Un fost sportiv al CSŞ1 Timişoara, Daniel Suciu, stins prematur din senin la 31 de ani în timp ce practica în bazinul „Bega” sportul preferat de mic, înotul

Într-atât de des am fost nevoiţi în anii noului deceniu să aducem tristele veşti ale vremelnicei stingeri a unor activi semeni tineri, urcaţi nefiresc de repede în ceruri, încât am depăşit demult stadiul perceperii dispariţiilor ca fiind pur întâmplătoare şi doar simple coincidenţe, iar decesele aproape în serie n-au cum să nu inducă şi o stare de deznădejde în ideea în care toate aceste destine frânte prematur erau legate de un numitor comun, fiind vorba despre tineri pasionaţi de sport şi dornici de mişcare, unii dintre ei dându-şi ultima suflare tocmai în timp ce practicau disciplina preferată. Caz şi al timişoreanului Daniel Suciu, de mic copil învăţăcel în bazinul de înot, stea căzută marţi seară în bazinul „Bega”, la doar 31 de ani. Iar fie chiar şi numai un singur deces al unui tânăr practicant de sport este cu unul prea mult şi în plus într-o societate pretinzându-se în curs de dezvoltare. 

Daniel Suciu, timişoreanul în vârstă de 31 de ani practicant al înotului încă de la vârsta preşcolară, a alungit marţi seară şirul tinerilor români practicanţi de sport pieriţi în ultimii nici 3 ani din senin în plină activitate în lumea arenelor, încă un suflet smuls lumii sportului, mai sărac la plecarea mult, mult prea vremelnică a încă unui iubitor al său.

Nefiind vorba aşadar nicidecum despre tineri sedentari ori care nu acumulaseră deja experienţă în ceea ce însemna practicarea sportului şi pregătirile pentru concursuri, dimpotrivă, înălţându-se într-o lume mai bună tineri activi şi plini de viaţă, mari iubitori de mişcare şi de-a dreptul pasionaţi de sportul practicat.

Îndrumat în copilărie, împreună cu fratele său geamăn, în cadrul secţiei de înot a Clubului Sportiv Şcolar numărul 1 Timişoara, de către antrenorul Marcel Ana – plecat în urmă cu 21 de ani în Canada, şi preluat ulterior de profesorul Flavius Munteanu, care activează şi la ora actuală în staff-ul tehnic al CSŞ1, Daniel Suciu a fost ani de zile sportiv legitimat al grupării juvenile din zona Circumvalaţiunii, iar câţiva ani în cursul deceniului trecut a activat şi ca membru al Clubului de Înot Masters Timişoara – plămân viu al nataţiei amatoare din capitala Banatului, reunindu-i pe pasionaţii iubitori ai înotului, de la cei cu mare experienţă şi până la cei prinzând gustul beneficei discipline, îndrăgind-o şi îmbrăţişând-o.

Daniel o iubise pur şi simplu de mic şi a practicat-o vreme îndelungată, cu o întrerupere la un moment dat, fiind suficient de experimentat, astfel încât orice fel de ipoteză despre eventualitatea unui înec este absolut exclusă, timişoreanul intrând pe seară în „apele sale teritoriale”, ale bazinului scurt de 25 de metri „Bega” – „casă” a grupării la care învăţa acest sport, CSŞ1, pentru a-şi efectua antrenamentul ca parte a pregătirilor din programul său incluzând participări la întreceri de profil rezervate amatorilor nataţiei, fără a mai ieşi însă la suprafaţă. 

La începutul anului trecut pierea pe terenul de minifotbal, în plin joc, un medic timişorean ieşit la o miuţă cu semeni iubitori de mişcare, tot în prima jumătate a acestui an se mai stingea pe gazonul „sportului rege” un adolescent fost junior legitimat în „violet”, şi iată că în ultima marţi din mai a mai căzut o stea, un tânăr inginer, absolvent al Universităţii Politehnica Timişoara, profilul „Construcţii”, stingându-se subit în bazinul de înot, practicând disciplina preferată, dintr-un mănunchi al ramurilor arenei pentru care transpira, un polisportiv implicat şi în organizarea de activităţi de profil.

Într-atât de pasionat de mişcare şi plin de viaţă încât mergea neabătut înainte fie şi după o stare de rău cu care se mai confruntase în trecut, de astă dată fiindu-i însă fatală, tragedie ce n-a putut fi evitată cu toate străduinţele celor implicaţi odată ce s-a observat că Daniel nu mai este de văzut la suprafaţa apei.

S-a sărit în ajutor de către cei aflaţi la faţa locului pentru a fi salvat cumva, aplicându-i-se apoi primele măsuri standard în asemenea situaţii, după care echipajul medical sosit între timp în incintă a căutat a-l readuce la viaţă, soarta înotătorului amator timişorean fiind însă deja pecetluită.

Se moare pe capete în noul deceniu în rândul tinerilor, numeroşi dintre aceştia fiind chiar activi, practicanţi de sport şi implicaţi fie şi în competiţii, ceea ce la prima vedere este cât se poate de nefiresc, anormal, inexplicabil şi împotriva legilor firii, cu atât mai mult cu cât, pe de altă parte, se presupune că societatea ar fi tot mai dezvoltată, pe liniile progresului ştiinţei şi tehnologiei, implicând indirect la prima vedere şi o îmbunătăţire a nivelului de trai.

Ceea ce ar presupune, la fel, o creştere a duratei medii de viaţă dar şi a calităţii acesteia în mare parte a sa, dar în nici un caz, exclus, dispariţia tot mai frecventă a tot mai multor tineri. 

Şi deloc întâmplător, absolut deloc o coincidenţă, toate aceste decese au survenit dintr-o dată, cam din urmă cu 3 ani, nu mult după aşa-zisele „măsuri” dictate „de urgenţă” din martie 2020 în absenţa celui mai mic fundament ştiinţifico-medical, de fapt nişte draconice impuneri „pericol public” care sunau a vătămare pe cale de apariţie cândva în viitor, „un accident în aşteptare” în baza resortului cauză-efect de pe urma tuturor absurdităţilor împotriva naturaleţii vieţii pe pământ, gen „mască”, „distanţare socială”, „testare”, câte şi mai câte orori fără absolut nici o excepţie, ci numai şi numai aberaţii una şi-una.

Iar pe-atunci, cu aportul trâmbiţei propagandistice a „sistemului”, şi anume papagalul mass-media, erau rulaţi în atenţia unei opinii publice numai ochi şi urechi destui înfricoşători „ca o mânuşă” pentru a alimenta şi întreţine fricile aţâţate ale populaţiei, suficient de cunoscuţi în „viaţa cetăţii” pentru a avea din păcate credibilitate şi trecere, luaţi fiind din nefericire mult prea în serios. 

Când de fapt toate acele aşa-zise „măsuri”, propriu-zis nişte nejustificate impuneri totalitare, înadins cusute cu aţă albă pe pielea populaţiei într-o brusc înnăscută dictatură pseudo-medicală, erau cât se poate de detrimentale stării de bine a societăţii, a sănătăţii publice în plan colectiv şi individual, cu potenţialul cert şi indubitabil de a genera consecinţe nefaste în timp, ba chiar tragice. 

Însă nimeni nu se mai arată acum la fel de implicat, dintre cei predispuşi a fi împinşi „la înaintare” cu discursuri de pomină în 2020-2022, a reapare pentru a adăuga altceva, odată ce tot mai mulţi tineri au început treptat a se stinge la prima vedere pur întâmplător, de fapt nu tocmai inexplicabil.

Explicaţiile găsindu-şi „sămânţa rea” în condiţionarea psihologică a populaţiei pe liniile ingineriei sociale „de urgenţă” şi „alertă” cu începere din martie 2020, cu efect de bumerang în raport cu factorul timp, consecinţe cât se poate de previzibile şi anticipabile pentru cei în cunoştinţă de cauză vizavi de cele cu-adevărat puse la cale populaţiei. 

Sporttim a fost în martie 2020 o promptă voce de-a dreptul solitară în comunitatea locală şi-n general chiar şi-n ţară în a atrage atenţia într-un sens preventiv că „măsurile de urgenţă” şi „de alertă” erau doar prefabricate piste false, pe post de „sperietoare”, pentru înspăimântarea suficient de mult a opiniei publice, astfel încât să-i fie mai lesne indusă ulterior senzaţia că chiar ar trebui să se inoculeze cu poreclita „unică soluţie salvatoare”, minciună a aşa-zisei „necesităţi” a aşa-zisei „vaccinări” promovate mediatic în scop comercial – cel al plasării de produs vizând obţinerea de profit, ca fiind „sigură şi eficientă”. Nici una, nici alta, dimpotrivă. Absolut deloc necesară şi în orice caz cu potenţial de vătămare, parţială sau totală, aşadar fără a exclude varianta eliminării totale a subiecţilor înţepării. 

A mai fost şi-n trecut, din an în Paşti, pe când România nu era la fel de aşa-zis „dezvoltată”, câte-un copil care sfârşea pe terenul de joacă, ori câte-un tânăr dându-şi suflarea pe terenul de sport, dar frecvenţa deceselor premature din senin în rândul practicanţilor de mişcare este de-a dreptul izbitoare şi de netăgăduit de când cu implementarea din martie 2020 a mult vehiculatelor impuneri „pericol public”, pe post de „sperietori” suficient de potente pentru facilitarea inducţiei scopului de moment al conspiratorilor trăgând sfori planetare prin interpuşi din colonii, aşa-zisa „vaccinare sigură şi eficientă”, forţată gestapovist pe pielea populaţiei din decembrie 2020. 

Şi câţi „n-au murit de grija binelui oamenilor” în 2020-2021, tot repetând prin rotaţie papagaliceşte „Respectaţi măsurile!”, „Vaccinaţi-vă!”, cât încă nici unul dintre aceşti tineri activi iubitori de mişcare nu-şi dădea ultima suflare, însă ce linişte mormântală s-a aşternut dinspre respectivele surse de răspândire a panicii de când tot mai mulţi sportivi amatori sau legitimaţi în scop competiţional au început să urce în ceruri!

Nu numai că n-au recurs prompt la necesare gesturi reparatorii morale, dar au dispărut cu desăvârşire, nemaifiind la fel de „deştepţi” prin intermediul circului mediatic, odată ce tineri români au început să se stingă din senin unul câte unul, fie chiar şi dintre cei cât se poate de activi şi efectuând mişcare, ba chiar cu regularitate.   

Unde-or fi oare acum, la ceasul cernit al stingerii unor copii de români, atotcunoscătoarele „oracole” ale deşertăciunii şi rătăcirii societale!?!

Nici musca nu se mai aude din partea „îndrumătorilor” de nimic, iar fie ca nu şi încă un deces post-pLandemia „sperietoare” să fie totalmente în van, ci drept un semn pe post de veritabil şi nu fals semnal de alarmă în sensul chibzuitei evitări în viitor a altor asemenea orori precum în 2020-2022, căci prefabricate noi urzeli dau târcoale adulmecând în aşteptare prada asociată unei „turme”.

Dacă ar exista într-adevăr o societate normală la cap, atunci valul acestor decese mult prea vremelnice ar stârni o veritabilă amplă dezbatere naţională cu un roi de întrebări, ca principal subiect fierbinte la ordinea zilei – asta în ideea în care oare ce altceva ar fi mai preţios decât viaţa în sine, şi în special cea a noilor generaţii!?!, însă tocmai trecerea în general cu vederea a tot mai multor dispariţii din senin, ca şi cum aşa ceva ar putea fi normal la vârste premature între practicanţi ai mişcării, semnalează nivelul degradant la care a degenerat „viaţa cetăţii”, dar totodată şi pericolele ce-o pasc pe fondul imunizării la noile atitudini. 

Incluzând ignoranţa faţă de consecinţele reale nefaste ale mediului extrem de poluat în care suntem supuşi a ne duce existenţa, căci în mănunchiul aproape nesfârşit al factorilor toxici şi nocivi ce bombardează traiul tinerilor într-o societate orbită-n curs de dezvoltare precum cea românească, în necunoştinţă de cauză din partea subiecţilor, sunt incluse indubitabil şi „ingrediente” precum de exemplu undele electromagnetice transformând atâtea incinte în „cuptoare cu microunde” ori clorul din apele bazinelor publice, şi ne-oprim la atât, deşi lista contraindicată binelui sănătăţii publice e pe-atât de lungă pe cât poate fi cea cu cele exact 1.291 de efecte adverse ale aşa-zisei „vaccinări sigure şi eficiente”, printre care efecte adverse şi cel care a dus la stingerea tânărului înotător amator de pe Bega.

S-a mai frânt prematur un destin în absurditatea pe care o etichetăm ca fiind „dezvoltare”, şi cum ar putea fi oare o naţiune în curs de dezvoltare dacă-i tot mor frecvent tineri practicanţi de mişcare şi sport!?!, ceea ce constituie o absolută contradicţie în termeni, necesară fiind de fapt conştientizarea că în general ceva nu e deloc în regulă.

Fie ca şi plecarea sa la ceruri să nu rămână la fel de mult în zadar. Căci atunci când îţi tot pier tineri activi în plină mişcare în lumea arenelor, trezirea la realitate în sensul adoptării interogaţiilor transparente din gama „Cum este posibil aşa ceva într-o societate în curs de dezvoltare?” s-ar impune de la sine, drept minimă notă de normalitate şi respect faţă de semenii plecaţi dintre noi.

Nu mai este nicidecum natural acest „seceriş” timpuriu.

Dumnezeu să-l odihnească în pace pe polisportivul Daniel Suciu.     

 

   

   

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Înot, Sport de masă, Sport sabotat și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci × = 30

 


Ultimele articole din categoria Înot: