CSM Știința Baia Mare, unica grupare calificată în toate finalele Superligii de la lansarea competiției rugbystice în 2011, patru la număr, a redobândit sâmbătă seară trofeul campionatului național, la 3 ani după ce dispunea în ultimul act de CSA Steaua, trecând de această dată de finalista în premieră RCJ Farul, cu 25-19 la pauză 10-9, pe Stadionul Național ”Arcul de Triumf” din București, de unde vom reveni și cu imagini ale finalei, precum și a izbânzii timișorenilor, în jocul pentru locul 3.
”Zimbrii” în negru au confirmat nu fără emoții parcursul foarte bun avut în 2014, umbrit de o singură înfrângere, înregistrată cu 3 săptămâni în urmă, la finele fazei play-off, 27-12 la Constanța, tocmai cu Farul, pe 23 august, dispută în vederea căreia maramureșenii au deplasat o garnitură diferită de cea standard. În rest, trupa lui Eugen Apjok a mai încheiat un singur duel fără a se impune, 20-20 acasă cu RCM UVT Timișoara în returul sezonului regulat, remiză intercalând însă două victorii ale băimărenilor în dauna campionilor din 2012 și 2013.
Finala începută la ora 21 a făcut remarcat în prima jumătate a părții întâi un XV al Farului foarte hotărât să demonstreze că își merită locul în ultimul act, loviturii de pedeapsă fructificată de Florin-Adrian Vlaicu în primul minut urmându-i perioade bune de dominare exercitată de cei de pe litoral, parcă mai conectați la tensiunea disputei.
Încet-încet băimărenii au început să-și găsească cadența, iar după ce Luke Samoa a egalat dintr-o lovitură de pedeapsă, Dico a reușit și primul eseu al partidei, transformat de același Samoa, așa încât CSM Știința a răsturnat rezultatul la 10-3. Vlaicu, principal marcator detașat al Superligii, a ripostat însă cu alte două lovituri de pedeapsă, după ce mai rata una în prima parte, reducând din handicap în ultima fază înaintea pauzei iar apoi puțin după reluarea finalei: 10-9.
”Zimbrii” au izbutit al doilea eseu spre mijlocul părții secunde, prin Phillips, iar Samoa a mai adăugat o lovitură de pedeapsă, 18-9, după ce rata transformarea, iar când ex-timișoreanul Shamkharadze a sprintat în minutul 70 spre cel de-al treilea eseu, transformat de Samoa, 25-9, finala arăta ca și jucată.
Surprinzător, RCJ Farul a găsit resursele să conserve atractivitatea ultimului act, Apostol finalizând la colț primul eseu al alb-albaștrilor iar Vlaicu transformând și adăugând apoi și o lovitură de pedeapsă, 25-19, reușite prin care constănțenii, de-atunci fără Turashvili, retras datorită unei accidentări, se apropiau la mai puțin decât un eseu transformat.
Băimărenii au recucerit trofeul apărându-se îndârjit aproape de propriul 22, dar pentru ei tot un mare triumf a reprezentat, chiar și conturându-l mult mai greu decât estimau specialiștii. În teren aflându-se principalii doi marcatori ai sezonului, numeroase puncte au survenit din execuțiile lui Vlaicu și Samoa, ex-stelistul înscriind 14 și ajungând la un total al stagiunii de 189 iar sportivul din emisfera sudică adăugând 10, așadar 152 în total.
În deschiderea finalei, ex-campioana RCM UVT Timișoara a reușit conform așteptărilor să se impună la scor în dauna lui Dinamo, păstrându-și așadar statutul de grupare de podium pe parcursul celor 4 sezoane ale Superligii, de două ori pe locul 1 și de două ori pe poziția a treia, cu un 43-3 conturat prin 5 eseuri și cu 16 puncte din partea celui de-al treilea marcator al sezonului, Calafeteanu, ce a depășit ca diferență rezultatul cu care câștigau ”Zimbrii” semifinala cu alb-roșii, 40-9, însă adjudecarea ”bronzului” în condițiile celor neverosmil întâmplate în penultimul act de pe ”Dan Păltinișanu” nu reprezintă nici măcar o palidă consolare.
