeanca Anca Andrei, care a înotat în proba de spate, şi Laci Koszta (dreapta), imortalizaţi de „Cronica Înotului Sportiv Reşiţean” (scris de Franz Konig, vol 1 – 1924-1984) la J.O. de vară din Mexico City, 1968.
Mijlocul şi finele anilor ´60 a regăsit echipa de polo a ILSA navigând între Divizia A şi B, o situaţie ce s-a perpetuat şi la începutul anilor ´70. Fostul mare portar Norman Zoli a rămas activ pentru câţiva ani buni ca şi antrenor al echipei de juniori a clubului.
Programul de înot fiind în competenţele priceputului Peter Lovas, înotătorii de la ILSA au dobândit din nou notorietate naţională. Sprinterul Lobert Ladner (liber), Sala Codruţa (fluture şi liber) şi Baneth Ivan Peter (liber, pe distanţe scurte respectiv lungi) au cucerit cu toţii titluri naţionale, în vreme ce Sala Florian, fratele Codruţei, a fost selecţionat în Lotul Speranţelor ca un înotător de spate recunoscut la nivel naţional.
Baneth Ivan a abandonat înotul într-o mişcare surpriză, alăturându-se în schimb echipei locale de pentatlon modern. Într-un an sau doi, Baneth a devenit cel mai bun din ţară în noua disciplină aleasă.
Punctul culminant al reuniunilor de nataţie al înotătorilor localnici de la începutul anilor ´60 l-au constituit concursurile în stilul bras, în care un puternic grup de sportivi de valori sensibil egale, şi anume Koch Roderich (Coco), Radu Băncilă, Bohm Gyuri (Jean), Markovici Ladislau (Laci) şi Koszta Ladislau (Laci), au concurat pentru supremaţie. Mai întâi pregătiţi de Titi Schaed, Koszta Laci s-a alăturat aproximativ în 1964 echipei lui Lovas Peter şi în curând a devenit unul dintre cei mai dominanţi înotători din România.
Din păcate numele maghiar al lui Koszta Laci n-a apărut vreodată în formulă tipărită, presa sportivă din România rebotezându-l drept „Costa Vasile”, o practică discriminatorie deloc nouă în acele vremuri. Cursele lui Koszta Laci împotriva bucureşteanului Angel Sopterian au fost cele mai atractive concursuri ale finalelor naţionale de la mijlocul şi finele anilor ´60. Pentru a se impune, Laci nu a fost nevoit să dea piept doar cu un oponent de calitate care apela la o discutabilă lovitură de delfin la fiecare întoarcere, ci şi cu arbitri părtinitori din capitală. Anul 1968 l-a găsit pe Koszta în formă maximă, bătându-şi propriul record pe 100 metri, stilul bras, cu un nou record al României, 1:08:50, ce avea să rămână în picioare vreme de 18 ani.
Koszta Laci şi antrenorul Peter Lovas au reprezentat România în 1968 la Jocurile Olimpice de vară găzduite de Mexico City, unde Laci a obţinut un recomandabil loc 12 în proba de 200 metri bras, cel mai bun rezultat al său. Înaintea încheierii decadei, Koszta şi-a mai adăugat câteva titluri naţionale şi s-a calificat în semifinalele Campionatului European.
Koszta Laci a fost răsplătit în anul 1969 cu titlul onorific de Maestru al Sportului.
- Koszta Laci, născut în 1947, a fost cel mai bun înotător antrenat de Lovas Peter, devenind recordman naţional pe 100 metri bras şi semifinalist european şi olimpic în probe de 100 respectiv 200 metri, în stilul bras.
Rolik Francisc (Feri) a fost al doilea înotător de succes al celor de la ILSA. Antrenându-se cu ferocitate, Feri a devenit unul dintre cei mai buni înotători români în probele de liber pe distanţe lungi şi a fost selecţionat în întreceri internaţionale, incluzând un duel româno-francez difuzat în direct la televiziune. În 1969, aidoma colegului său Koszta Laci, Rolik Feri a fost recompensat cu titlul de „Maestru al Sportului”, al doilea ca însemnătate în sportul românesc.
Numeroşii ani de activitate intensă depusă de Deac Alexandru au fost răsplătiţi la finele anilor ´60, când s-a clasat între cei mai buni din ţară în întrecerile stilului fluture, individuale şi ca ştafete. Înotând la Ştrandul Tineretului din Bucureşti, echipa de 4×200 metri antrenată de Lovas Peter a cucerit primul loc în finala Campionatului Naţional de Juniori din 1967, impunându-se în ştafeta probei de liber prin Rolik Carol (Karcsi), Bohm Gabi, Rolik Feri şi Deac Alexandru. O rememorare a anilor ´60 n-ar fi completă fără menţionarea următorilor înotători cotaţi la nivel naţional: Gotter Gerhard, Eilhardt Karcsi, Pop Şerban, Nemeş Csilla, Doina Pentia, Mircea Pentia (Pif), Prodan Yvonne (Ciuciu), Zarie Eugen (Teddy), Adrian şi Cornel Serdineanţu, Ileana Băncilă, Petri Norbert, Toffler Eva, Ulmeanu Marius, Ioana Baciu, Ghirişan Luci, Kuhn Alexandru, Kovacs Francisc (Schlepi) şi Kun Gheorghe (Gyuri), unul dintre cei foarte puţini înotători de la ILSA care să fi înregistrat victorii în dauna reşiţeanului Zeno Giurasa, cel mai bun din ţară la liber între sportivii sub 18 ani.
Pentru ceva veme în cursul anilor ´60 Mociunski Stelian şi Titi Schaed au antrenat diferite grupuri de înotători ce au concurat cu oarecare succes împotriva echipei lui Peter Lovas. Echipele de polo pe apă şi înot de la ILSA au primit sprijin suplimentar din partea unor entuziaşti ca Szuhanek Gyuri şi Perl Miklos (Miki-Bacsi), ale căror atribuţiuni au inclus probleme de administraţie, rezolvarea călătoriilor şi susţinerea sportivilor.
