Cu profesorul Gyula Gallovits, fost medaliat ca sportiv al Cupei Campionilor Europeni de pentatlon modern, în 1978, actualmente antrenor al noilor generaţii la LPS Banatul Timişoara, unde printre medaliaţii acestui an se numără şi un triumfător în Campionatul Naţional al Ungariei, Vlad Mîşcoi, de vorbă despre această disciplină aparte prin complexitatea sa şi despre ideea sa de continuitate.
Vlad Mîşcoi, elev al profesorului Gallovits la LPS Banatul Timişoara, campion naţional al... Ungariei
Din start trebuie reamintit, ca un îndreptar, că întrecerile de pentatlon modern, în funcţie de vîrstă, se rezumă pînă la 13 ani la probele de înot şi alergare, după 13 ani la înot combinat cu biatlonul, şi anume alergare combinată cu tirul, după un kilometru avînd de doborît 5 ţinte, iar de la 16 ani chiar la 4 probe, inclusiv cu scrimă. Ulterior, de la 19 ani, se adaugă ca o a cincea şi călăria…
„La ora actuală suntem în cel de-al patrulea an de activitate cu o nouă generaţie. De la vîrsta de 13 ani au început pregătirile în înot şi alergări, au continuat şi cu tirul iar de doi ani am adăugat şi instruirea în scrimă. Batem deja la poarta călăriei însă doar de la 19 ani, aceasta fiind însă mai dificil de urmat şi datorită programului lor şcolar cît şi de antrenamente în celelalte probe”, ne-a explicat Gyula Gallovits, unic antrenor al pentatloniştilor de la LPS Banatul Timişoara, care a adăugat pentru edificare faptul că „volumul de pregătire este foarte mare, incluzînd zilnic aproape două-trei antrenamente, şi de aceea spun că greu ar mai fi momentan de strecurat şi călăria. Săptămînal, sportivii au în program cîte 4 antrenamente de înot, 4 de alergări, 3 de scrimă, 3-4 de tir”.
„[…] la conducerile organismelor sportive la nivel naţional, judeţean sau local nu sunt neapărat în funcţii cei care cunosc cu adevărat fenomenul şi pot decide şi acţiona în cunoştinţă de cauză, iar acest aspect se răsfrînge şi asupra copiilor…”
Iar pe lîngă grupul sportivilor legitimaţi şi de performanţă, Gyula Gallovits îşi mai pune în paralel în aplicare şi „ideea mea de continuitate în acest sport, pentru a asigura schimbul de mîine, avînd grijă şi de două grupe de începători”, intensa sa activitate derulîndu-se în ciuda faptului că tatăl cunoscutelor jucătoare de tenis Edina Klaudia şi Alida nici nu mai este la prima tinereţe şi nici nu are aportul susţinut atît al unui alt profesor suplinitor cît şi al recunoaşterii măcar într-o doară a reuşitelor acestei discipline ca parte integrantă a sportului timişorean şi autohton.
Ca sportiv, Gallovits era medaliat cu bronz în 1978 în Cupa Campionilor Europeni de pentatlon la nivel de seniori, într-o acerbă întrecere la Bucureşti cu competitivii sovietici şi maghiari, după ce cu un an înainte, la Lvov, în U.R.S.S., încheia pe 4 ca junior, totul începînd de la prima sa legitimare în îndepărtatul 1965, cu titluri naţionale juvenile de înot pentru Oradea, de unde continua la Timişoara în perioada 1974-1992.
„Sunt grupe în care doar 2-3 copii dintr-o clasă vin la orele de înot, deşi, ce să mai spunem, este cel mai sănătos sport. Iar asta se întîmplă din cauza părinţilor…”
Ulterior îşi completa vocaţia, devenind antrenor al naţionalei de juniori a României şi pregătind noi şi noi generaţii, pe plan local: „În grupele de începători am 40 de copii de şcoală primară, şi este dificil mai ales la vîrsta mea, pentru că sunt şi singur. Fiecare secţie, mai ales în sporturile de echipă, are alţi şi alţi profesori în funcţie de grupele de vîrstă, însă eu trebuie să-i instruiesc pe toţi şi să le fac pe toate, ceea ce poate deveni descurajant cînd realizezi că mai nimeni nu se interesează cu adevărat de performanţă. Pot să îmi dau lesne seama, după o viaţă dedicată sportului, că la conducerile organismelor sportive la nivel naţional, judeţean sau local nu sunt neapărat în funcţii cei care cunosc cu adevărat fenomenul şi pot decide şi acţiona în cunoştinţă de cauză, iar acest aspect se răsfrînge şi asupra copiilor, dintre care unul-doi ar fi poate dispuşi la munca titanică pentru a reprezenta culorile ţării dar ajung şi ei să-şi dea seama de nişte lucruri…”
Exemplificînd în privinţa activităţii sale, Gyula Gallovits ne-a mărturisit că „solicit de 2 ani să mi se aloce un ajutor, un profesor cu 6 ore sau 12 ore, care să se implice mai intens în activităţile de selecţie şi instruire. O altă problemă majoră este că părinţii nu-şi mai aduc copiii la sport şi sunt grupe în care doar 2-3 copii dintr-o clasă vin la orele de înot, deşi, ce să mai spunem, este cel mai sănătos sport. Iar asta se întîmplă din cauza părinţilor, pentru că ei ar trebui să aibă discernămîntul şi responsabilitatea pentru a alege ceva benefic în favoarea copiilor lor, deoarece copiii este clar că nu au de unde să ştie aceste aspecte şi să vină ei înşişi, căci ar face-o…”
„Există posibilitatea pentru Rio 2016 însă cu multe semne de întrebare, lacrimi şi durere”
Iar capac la toate stă faptul că, în ciuda necesarei existenţe a bazinului de înot de la Şcoala Generală 30, din Zona Soarelui, care oferă condiţii foarte bune pentru înotul de agrement, „condiţiile de instruire şi pregătire pentru sportivi sunt de fapt foarte proaste, dimineaţa temperatura apei fiind de 34 grade Celsius, Doamne fereşte să nu păţească vreun copil ceva în apa aceea caldă, te sufoci…”
Trecînd de la neajunsuri la părţile mai bune ale activităţii pentatloniştilor de la LPS Banatul, acestea se regăsesc în medaliile obţinute pe 2012, la gîtul lui Vlad Mîşcoi, născut în 2001, devenit vicecampion al României dar şi cîştigător al Campionatului Naţional al Ungariei: „Maghiarii acceptă în competiţiile lor şi sportivi de peste graniţă, datorită faptului că este vorba despre Timişoara, datorită mie dar şi pentru că vor să perpetueze pentatlonul ca sport”.
Pe lîngă Mîşcoi, triumfător în probele de înot şi alergare, s-au remarcat în acest an şi Larisa Şucan, din generaţia 1996, la triatlon modern, devenită vicecampioană naţională, respectiv Carmen Dumitrescu, şi ea vicecampioană naţională de seniori, după ce în 2011 cucerea titlul, „în cazul ei fiind posibilităţi de a ajunge la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Însă cu multe semne de întrebare, lacrimi şi durere. Adică trebuie să scoată sub 2,20 în bazin, în jur de 3 minute pe mia de metri de alergare, lucruri care dacă se rezolvă sper să fiu şi eu în stare să rezolv restul. Este vorba de turnee de calificăre în toate colţurile lumii şi Ungaria ar fi cel mai apropiat, deci este o încercare foarte dificilă şi costisitoare”.
Românii, cam 40-45 de pentatlonişti, din Timişoara şi Bucureşti, maghiarii – peste 500 de sportivi în 10-12 oraşe…
De toţi, Gyula Gallovits antrenează 8 sportivi de performanţă, între care se mai regăsesc Radu Biriboacă, din generaţia 1997, campion naţional la triatlon, Rafael Puşcaş, din 1995, locul secund la Naţionalul de juniori mari, sau Bogdan Petrescu, tot din generaţia 1995 şi pe locul III în 2012.
Spre binele şi progresul carierei sale, Horvath a primit dezlegare pentru a evolua din acest an sub culorile celor de la CS Politehnica, beneficiind de mai bune condiţii de remunerare şi indemnizaţii de efort, şi care a devenit în acest an campion naţional, toate aceste titluri, diplome şi medalii fiind conferite sub egida Federaţiei Naţionale de Nataţie şi Pentatlon Modern.
Oferind o comparaţie sugestivă, Gallovits a remarcat că dacă în România activează în jur de 40-45 de pentatlonişti, şi în general doar în Timişoara şi Bucureşti, în schimb în Ungaria fiinţează în circa 10-12 oraşe, cu atît mai remarcabil în condiţiile în care „finanţările la maghiari sunt cam de 5 ori mai mici decît la noi. Dar sunt foarte bine structuraţi şi organizaţi în pentatlonul lor, pe grupe de instruire şi concurs încă de la vîrsta de 8 ani. Ei îşi doresc să practice sport şi aduc bani de acasă pentru a fi legitimaţi în cluburi, aşa încît se strîng cam peste 500 de pentatlonişti în întreaga Ungarie”.
