N-a împlinit încă 17 ani dar canoistul legitimat la CSS1 Timişoara este campion naţional între juniori şi departe de casă, în cantonament centralizat cu lotul naţional, vizând Campionatul European din vară. Cu Alexandru Şalău, despre farmecul şi dificultăţile unui sport al apelor, căruia îi era parcă predestinat.
Alexandru Şalău, pe prima treaptă a podiumului
Aşadar juniorul Clubului Sportiv Şcolar 1 Timişoara n-a mai revenit cu colegii de echipă pe Bega, după Cupa României, disputată în această lună pe lacul Bascov-Budeasa, lângă Piteşti, ci a rămas de luni 17 octombrie în pregătiri cu lotul reprezentativ, acum regăsindu-se deja în cea de-a doua săptămână de antrenamente, ce se derulează stas până în 20 noiembrie.
Măsurând 1,74 metri şi cântărind 74 kilograme, tânărul născut în 13 decembrie 1994 şi care figurează în clasa a X-a la Colegiul Tehnic „Emanuil Ungureanu”, unde îl are diriginte pe profesorul de sport Nicu Bândariu, sosea în Timişoara de la Câmpulung Moldovenesc, la vârsta de 13 ani, în anul 2008, după ce testase mai întâi apele la Liceul Teoretic Traian Lalescu din Orşova: „M-a selectat un antrenor, la Câmpulung fiind. Domnul Ilie Bănăduc a venit la ora noastră de geografie şi ne-a vorbit despre kaiak-canoe. Ştiam că este ceva de plecat departe de casă şi mi-am zis că merită să încerc. Pe mine m-a selectat pentru canoe, unde nu este nevoie să fi prea înalt, având o înălţime medie dar anvergură măricică”, îşi aminteşte Alexandru Şalău, completând: „Când eram mic, am practicat foarte puţin karate, la grădiniţă, şi fotbal, cam 2 ani şi jumătate, trei, la Bucovina Fundu Moldovei. Eram în clasa a V-a şi jucam portar…”
Clasa a VII-a l-a văzut deja pe drumuri… „Am plecat mai mulţi dintre care am rămas doar doi, şi din aceeaşi clasă, Gavrilei George, actualmente de la LTTL Orşova. Suntem împreună în canoe de dublu şi sperăm ca pe 15 iulie să concurăm la Europene, în Portugalia. Ne ştim de mici…”, adaugă Şalău, subliniind pe marginea sezonului tocmai încheiat că „amândoi suntem primii simplişti din ţară, sunt primul stângaci şi primul dintre toţi”, referitor la întrecerile juvenile.
Recentul concurs de Cupa României a reunit toată floarea kaiak-canoe din ţară, „toţi la grămadă”, după cum a specificat Şalău, care va evolua ca junior I în anul viitor, 2012, rezervat pentru generaţiile ´94 şi 95, în vreme ce sportivii născuţi în 1996 şi ´97 vor fi juniori II iar de la ´98 la 2000, cadeţi.
Pe Dunăre, la Orşova, a participat la primul său concurs, „Regata Orşova”, în care se clasa pe 4, la canoe dublu pe 1.000 de metri, în ambarcţiune cu Gheorghe Gavrilei. După concurs a făcut pasul spre Timişoara, iar în primăvara lui 2009 cucerea primul său „aur”, la „Cupa Timişoarei”, în proba de canoe simplu, pe 1.000 metri: „E proba mea, pe ea mă axez, pe ea merg bine…” Ulterior mai concura cu oarecare succes şi la Hunedoara, pe Cinciş, iar la Campionatul Naţional al Cluburilor Sportive Şcolare colecta alte câteva medalii, cu care „am câştigat selecţia în lotul de juniori II pe 500 şi 1.000 metri”.
Iar de la 2010, în care „trebuia să fi luat eu ceva mai multe medalii, încheind pe locurile 2 şi 3 la Naţionale”, la 2011, care „pot să zic, a fost cel mai bun an al meu. Iar acum fac parte din lotul naţional”.
Ar fi locul 3 şi medalia de bronz în canoe, C1, pe 6.000 metri, la Campionatul Naţional de seniori, sosind primul dintre juniori: „Şi am mai bătut şi alţi seniori. Pur şi simplu nu-mi venea să cred! Au mai fost doi juniori care au ales să concureze în barca de 4, probabil m-ar fi învins la simplu”. Şalău tocmai a acontat aurul la Cupa României, criteriu de selecţie pentru lotul naţional de 1.000 metri, cu „argint” a doua zi, la „Cupa Olimpia”. Mai are totodată în palmares, dintr-un mănos 2011, două medalii de argint pe 1.000 respectiv 500 metri, la Campionatul Naţional de viteză, respectiv două de bronz, în primăvară, la canoe simplu, pe 4.000 metri şi 1.000 metri, în întrecerea juvenilă a fondiştilor, plus încă două de argint la Campionatul Naţional al Cluburilor Sportive Şcolare, pe 1.000 şi 500 de metri.
Iar de la concursuri, la acumulări… Şalău este momentan în cantonament la „centru”, efectuând pregătirea centralizată până la primăvară… La 7,30 trezirea, micul dejun, la 9,30 scoaterea din hangare a bărcilor şi un rulaj de 10-12 kilometri. „Mai încolo ne vor fi oferite diferite teme ca parte a antrenamentului pe apă. Apoi ar urma o alergare, 5-6 kilometri, la unu masa şi odihnă. De la 15,15, pregătirea de după-amiază, tematică, iar după apă, la sala de forţă. La 19,30, cina. N-avem voie să părăsim cantonamentul şi ne mai destindem la table, rummy, cărţi, biliard. La 10,30, stingerea”, descrie Alexandru Şalău rutina zilnică avută de 12 canoişti, 6 de mâna stângă, 6 de dreapta, plus de cele 3 canoiste, cărora li se adaugă alţi 3 sportivi de la CSM Tulcea, pregătindu-se pe banii clubului de provenienţă.
Ca şi ciclu săptămânal, luni şi marţi câte două, miercuri- unul iar după-amiaza liber, joi şi vineri câte două, sâmbăta unul şi duminica liber. „La clubul timişorean mă antrenez cam o lună, una şi jumătate, de la 1 septembrie până în 15 octombrie. Iar actualul cantonament va dura până pe 22 decembrie”, a anticipat Şalău, care după Crăciunul în familie, în care are acum doi fraţi mai mari, vitregi, „înapoi la Piteşti, până de Paşti. Apoi pregătirea pentru Campionatul European, la care mă bazez pe canoe dublu şi de 4, pe 1.000 metri, şi de doi pe 500 metri. Sunt probele pe care ne bazăm pentru medaliile de aur”.
Întrebându-l care e atracţia acestui sport pe ape, juniorul de 16 ani spune că „în primul rând te dezvolţi frumos, desigur, este greu, dar şi satisfacţiile pe măsură. Când concurezi, tragi cât poţi, şi închei ca şi leşinat, este o bucurie greu de descris dacă te afli la final pe podium. Tactica mea, nu merg în probe lungi, şi plec pe start cât am putut de tare, foarte puternic, important fiind să-mi fac lovitura mea de cursă. Iar când văd cu coada ochiului un adversar, mai bag un sprint. Fiecare cu tactica lui”.
Şalău îşi aminteşte că a învăţat să înoate de nevoie, „la mare, când am căzut în bazin la Aqua Magic. Am căzut într-un bazin de 2 metri, şi pe loc am învăţat să înot, eram la Mamaia”, ca o necesitate într-o disciplină pe ape, în care s-a aliniat pentru prima dată peste hotare într-o întrecere regională: „Prima mare a fost Balcaniada, la Apatin, în toamna lui 2009, unde am luat locul 4, la canoe doi pe 1.000m, şi la 500 metri, tot 4”.
Deloc de mirare, scurta sa carieră a avut deja şi momente mai delicate, şi „am vrut să mă las de sport, dar n-am putut. Am plecat o săptămână, m-am lăsat, dar e parte din viaţa mea. Eram la Timişoara, operat de apendicită, şi au intervenit dureri, a fost un moment de cumpănă la o lună după operaţie, m-am văzut cu mama, dar după o săptămână am revenit”.
Şalău admite că important este „să te obişnuieşti cu pregătirea, şi după una-două săptămâni de pauză mă cam moleşisem, simţeam că nu mai merge. S-a întâmplat în 2009, prin februarie, dar în vară am câştigat selecţiile la juniori II”.
Şi apropo de februarie şi lunile de iarnă care bat la uşă, „dacă stratul de gheaţă a fost prea gros, nu ieşim. S-a întâmplat ca 3 săptămâni să exersăm numai la simulatoare… E un pic mai greu, dar nu simţi apa… Una e cu barca iar cel mai nasol este iarna dacă ai picat în apă. În decembrie, anul trecut, am căzut în apă”.
Ca lungime a traseului de vâslit, „peste 20 kilometri pe zi, 12-14 kilometri pe zi ritm intens. În iarnă tragem lungi, 6.000 metri, 4.000 metri, tras intens. Iar peste 2-3 săptămâni are loc o pistă de control, în care se fac echipajele de dublu, în funcţie de care se vor face echipajele în primăvară, care vor conta pentru Euro”, după cum explică Şalău, care de la 2012 îşi doreşte o medalie de aur la Campionatul European, „şi mă aştept şi la Campionatul Naţional pe 1.000 metri juniori, şi să promovez în lotul de Tineret, respectiv Olimpic”, recunoscând că nici nu poate visa la un loc în bărcile de Londra, acontate de tripli campioni mondiali în canoe de dublu.
Ca şi performanţe, într-o succintă comparaţie canoe – kaiak, Şalău explică astfel: „Canoe este mult peste kaiak la băieţi, la European şi la Campionatul Mondial. E o concurenţă foarte mare dar avem un antrenor foarte bun, care ne pregăteşte pe acelaşi plan de 4-5 ani, de când a scos campioni europeni, şi aducem rezultate”, referindu-se la Gheorghe Lungu (Tulcea), secondat de Constantin Popan (Constanţa).
„Noi aici suntem şi cu grupa de kaiak, şi kaiak fete, dar ei încep pregătirea centralizată în 1 noiembrie”, mai spune Şalău, adăugând: „Kaiacul merge mult mai tare, ambarcaţiunile sunt mai uşoare cu 4 kilograme, vâslele pe ambele părţi, stau în şezut şi vâslesc pe ambele părţi. Noi n-avem cârmă la canoe şi este mai complicată tehnica decât la kaiak”.
Şalău rămâne cu picioarele pe pământ, spunând că astăzi eşti cotat primul şi mâine nu neapărat, fiind „o continuă concurenţă. Ca performanţe, anul acesta a fost cel mai bun al meu, iar cei din generaţia de ´93 au plecat la Tineret, aşa încât am rămas în frunte şi până se termină anul 2012, continui ca junior”.
Cu tot regimul cazon, căci „este un sport greu, despre care se zice că e ca o puşcărie, dar nici vorbă, ci doar că suntem mai mult din scurt, mai ales cu multă disciplină. Antrenorii nu prea sunt de acord de exemplu să ai o prietenă dar avem totuşi vieţile noastre. Este muncă şi disciplină dar şi mult talent, chiar este talent, fără de care… Îţi trebuie multe, un echilibru foarte bun, foarte multă muncă… Trebuie tehnică şi continuitate”, Şalău îl percepe ca pe o mare provocare, de a cuceri un aur continental, şi de a o ţine cât mai serios şi îndelungat cu putinţă, exemple pozitive în acest sens venind de la Silviu Simioncencu, ajuns aproape de 40 de ani, la acel plafon superior de vârstă, dar cu medalii la Campionatul Mondial, Campionatul European…
