În asemenea hal a decredibilizat Federaţia Română de Rugby Ovalia carpatină încât o nouă trecere a însăşi campioanei ţării nu altundeva decât pe la Stadionul Naţional de Rugby „Arcul de Triumf” a îngroşat întrebarea „mai e totuşi sportul intern pentru spectatori?” Şi ce să şi vadă dacă laureaţii îşi asigurau implacabil deja până la pauză eseurile cu plus ale punctului bonus ofensiv în faţa unui Rapid doar cu numele, suficientă fiind însă apoi intrarea pentru ultima jumătate de oră a unui ex-„Stejar” trecut de 40 de ani dar capabil a deconspira vulnerabilităţile marilor favoriţi.
Aceasta-i în România copia tot mai nereuşită a rugbiului extern, cu meciuri unul după altul vinerea cu scoruri de maidan între echipe dintre cele mai bune şase din ţară pe axa Baia Mare – Cluj chiar 69-0 şi CS Rapid – SCM USV Timişoara din scurt 0-5 la eseuri în prima parte, jucate la ore pe post de deserviciu simbiozei protagonişti – spectatori într-o zi totuşi lucrătoare, în consecinţă cu tribunele ca goale.
De rău dacă nici măcar revenirea însuşi laureaţilor naţionali tocmai pe principala arenă a sportului în XV intern nu mai stârneşte aproape niciun interes, la datorie „la trecerea timpului” şi pentru umplerea grilei programelor televizate cu dezechilibrate întâlniri de slabă factură fiind complicitarii la depopularea tribunelor, sfidând inteligenţa telespectatorilor prin a uzita epitete precum „extraordinar” sau „formidabil” la o asemenea partidă.
Când de fapt totu-i în nota obişnuită a formelor fără fond într-o ţară eminamente datoare vândută dar în care şi FRR îşi arogă luxul de-a mima organizarea unor întreceri „scheme slabe” după modelul „noi ne facem că le punem la dispoziţie cadrul de joc, ei chinuie bietul balon oval”, păcăleala fiind într-atât de mare încât până şi după încheierea meciului site-ul oficial federal dezinforma cum că partida s-ar fi disputat conform programării iniţiale pe „Olimpia”, însă timişorenii se desfăşuraseră şi pentru a doua după-amiază succesivă de vineri tot la „Arcul de Triumf”, unde acum o săptămână de la prânz dispuneau şi de dinamovişti cu 25-29.
Variaţii pe-aceeaşi temă, tribune şi mai goale, o replică şi mai palidă odată ce oponentul nu-i din „careul fruntaş” ci din duoul „de umplutură” al codaşelor zonei 5-6, dar şi o a patra deplasare consecutivă a campionilor din Banat în Liga de Rugby drept dovadă că nu doar tuşele sunt strâmbe ci şi programul tare prost croit, parcă în ciuda iubitorilor din Ronaţ ai jocului în XV, privaţi de reprezentaţii la ceas de primăvară.
Iar măcar tribuna de la arena „Gheorghe Răşcanu” ar fi fost mai populată fie doar şi la trecerea Rapidului numai pufăind, ceea ce şi era cazul la 4 aprilie, 43-7 în tur, variaţii pe-aceeaşi temă în retur.
Şi dacă tot a rămas încă până şi-acum neprogramată întâlnirea din chiar runda inaugurală unicat a lunii martie, la lansarea ediţiei 2025 de campionat, SCM USV Timişoara – CS Dinamo, atunci măcar să nu fie patru fără cinci, şi vinerea viitoare dar de la ora 14, şi nu 16 precum astăzi în capitală, având de jucat galben-albaştrii Banatului tot în deplasare, la ceea ce ar fi în mod normal deja mijlocul returului.
Însă pe post de ultimă rundă a sezonului de primăvară, iar dacă-i vorba tocmai despre revanşa reeditării finalelor la titlu între băimăreni şi timişoreni, atunci să se ţină pentru bună măsură vineri de la ora 14, că doar sportul intern nu mai prea e oricum pentru spectatorii oricum tot mai de ocazie, ci pentru tot mai sedentarii telespectatori.
Şi pentru populişti politicieni tocând în neştire şi repetitiv anual banul public în speranţa conturării câte unui trofeu după asemenea întreceri simulacru fără public întreţinute de FRR, doar, doar mai prind un cadru fotografic cu protagoniştii şi pozează în iubitori ai sportului, ilustraţi fiind astfel de presa de doi bani, de-un ban speranţă.
Dar n-au a face toate astea dacă propaganda deşănţată şi manipularea tot mai zeloasă pot fi exercitate şi prin prisma complicitarului vehicul utilitar sport „de partid şi de stat”, indiferent că datoria publică a României pe pasiv cu sutele de miliarde de euro se balonează cu noi şi noi milioane săptămânal, necontenit spre prăpastia neidentificată de puerili.
Banul să iasă şi din copia proastă a rugbiului de pe urma ignoranţei contribuabililor indiferenţi, „noi ne facem că muncim”, când totu-i de fapt la minima rezistenţă a arderii gazului aproape de pomană, din moment ce chiar şi tocmai un jucător trecut de 40 de ani poate revitaliza de unul singur o întâlnire deja tranşată, în mod cert fără istoric, moartă de fapt încă din faşă.
Pot fi chiar şi redutabilii „Stejari” de-altădată Stelian Burcea şi Florin Vlaicu la cârma locomotivei doar cu aburi a Rapidului, căci nu prea au cu-adevărat cu cine la modul cum au fost trădate noile generaţii pe fondul neglijării cultivării sectorului juvenil, încât foştii „tricolori” s-au reorientat din minutul 50 înspre un coechipier de nădejde în XV-le cândva mai competitiv al României, care, fie şi trecut de 40 de primăveri, a resuscitat din ştiinţa jocului însă cu aplomb o dispută deja răsuflată, parcă leşinată.
Cam asta fiind situaţia – precum la Baia Mare cu „Cenuşăreasa” clujeană zdrobită de la ora 15 cu 69-0, atunci când garniturile din umbra „careului fruntaş” au de ţinut piept favoritelor oricum cu propriile limitări, într-atât de clar dezvăluite de exemplu de către veteranul Florin Surugiu pe seama însuşi campionilor.
Autori ai unui galop de sănătate parcă fără adversar la revenirea după o săptămână în capitală, încât eseurile au curs şuvoi în medie la nici zece minute fiecare într-o primă parte iscând întrebări în contrast cu recenta raritate CSA Steaua – Rapid 24-22, iar învinşii alb-vişinii se pot totuşi declara a cincea grupare a României.
Dar într-o ţară bananieră, apăsată de lovituri de stat şi dictatura cât se poate de posibile în tandem pe fondul indiferenţei ignorante a unei populaţii prea puţin înţelegându-şi rostul existenţial, e loc în suficientă măsură şi de-un rugby la fel de decăzut şi fără priză la public precum alte domenii de activitate, plusând bineînţeles doar la capitolul imagine, cu fel de fel de „acţiuni” pentru impresionarea opiniei publice.
Precum chiar în trâmbiţata de către FRR „Săptămână a rugbiului” promovat prin parcări moarte a firului de iarbă ale unui lanţ comercial de desfacere second-hand din rândurile ciupercilor după ploaie răsărite în nici măcar cârpa aşa-zis „unională” pe post realmente de zdreanţă de călcat în picioare a Europei. Dar meritându-şi astfel pe deplin soarta,
Şi ce să vezi!?
Precum ilustrativ este promovată „acţiunea” ivită puţin după retrogradarea României până şi de pe scena secundă europeană a juniorilor mari sub 18 ani, spulberată fiind taman la „Arcul de Triumf” de un no name rugbistic, Polonia.
Că-i avem exact aşa cum îi creştem.
Puşi fiind a poza de mici după chipul şi-asemănarea inconştienţilor imaturi aşa-zis „adulţi” din actuala societate repetitiv etichetată ca fiind „emancipată” şi cu „nivelul de trai” rotunjit nevoie mare, când de fapt tot mai şifonatul „buletin medical” al naţiei e piron în coşciugul datoriei externe de neînlăturat dar în continuă creştere, şi-anume cu-acea atitudine a falei deşarte.
Salvare a aparenţelor şi false impresii, căci de fapt tribunele-s tot mai goale, jocurile bune de-a dreptul cât se poate de rare, banul public tocat anapoda pe vecie iar „valurile ce vin din urmă” tot mai susceptibile a se sparge şi mai vremelnic, şi mai tare, la ditamai metehnele „noului stil de viaţă” eronat insuflat celor mici, dacă nu deja cu probleme de vedere, atunci altfel cu unele de greutate, dar în orice caz cu una de atitudine.
Cu inconştienţă insuflată de imaturii „adulţi” părtaşi României bananiere şi copie greşită a unei societăţi autentic emancipate, nici pe departe.
Bine că-s puzderie de locuri goale în jurul puţinelor terenuri disponibile de rugby din ţară pe care „pachete” întregi de stranieri de mâna a treia joacă şi sportul în XV altădată apanaj al Ovaliei carpatine.
Dar realmente nu mai ai cu cine, dacă un veteran la 40 de ani e jucătorul ultimei jumătăţi de oră a unui debalansat Rapid – SCM USV Timişoara.
Oricât de ex-„mundialist” ar fi Florin Surugiu.
Ce-i drept, nu tot străinii au dat tonul şi vineri în Sectorul 1, ci însuşi fundaşul căpitan al laureaţilor, Marius Simionescu, şi-ncă din minutul 2 dar parcă prea uşor, oricât de talentat ar fi şi „tricolorul”.
Mai degrabă însă multe jaloane dispusese Rapidul încă neieşit din depou: 0-5 în minutul 2.
Un semn a ceea ce-avea să urmeze, şi Rupanu intrându-şi în şut la transformări: 0-7.
Exact fiind şi „vişiniul” Cojocariu dintr-o penalitate, dar mai debordanţi căpitanul Neculau, Butnariu din linia I, din nou Simionescu şi uvertura Boldor în a culca şi ei balonul în terenul de ţintă al giuleştenilor ajunşi şi ei a ţine un meci la „Arcul de Triumf”, unde Rupanu mai semna trei transformări.
Iar bucureştenii doar o altă penalitate până la pauză, tot prin Cojocariu, 6-33.
Să ai şi meciuri facile-n program, să nici nu fie numeroase, dar să nici nu mai ai cu-adevărat motivaţia „a-ţi călca-n picioare” adversarul, cam cu-asta confruntându-se campioana pe Dâmboviţa odată ce şi Raquili a galopat din linia a II-a puţin după pauză şi netalonat spre un al şaselea eseu, sprint fără adversar în formă continuată.
Campionat sau simulacru?
6-40 cu tot cu transformarea, la care stingerea motoarelor.
Speculată de Burcea prin a-l introduce pe Florin Surugiu, sugerând ce-a avut Ovalia carpatină şi ce-a tot pierdut prin neîmprospătarea rândurilor, iar ceea ce-ţi faci cu mâna ta, şi-anume necultivarea sectorului juvenil, lucru manual se numeşte.
A dat veteranul din corp şi cu fentă măsura uşurinţei în care poate fi depăşită fie şi apărarea campioanei ţării la o simplă şarjă a unui sportiv de 40 de ani cu ştiinţa jocului, prim eseu rapidist odată Surugiu în teren.
Cât de elocvent n-o fi asta pentru rugbiul intern?
Abia odată cu intrarea sa ripostând şi outsiderul de pe locul 5 la nivel naţional.
A impulsionat jocul şi a creat probleme favoriţilor, din rândurile cărora Vasilovici a fost expediat din linia I în sin-bin, niţel mai apoi şi recalcitranţii Toader şi Altinok, galben-albastrul destul de jenant a-l tot prinde de faţă pe giuleştean în condiţiile în care acesta era ţinut din părţi de alţi doi echipieri ai bănăţenilor, care va să zică rugby cu pipeta dar contraexemple din gama „nu faceţi ca ei” la bietul meci de doi lei.
Aducând Rapidului şi-un alt eseu în superioritate numerică, Ştefan Nedelcu recidivând apoi chiar şi la egalitate numerică, la intrarea în ultimele 5 minute, semn că elevii lui Mugur Preda erau cu gândul de-a binelea la Maramureş: 27-40.
Treziţi la timp pentru împărtăşirea ultimei bune impresii, în minutul 79, când o altă slăbiciune a localnicilor, prin Silviu Mircea, cu o eroare de manual doar prin a încerca degajarea parcă aplicând… încetinitorul, a fost taxată de gruzinul Khvicha, „evadat” în eseu în favoarea timişorenilor, din rândurile cărora proaspăt intratul său compatriot Archvadze a stabilit rezultatul final de la punct fix: 27-47.
Şi 3-7 la eseuri într-un alt meci puţin memorabil din tot mai străveziul rugby intern.
Cine, când şi cum îi va încetini picajul?
În orice caz nu săptămâna aceasta, iar nicidecum prin parcări şi cu bărbia degeaba înălţată a mândrie deşartă.
Cât despre „cine?”, în mod cert nu unii dintre „ei”.
E nevoie de mult, mult joc de glezne cu capul niţel mai aplecat a modestie, iar iluştri „manageri” precum cel al nimănui altora decât campioni ai României n-are cum de-atâta pântecul. Rod al statului la stat.
Ovalia carpatină s-a îmbolnăvit într-adevăr prin sine însăşi şi nu-i chip momentan a ieşi mai întâi din starea de negare.
Dar câinii latră, caravana trece imperturbabil înainte, etapa a şaptea încheindu-se sâmbătă de la ora 17 cu anacronicul „etern” CS Dinamo – Clubul Sportiv al Armatei, sau o dovadă în sine a variaţiilor pe-aceeaşi temă a sportului „de partid şi de stat”. Căci dacă duoul ar fi fost desfiinţat postdecembrist, aşa cum era şi normal într-o societate care s-ar fi dorit însănătoşită şi nu doar de faţadă cu false impresii de „emancipare”, atunci nu s-ar mai fi derulat nici măcar circul acesta ieftin fără spectatori.
Unii români şi-au omorât şi rugby-ul. Şi nu le sunt de vină doar ticăloşii corupţi trădători de neam ce le-au fost propuşi şi împinşi sub nas ca „puternici” ai vremii.
* Clasamentul actualizat şi programul ultimei runde din sezonul de primăvară, a opta din cele zece ale fazei tur-retur, pe coloana rezultatelor secţiunii Rugby în Sporttim.
