Sorin Cazacu: „La europene şi mondiale mă duc şi cu bicicleta, la nevoie!”

Site-ul nostru a publicat recent rezultatele obţinute de clubul Argus M.A.G. la ultimele competiţii de powerlifting. Rezultate mai mult decât lăudabile, în condiţiile în care acest sport este unul teribil de dificil şi cu o susţinere financiară la fel de teribilă, în sensul peiorativ al cuvântului…

O genoflexiune cu 210 kg

Cu trei zile înainte de sfârşitul anului, majoritatea sportivilor se odihnesc, aşteptând cheful, cumpătat, desigur, al Revelionului, pentru ca apoi să se înhame din nou la galere. Unii însă nu renunţă la aceste „galere” niciodată, pentru că, pur şi simplu, aluatul din care sunt făcuţi nu poate fără antrenament. În această categorie intră sportivul numărul 1 al powerlifting-ului timişorean (şi românesc), Sorin Cazacu, sportiv şi antrenor legitimat la clubul amintit. Pe 29 decembrie, când l-am vizitat la sala de forţă, se antrena netulburat. Sorin e un tip pe la 1.70, foarte solid şi foarte liniştit. Mă rog, aşa pare. „Fac sport de când mă ştiu, pentru că îmi place. Am făcut şi box, şi lupte, şi de toate, dar m-am oprit la haltere”. Anul acesta, a obţinut trei medalii de argint la naţionale şi locul 2 la Cupa României. Per total, în mai bine de 20 de ani de carieră, are o roabă de medalii în haltere. Din păcate, pe ultimele nu le-a mai obţinut pentru Timişoara, oraşul în care s-a născut şi pe care, singur a spus-o, îl iubeşte foarte mult. Din cauza unei neînţelegeri cu fostul său antrenor de la clubul local, a fost nevoit să plece în bejenie; nu foarte departe, la Arad, la clubul AMEFA. Asta e…

Poate şi pentru că e tot un sport al bărbaţilor puternici, poate pentru că avea nevoie de o provocare, Sorin s-a apucat cu ceva ani în urmă de powerlifting. Şi îi place la nebunie! „La haltere mai merg vreo doi ani, după care mă las. În iulie viitor fac 38 de ani. Nu mai am cum să progresez. La powerlifting însă, am resurse uriaşe! Aici, se poate atinge maximul după 40 de ani”. Vorbeşte cu respiraţia întretăiată, tocmai a terminat o serie de cinci genoflexiuni cu 170 kilograme. Cu mişcari precise, mai pune câte 20 de kilograme pe fiecare capăt al barei şi se odihneşte. „La powerlifting ai nevoie de forţă maximă. E un sport static, spre desosebire de haltere, care e dinamic. Când smulgi haltera de la pământ şi o duci la piept, cei din afară au impresia că e uşoară… Mişcarea e fulgerătoare, se bazează pe tehnică în proporţie de 80 la sută! Cu anii, viteza scade. De asta spun că mă voi axa în viitor pe powerlifting”… Se duce şi mai „bagă” o genoflexiune cu bara de 210 kilograme. Îmi pregătesc aparatul şi fac o poză. Sorin se întoarce şi întreabă, „să mai fac una? Mai vrei o fotografie?”. Da, aş mai face una. „Bine”.

„Îmi pare rău că n-am ajuns la mondial!”

Mda… 210 kilograme e o greutate uriaşă pentru un om obişnuit, dar nu e mare lucru pentru Sorin Cazacu. Recent, la Bacău, la Cupa României (pe care a câştigat-o detaşat, campion absolut), Sorin a ridicat 365 kg, record naţional. Cu ceva vreme în urmă, la europenele din Suedia, a ridicat 360 kg şi a venit pe locul 6. La mondiale, în Africa  de Sud, nu s-a dus. Problema financiară, ca de obicei. Şi e supărat din cauza asta. „Îmi pare tare rău că n-am putut merge… Nu e toată ziua un mondial şi nici nu-l organizează alţii special pentru tine, dacă l-ai pierdut”. Dacă mergeai, ce crezi că făceai. „Păi, cei mai buni din lume sunt europenii. Probabil veneam tot pe 6 sau 7. Dar erau mondiale!”, spune campionul, cu o urmă de regret în glas.

Sorin Cazacu

Pe plan naţional, nu prea mai are ce să arate. E campion naţional absolut, e cel mai puternic om din România în acest sport. Dar, la 38 de ani, sub veştmântul bonomiei se ascunde o ambiţie fantastică. Iată dovada; pun o întrebare obişnuită, în prag de An Nou: unde te vezi peste 5 ani? „În vârful piramidei. Acolo sus”. (Se uită spre tavanul sălii şi arată scurt cu degetul). „O să rămână lumea uimită când o să ajung”. Paradoxal, o spune pe un ton modest, fără pic de trufie! Fac ochii mari. Păi bine, Sorine, dar eşti acolo sus… Sau te referi la internaţionale… „Da, la europene, mondiale, la astea mă refer. O medalie se obţine ridicând peste 400 kilograme, la genoflexiuni. Trebuie să ridic cu 50 de kilograme mai mult decât o fac acum”. Deci, peste câţiva ani, te gândeşti… „Eu mă gândesc chiar de la anul! Am noroc că atât europenele (în mai), cât şi mondialele (în noiembrie) sunt aproape, în Cehia. Acolo mă duc şi cu bicicleta, la nevoie! Eu o să trag la medalie. Mă pregătesc de 25 de ani pentru marea performanţă. Am ridicat 365 de kilograme, la Bacău, fără prea mare pregătire, mai mult din amintiri… Puteam ridica 380, dar n-am vrut să risc o accidentare. Dacă voi avea susţinere, va fi mai uşor. Dacă nu, mai greu, dar nu abandonez lupta”. Aceeaşi intonaţie egală, lipsită totalmente de fanfaronadă. Izvorul unei voinţe nemaipomenite se află înlăuntrul acestui om, dar el ni-l prezintă simplu, frust, fără panglici şi artificii de prisos.

„Nu e uşor să faci performanţă fără bani”

Antrenamentul s-a încheiat. Stăm pe o bancă, în sală. Sorin are prosopul pe umăr. Nu pare ostenit, doar câteva riduri fine, sub ochi, trădează oboseala. Povesteşte ca un bunic sfătos. „Nu e uşor să faci performanţă fără bani. O pereche de ghete speciale costă 160 euro. Un dres de genoflexiuni, tot pe-acolo. O cămaşă pentru împins culcat, la 150 euro. Plus bandaje, curele, câteva zeci de euro. Şi nici nu le foloseşti o veşnicie…”. Mă uit la „adidaşii” din picioarele lui Sorin. Abia acum văd că sunt deosebiţi de cei normali. Sunt destul de folosiţi, se vede că omul i-a forjat serios… „Acum sunt şi antrenor, avem aici o echipă foarte bună. Vrei să îi scrii pe toţi?”. Sigur. „Daniel Pastor, la +125 kg, Silviu Popşa şi cu mine, la 125 kg, Levente Revesz la 90 kg, Cosmin Căpuşan la 82 kg, fiul meu Alexandru Cazacu (13 ani) şi Daniel Iuhasz la 75 kg, profesorul Ovidiu Negulici (53 ani) la masters, AdelaVoişian, 60 kg, la fete. Ne străduim să mergem la cât mai multe competiţii, numai aşa se creşte în valoare. Ne fixăm o ţintă acum, apoi una mai înaltă şi tot aşa. Altfel nu se poate. Toţi au progresat de când lucrăm împreună. Lumea nu crede că suntem „curaţi”, dar la mine nu există doping. Păi, numai eu am fost controlat anul acesta de două ori. M-au sunat pe neaşteptate: să venim noi la tine acasă sau vii tu acum la noi la sediu? Nu mi-a păsat, ştiam că sunt curat…”.

„Mă pregătesc între 3 şi 6 ore pe zi” într-un sport în devenire olimpic

E greu sportul ăsta, Sorine… Nu-ţi vine uneori să dai naibii greutăţile, efortul, tot, şi să-ţi vezi de-ale tale liniştit? „Să ştii că mi-a venit de câteva ori… Da’ m-am gândit la toţi anii ăştia de trudă. Strângi din dinţi şi mergi mai departe ca un tăvălug”. Ce reţetă simplă, nu? Să strângi din dinţi până te dor mai mult ca mâinile, ca încheieturile, şi să o iei de la capăt. Teoretic e sublim, e eroic chiar, dar ce ne facem cu practica, noi, oamenii obişnuiţi?… „Nu prea avem timp să ne lamentăm. În martie 2011 avem Cupa Dunării. De luni, după Anul Nou, începem pregătirea propriu-zisă. Eu mă pregătesc între 3 şi 6 ore pe zi, ţinând cont că merg şi la Arad să fac antrenament specific de haltere. Joi am saună şi duminică repaus. Acesta e programul meu. Cât voi putea să-l duc, îl voi duce… Din 2016, powerliftingul va deveni, se spune, sport olimpic, iar în 2020 va fi înscris cu acte în regulă la Jocuri. Voi fi un „tinerel” de 40 şi ceva de ani atunci…”. Râde. „Da’ ce bine mi-ar sta campion olimpic…”. O luminiţă îi fulgeră în ochi, preţ de o fracţiune. Un vis ascuns s-a eliberat printr-o privire. După care omul revine la normal. Iarna-i grea, omătu-i mare, drumu-i lung. S-a încheiat un antrenament, alte câteva sute îşi aşteaptă rândul.

Îmi dau seama că, de fapt, Sorin Cazacu nu e deloc un om liniştit. În prag de An Nou, oamenii liniştiţi merg la cumpărături cu nevasta, mănâncă jumări proaspete sau se uită la nesfârşitele comedii cu Moş Crăciun. În nici un caz nu ridică 200 de kilograme.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Powerlifting și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sorin Cazacu: „La europene şi mondiale mă duc şi cu bicicleta, la nevoie!”

  1. vasy spune:

    succes SORINE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    sa devina visurile realitate!
    urare de an nou !

  2. alin spune:

    succes Caza in tot ce ti-ai propus!!! te sustinem moral 100%!!!

  3. Pepe spune:

    …”Nu conteaza cat de greu e,capul sus,mergem inainte,si dam 100%”asta mi-a spus „Tinerelul” de cand eram mic,si pana acuma te-ai tinut de cuvant Couch..RESPECT ENORM!!!Esti si vei fi tot timpul No.1 …Light Weight Baby!!!…

  4. zakery spune:

    da cine e mai blonda dim poze ca nevastata e roscata dupa cum stim noi(faceebook),sau si acolo „nevastamea e cea care mi-a facut poza” ,nici ea nu putea fi asa de proasta!

  5. zakery spune:

    lumile se refera la blonda din pozele tale de pe facebook ,noi o stim pe codruta si vedem abia acum nimicimea ta,cu toate ca te stim de mult

  6. dodo spune:

    bravo sorine

  7. alex spune:

    Tatal meu e cel mai tare!!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi + 4 =

 


Ultimele articole din categoria Powerlifting: