„Brandy” Brânduşan: „Încercăm să-l ţinem pe David… Să nu iasă ca şi cu Robi”

David Dobre, jimbolianul de 17 ani cu dublă legitimare la CSŞ din localitate şi CSM Timişoara, a pierdut săptămâna trecută finala Cupei României la categoria 55 kilograme, în faţa unui concurent din Odorheiu Secuiesc, care, la 20 de ani, a făcut deja pasul de la juniorat.

„Brandy” Brânduşan, antrenor la CSŞ1 Timişoara, care a aliniat 8 sportivi în întrecerea de la Târgovişte, între care câţiva aflaţi în ultimul an competitiv la juniori II, speră ca Dobre, provenind dintr-o familie cu 16 fraţi, să nu fie pierdut în favoarea altor cluburi. „Parteneriatul cluburilor sportive şcolare din Timişoara şi Jimbolia cu CSM Timişoara s-a realizat în ideea dublei legitimări a luptătorilor, pentru a nu îi pierde la încheierea junioratului. A fost inadmisibil ca un judeţ de talia Timişului să nu plătească o indemnizaţie de efort pentru Robert Papp, care imediat după Olimpiada de la Beijing, în 2008, a fost înşfăcat de Dinamo. Robi a concurat cu succes în luptele greco-romane pentru CSŞ Lugoj, devenind chiar campion european de juniori şi ajungând şi într-o finală de seniori, pierdută după 1-1 la reprize cu un luptător rus”.

Brânduşan, pasionat să crească noi luptători

„Încercăm măcar să nu-l pierdem şi pe David. E campion naţional la juniori II şi I iar la Campionatul European a luat locul 7. Este talentat, de perspectivă”, spune „Brandy”, reamintind că şi în familia Dobre e o campioană de-a locului pasăre călătoare. Estera, sora sa, multiplă câştigătoare naţională la juniori pentru CSŞ Jimbolia, a devenit titulară de drept în echipa României după J.O. de la Beijing, „când a răsărit frumos şi a sfârşit la Sfîntu Gheorghe”. O altă campioană a familiei Dobre, Tabita, a câştigat şi ea pentru jimbolieni concursul naţional al juniorilor III.

De fapt, la descinderea la ultimul antrenament înaintea plecării la Târgovişte, la Cupa României, în sala CSŞ1 din zona Circumvalaţiunii, 11 băieţi şi 5 fete se pregăteau de concursuri, celălalt fiind la Băile Herculane, „Cupa Hercules”, pentru juniori III. „E un sport totuşi îndrăgit şi părinţii îi aduc la pregătiri”, spune Brânduşan, cuvintele fiindu-i confirmate de prezenţa în sală a 4 însoţitori. „Mai facem trialuri prin şcoli dar unii copii se prezintă benevol. Am vreo 30, din clasa a XII-a şi până la vârsta grădiniţei, vreo doi dintre ei. Sunt în al doilea an cu o grupă de copii din şcoala primară, cresc”. Iar antrenamentul e antrenament, nu o simplă hârjoneală.

Un băiat zdupeş tot repetă trântirea la pământ a unui „manechin” din piele maronie, de înălţimea sa. Practică tehnica de prindere din zona umerilor şi de manipulare pe spate. Alţii se luptă în perechi, unii urcă pe frânghie. Aflu de la „Maestru”, cum e apelat antrenorul, că manechinele cântăresc între 18 şi 35 kilograme.

Cu alte cuvinte depăşesc greutatea de la care concurează juniorii III, 32 kilograme, ce urcă până la 73. În cazul cadeţilor, greutăţile corporale pentru categoriile de luptă variază de la 42 la 100 kilograme, în cel al juniorilor I de la 50 la 120, seniorii pornind de la 55. „Desigur, înălţimea nu contează atât, cât greutatea”, confirmă Brânduşan.

Un avantaj al luptelor libere este costul scăzut al echipamentului, circa 100 euro, pentru două dresuri şi ghete, minimul de păşit pe saltea. „Mulţi uită că luptele s-au numărat printre primele sporturi la Olimpiadă, dar se pare că nu şi Statele Unite. Acolo e al şaptelea sport şcolar ca popularitate, fapt ce mi l-au confirmat şi doi băieţi din Giarmata Vii, care au primit un antrenor de lupte în şcoală, odată ce au ales opţional acest sport în cursul orelor de educaţie fizică”.

„Şi copiii noştri sunt ambiţioşi, dovadă că vin la pregătiri şi sâmbăta şi duminica, dar nu e aceeaşi susţinere”, spune Brânduşan, care îşi aminteşte cât de greu i-a fost şi lui: „Mă speriam, îmi ziceam <Vai cât am slăbit!>, şi-mi venea să mă las de lupte”, apropo de necesitatea suplimentării hranei cu vitamine şi săruri, vitale în condiţiile în care sportivii tind să dea jos uneori şi între 5 şi 8 kilograme, în preajma concursurilor, pentru a se încadra într-o anumită categorie de greutate. „Nu mai mănâncă atât, aleargă, iar ultimul kilogram îl dau jos la saună, pentru ca vinerea seara la 6, la cântar, să fie admişi în categorie. Al doilea cântar, sâmbăta la unu, e pentru reuniunea de duminică. După cântare mai pot pune ceva la loc…”

Regretul lui Brânduşan este că Timişoara nu poate găzdui întreceri naţionale, care s-ar preta tradiţiei în zonă a luptelor: „Buziaş a găzduit trei ani la rând, până în 2005, finalele Campionatului Naţional. Acele două zile şi jumătate de competiţie au fost foarte reuşite! Dar odată ce sala n-a mai oferit condiţii bune, am pierdut şi asta. Iar deplasările costă… Cei de la Federaţie mă roagă să ţinem la Timişoara însă sala noastră e totuşi mică, fie şi cu două saltele. Dar unde e spaţiul de încălzire, salteaua de protecţie!? Nu poţi oricum, când doar la juniori III se pot prezenta 400 de copii… Tot ce-am putut în 2010 a fost găzduirea unei etape a Ligii Naţionale”.

Pentru împrospătarea memoriei, luptătoarea Larisa Djata, medaliată cu bronz la Campionatul European de juniori, multiplă campioană de la cadeţi la seniori, era desemnată sportiva numărul unu a judeţului Timiş în anul 2002, luptele timişorene dând şi o altă campioană, la juniori III, 13-15 ani, Lidia Pană.

Brânduşan aminteşte de „Memorialul Valentin Bati”, de luna trecută, în care CSŞ1 a smuls opt locuri întâi la individual, dovadă că în lupte se munceşte din greu. „E un bun prilej pentru a te face remarcat dar şi pentru a lega prietenii, uneori pe viaţă. E un sport de contact, adversarii sunt nevoiţi să-şi simtă sudoarea iar înafara saltelei devin camarazi. Şi e un omagiu adus fostului antrenor de la CFR Timişoara, vicecampion european ca junior şi cu patru medalii la seniori. Era de loc din zona Făgetului şi a făcut parte timp de 8 ani din lotul României, retrăgându-se după J.O. de la Montreal, cu cunoştinţe acumulate din 7-8 limbi străine. Apoi, ca arbitru la şase Campionate Mondiale, a fost ovaţionat din picioare de o sală întreagă, la descinderea sa în 1983 la competiţia de la Budapesta”.

Acest articol a fost publicat în Lupte și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 6 = treizeci

 


Alte articole legate de acest subiect: