Cam pe când conducătorii campioanei RCM UVT Timișoara fierbeau în disperare de cauză cu puțin înaintea semifinalei de pe ”Dan Păltinișanu” cu Farul Constanța, puși în fața faptului împlinit că la 5 titulari cheie le era refuzat dreptul de joc de către oficialii federali pe seama misterioasei dispariții a filelor cu vizele medicale din carnetul de joc, tot sâmbătă seară portalul www.super-liga.ro, și nu al Federației Române de Rugby, www.frr.ro, publica sancțiunile aplicate în cursul săptămânii de Comisia de Disciplină și Fair-Play a FRR, printre care de departe cea mai proeminentă este cea a suspendării pe o jumătate de an a vicepreședintelui clubului de pe Bega, Dușan Filipaș.
Diriguitorul galben-albaștrilor își punea mâinile în cap a disperare la 0-9 cu gândul la soarta imediată a echipei campioane, dar și alte motive l-ar fi putut determina așadar aseară să-și ia câmpii.
Duşan Filipaş
Filipaș, investit în funcție înaintea actualului sezon, pe fondul retragerii lui Dan Dinu din capacitatea executivă la club, a fost sancționat de forul federal pentru ceea ce FRR numește ”prejudicierea imaginii Federației Române de Rugby” prin ”declarații false, care susțineau absența unui răspuns oficial al FRR” la scrisoarea remisă de RCM UVT Timișoara nu mult după încheierea IRB Nations Cup 2014 pe adresa federației, în care se arăta nemulțumită, printre altele, de absența dreptului de a reprezenta sportul oval carpatin la nivelul întrecerilor continentale de club în calitate de campioană de fapt și de drept a României.
Așadar campioana a fost lovită sâmbătă seară, concomitent, atât de refuzul dreptului de joc aplicat celor 6 rugbyști cu carnetele de legitimare având filele vizelor medicale rupte, cât și prin suspendarea vicepreședintelui clubului.
Momentul anunțului în privința suspendării lui Dușan Filipaș este cel puțin bizar, ținând cont de faptul că la ora respectivă toată suflarea rugbystică din România ar fi trebuit în mod normal să fie conectată la febra semifinalei de la Timișoara, dar și de trecerea multor săptămâni de la controversa scrisorii ajunsă la fel de bizar, înaintea ultimului joc precedând faza play-off, pe masa presei, scrisoare adresată de gruparea din Ronaț federației și despre care diriguitorii galben-albaștrilor au încercat să se explice ulterior că n-ar fi primit un răspuns de la București, ceea ce i-a și atras suspendarea lui Filipaș.
Dat fiind temporizarea aplicată de FRR, se poate specula că suspendarea a venit mai degrabă ca urmare a refuzului clubului de pe Bega de a da drumul celor 9 convocați la ”Lupii București” pentru jocurile preliminare din eurocupe din 20 și 27 septembrie, refuz anunțat miercuri, divergență ce reprezintă de fapt, în alt plan, o continuare a războiului de-acum mai mult ascuțit decât surd între club și federație în privința grupării care ar trebui să reprezinte România în European Challenge Cup și a disponibilității de a delega selecționabilii convocați la trupa cu o apartenență nu foarte clar definită dar cu tradiție acumulată în respectiva competiție.
Sub titlul ”Un arbitru, un oficial și un jucător, sancționați de Comisia de Disciplină”, acest organism, mai exact Comisia de Disciplină și Fair-Play a FRR, a dictat 3 pedepse, arbitrului Marian Pînzaru, juniorului Octavian Nițu, de la CSȘ Sportul Studențesc, dar mai ales lui Filipaș, care, conform explicației federale, ar fi contravenit normelor oficiale care reglementează activitatea rugbystică: ”Suspendat a fost si vicepresedintele RCM UV Timisoara, pentru o perioada de sase luni, ca urmare a prejudicierii imaginii Federatiei Romane de Rugby. Din analiza faptelor, coroborata cu declaratiile celor implicati direct, s-a concluzionat ca publicarea in mass media a unei scrisori adresate de club federatiei aceasta a fost insotita de declaratii false, care sustineau absenta unui raspuns oficial al FRR. Ca reprezentant oficial al unui club de rugby, conform reglementarilor pe plan national, cat si a celor stipulate de IRB, acesta avea obligatia de a apara interesele sportului cu balonul oval, impiedicand totodata producerea de situatii care sa prejudicieze renumele acestui sport”.
Nu e necesar să fii un mare vizionar pentru a intui că divergențele club – federație, revărsate și în mass-media, pot sta la baza reacției FRR de a demonstra cine are pâinea și cuțitul în mână în rugbyul carpatin, atacul survenind pe două fronturi și arătându-se a fi fără precedent. Este evident că niște sportivi care evoluaseră cu două săptămâni înainte în play-off nu aveau practic cum să fie în neregulă în privința vizelor medicale, ceea ce ar fi putut fi luat în considerare de oficialii federali, în excepționalele circumstanțe ivite înaintea semifinalei, la stadion.
Cât despre bobârnacul suplimentar aplicat lui Filipaș, se poate estima faptul că cutezanța de a șfichiui ”sistemul” e răsplătită cu vârf și îndesat, în acest caz fiind suspendat un tânăr conducător ca și nou în ramură, la primul său sezon în funcție și fără o implicare precedentă în sportul cu balonul oval, care a căzut practic la mijloc, prins între opțiunea clubului de a-l scoate la rampă și reflexul federal de a controla din scurt mersul lucrurilor în raport cu afiliatele sale.
”Războiul” capătă așadar velocitate, de la o zi la alta, și mai degrabă multe alte săgeți ar mai putea fi puse la bătaie, decât ca lucrurile să se mușamalizeze, mai ales că s-au deschis mai multe fronturi. Cert este că au trecut 3 ani de la semifinala pierdută de Timișoara cu foarte mare cântec la Baia Mare, atunci sub privirile încă președintelui FRR Alin Petrache, și iată că tot un moment al penultimului act, primul de asemenea magnitudine pierdut de la acel eșec, a adus al doilea set de mari întrebări și suspiciuni clocotind în bătătura orașului campion în 2012 și 2013 la adresa federației.
Este evident că hegemonia Timișoarei a cam deranjat prin unele cercuri dar la fel de adevărat este că și clubul din Ronaț s-a încurcat în propriile-i ițe și vorbe generate de inegalul duel cu forul căruia îi răzbăteau dinspre Banat chiar și idei de genul mutării grupării în competiții de peste graniță.
Din păcate, toate cele întâmplate fac un semnificativ deserviciu rugby-ului, mutându-l dintre buturi la colț de stradă și pe post de subiect de speculații, departe de ceea ce s-ar aștepta publicul amator de balon oval de la această disciplină altfel percepută.
