Rugby-ul a revenit sâmbătă la matineu în Ronaţ, dar sub forma aceleiaşi umbre a Ovaliei carpatine de altădată, chit că era vorba despre reeditarea însăşi finalei la titlu din capitală din urmă cu 7 săptămâni, pe axa vest-nord, Timişoara – Baia Mare.
Adjudecată la limită de bănăţeni la 8 septembrie, cu 22-21, redobândind astfel după 6 ani trofeul campioanei României, reuşită la capătul a doar numai şi numai 12 apariţii, „rută scurtă” spunând multe despre subţierea valorică şi numerică a Ovaliei carpatine.
Federaţia Română de Rugby nemaiavând destule cluburi afiliate solide pentru a închega un prim eşalon competitiv, pe fondul teribilei decăderi a sportului în XV autohton, iar rărirea rândurilor fiind resimţită cu-atât mai mult în cea de-a doua întrecere internă, Cupa României.
Cândva un motiv de mândrie pentru numeroasele protagoniste din cadru, acum de-a dreptul străvezie, cu strict 7 participante la start, dintre care una, „U” ELBI Cluj, eliminată în baza unui singur meci preliminar, pierdut cu 27-7 la Gura Humorului, iar în general cu numai şi numai două jocuri cât de cât grele pentru a ajunge în finala cu trofeul pe masă.
Stare de fapt în baza căreia, absolut deloc de mirare, selecţionata divizionară a Lupilor României a ajuns în această toamnă a juca doar în compania belgienilor, cehilor şi olandezilor într-o subsecţiune „B” a celei de-a treia întreceri valorice a eurocupelor, pe când în grupa valorică „A” a acestui terţ concurs se înfruntau totuşi măcar formaţii din Georgia, Portugalia şi Spania.
Decăderea fiind aşadar cumplită, dar găsindu-şi încă o altă explicaţie şi sub forma predilecţiei ex-multiplei campioane din Baia Mare, CSM Ştiinţa, de a se axa în special pe importuri de mâna a doua, etalate şi astăzi la matineu pe arena „Gheorghe Răşcanu”, în singurul şi unicul meci cheie al grupei triunghiular pentru asigurarea găzduirii uneia dintre semifinale.
Într-adevăr, ex-selecţionerul „Stejarilor”, Eugen Apjok, care-i conducea pe „tricolori” toamna trecută la „Mondialul” dezastruos pentru FRR din Franţa, a titularizat de la ora 11 nu mai puţin de 12 străini între „Zimbri”, mult mai rezonabili în contrapartidă fiind antrenorii celor de la SCM USV Timişoara, Mugur Preda şi Valentin Popîrlan, limitându-se la o treime a XV-ului compusă din sportivi formaţi peste hotare.
Ovalia carpatină neavând nici o şansă de stopare a declinului prin intermediul unor asemenea viziuni, strategii şi abordări, tributare smulgerii unor rezultate imediate, chiar fără pic de valoare în condiţiile în care întrecerile interne sunt cum sunt, subţiate de-a binelea.
Şi totuşi, se insistă-n eroare, de dragul trecătoarei glorii de moment, dar în detrimentul relansării fenomenului prin cultivarea noilor generaţii de rugbişti localnici.
Actuala ediţie a Cupei României continuând sub cele mai apăsătoare auspicii, dat fiind un prim rezultat în cealaltă grupă triunghiular, 97-13, stabilit de CSA Steaua la Gura Humorului pe post de elocventă dovadă fără alte comentarii în sensul că Ovalia carpatină se mai ţine în 4 grupări cât de cât de Doamne ajută, cele două „ministeriale” departamentale ale capitalei, respectiv axa Timişoara – Baia Mare.
Maramureşenii debutând deja şi ei în noua ediţie, 33-9 acasă acum 3 săptămâni cu Rapid, care la 30 noiembrie va găzdui la Bucureşti cel de-al treilea şi ultimul joc al triunghiularului, cu timişorenii.
Un meci devenit însă de pe-acum fără rost, cărţile fiind deja făcute în ceea ce priveşte adjudecarea grupei şi implicit găzduirea uneia dintre semifinale, odată ce timişorenii şi băimărenii au dat piept în Ronaţ. Aspect valabil şi-n celălalt triunghiular, dar abia la 30 noiembrie, când clasicul duel bucureştean al roş-albaştrilor Armatei cu „roşii” dinamovişti, drept reeditare a finalei mici de consolare din campionat, va stabili gazda bănăţenilor în semifinala din decembrie.
Atenţia fiind comutată până atunci către testele României în capitală la 9, 16 şi 23 noiembrie cu Tonga, Canada şi Uruguay, aşadar în compania naţionalelor de pe locurile 16, 22 şi 17 în ierarhia mondială IRB, în cadrul căreia „Stejarii” sunt pe poziţia a 20-a.
Până una alta, abia o primă întâlnire notabilă a marcat azi pe Bega noua ediţie a Cupei României, Ronaţul găzduind întâiul meci de la semifinala de campionat din 31 august, câştigată atunci de timişoreni cu 20-17 cu steliştii, bănăţeni înfrânţi însă acum după o altă partidă cât se poate de echilibrată şi tot tare săracă în eseuri, de puţin, cu 13-15 (3-6) cu CSM Ştiinţa Baia Mare.
Care trupă din nord-vest s-a aliniat pe „Gheorghe Răşcanu” în căutarea unei prime revanşe rapide cu un XV dominat de străini şi cu un căpitan format de o altă şcoală rugbistică, Apjok apelând la fundaşul Popoaia, Sikuea, Tomane, Fakaosilea, Mahlo; Mokhoabane, Ţigla / Scott, Trollip, Dugladze; Ludick, Iancu; Gelashvili, purtătorul de banderolă Immelman şi Bitsadze, doar românii începând în schimb pe bancă: Irimescu, Hîncu, Grămadă, Roşu, Mîrzac, Harasim, Alexe şi Grădinaru.
Dar campionii ţării au marcat primii spre mijlocul părţii întâi, 3-0 în minutul 19 dintr-o poziţie centrală prin lovitura de pedeapsă fructificată de Gabriel Rupanu, inexact fiind în schimb în minutul 23 internaţionalul Popoaia, de la mai mare distanţă, circa 35 de metri, ratând penalitatea.
Avea a fi însă şi unică dată când campionii, în XV-le Chiriac, Vasilovici, Digo Mosese; Onsando, Ionuţ Mureşan; Altînok, Ser; Murariu / Rupanu, Jipa; Corrado-Şteţco, Khvicha, Manumua, Bucur şi fundaşul căpitan Shennan au condus în prima parte.
Căci băimărenii au căutat primele puncte tot dintr-o fază fixă, iar Paul Popoaia a egalat în minutul 33 dintr-o poziţie mai convenabilă, mai de-aproape şi centrală, 3-3.
Tot fundaşul auriu-negrilor şi preluând conducerea în primele secunde de prelungiri, 3-6, scor al pauzei.
Pe o suprafaţă de joc problematică, precum o ştim, şi încă nu s-a înfiripat sezonul rece, cu precipitaţii, abia la noapte urmând trecerea la ora de iarnă. Şi chit că soarele a mai „dezmorţit întrucâtva gazonul.
Drept alt eşantion al ofurilor Ovaliei carpatine, o reeditare a disputei pentru titlu având parte de un asemenea teren şi de o ambianţă austeră, sub corvoada anonimatului. Animaţia survenind „în centru” când – pe seama unui trofeu adjudecat după doar 12 partide în Liga Naţională, căci atât şi poate încropi FRR pe post de campionat – edilul Fritz şi colegul de partid ex-şef al Consiliului de Administraţie musai se înfiripau în fotografia de grup, de parcă s-ar fi câştigat ceva semnificativ.
Nu, nu.
România a sfârşit cu cel mai slab bilanţ la Cupa Mondială din 2023 iar întrecerile-i interne sub egida onor FRR i-au devenit realmente apă de ploaie. Nici nu te poţi lăuda cu-adevărat cu asemenea „performanţe”.
Şi totuşi unii o fac, iar alţii ţin morţiş să se revanşeze pe mâna străinilor într-o şi mai slabă întrecere decât cea de campionat, Cupa României, Popoaia înscriind din nou de la punct fix şi-n primele minute după pauză: 3-9 (43).
Apjok mai apelând totuşi şi la români, Roşu şi Harasim, iar la Irimescu în locul lui Trollip, modificare în urma căreia survenea şi unicul eseu al partidei, semnat de timişoreni: 8-9.
Pilierul Digo finalizând în minutul 50 pe stânga o prelungită fază de atac pe treisferturi, iniţiată în urma introducerii în grămasă pe linia de 22 a vizitatorilor, hărţuiţi defensiv până au cedat. Breşa decisivă fiind găsită de africanul din linia a II-a, Onsando, iar Rupanu servindu-şi colegul din linia I. Tot Rupanu şi transformând eseul, 10-9.
Dar în alte dăţi anul acesta bănăţenii s-au impus prin a reuşi mai puţine eseuri decât învinşii, sau chiar deloc, iar „Zimbrii” au copiat reţeta, tot Popoaia preluând conducerea şi-n minutul 56 din interiorul 22-ului localnicilor: 10-12.
Iar minutul 59 a adus o altă lovitură taberei gazdelor, închizătorul grămezii, Robert Murariu, fiind trimis pe tuşă, 14 contra 15 „aurii” vreme de 10 minute.
Preda a reacţionat la greu, apelând la Tiqe Iliesa pe aripă în locul lui Corrado-Şteţco, iar nici Popoaia n-a mai fost la fel de exact, doar bară dintr-o altă lovitură de pedeapsă, întreţinând speranţele timişorenilor într-o răsturnare spre final.
Cu tot cu întăririle aduse liniei I, prin Căpăţînă şi Sikote, la schimb cu Vasilovici şi Chiriac pentru ultimele 20 de minute, dar şi la mijloc, Daniel Plai preluând locul lui Jipa din minutul 65.
Popoaia preferând din nou şi-n minutul imediat următor să dea tot la beţe, fie şi de la distanţă, dar din poziţie centrală, făcând într-adevăr 10-15 de la peste 40 de metri.
La care Mugur Preda a apelat şi la un ex-bucureştean în echipa timişorenilor, Ionuţ Marcel Rusu, forţele proaspete dând roade, cu ruperi de ritm din partea lui Tiqe Iliesa, apropiat de eseu în minutul 69.
Încât băimărenii cedau în cele din urmă, taxaţi dintr-o altă penalitate din 22-ul propriu, uşor lateral dreapta, în minutul 72: 13-15.
Însă, oricât s-au străduit bănăţenii, şi cu preţul accidentării lui Digo, în minutul 75, când pilierul era înlocuit de Mumbi, dar şi prin a arunca în joc alte forţe proaspete, gruzinul la debut Ashvadze, cu un minut şi jumătate înaintea expirării timpului regulamentar, la schimb cu Rupanu, răsturnarea n-a mai survenit.
În aproape 8 minute de prelungiri în care Daniel Plai încerca de totul sau nimic un dropgol uşor din dreapta, de la 28 de metri, dar prin stânga buturilor.
Rămânea 13-15, maramureşenii smulgând un triumf fără glorie într-o întrecere devenită lamentabilă prin subţirimea sa fără leac. Iar tocmai această lipsă a alternativelor de remediere a stării „pacientului” Ovalia carpatină este şi cea mai preocupantă. Dar ex-selecţionerului de naţională Apjok nici că i-ar păsa, tributar rezultatelor imediate drept cerc vicios în rugby-ul intern.
