Cu inconştienţă şi incompetenţă, decidenţii Federaţiei Române de Rugby n-au fost capabili a estima în ce hal vor fi demascaţi în Franţa la cât de necompetitivă a putut ajunge să fie Ovalia carpatină

Cu forţa bumerangului, prin zdrobitoarele eşecuri suferite de „Stejari” la turneul final al Cupei Mondiale din Franţa, demascând implicit picajul intensificat al Ovaliei carpatine în cei 8 ani de la precedenta participare, s-a întors împotriva Federaţiei Române de Rugby decizia sa prealabilă de-a asigura cu orice preţ calificarea „la masa verde” pentru prezenţa în Franţa, prin contestarea eligibilităţii unei rezerve sud-africane frugal utilizate în linia I a Spaniei în preliminarii, tricolorii „miei la tăiat” alegându-se în Hexagon cu „lingura de lemn” a celor 12 naţionale eliminate deja din cadru, deznodământ cât se poate de anticipabil şi previzibil pentru cunoscătorii realişti din fenomen. Mai puţin pentru îmbătaţii cu apă rece din F.R.R., aşteptările jucându-le festa pe fondul neconştientizării gradului sever al gravităţii decăderii rugby-ului intern, decădere ignorată prin continua alimentare a salvării aparenţelor şi falselor impresii, minciuna având totuşi picioare scurte. 

Totul pleacă de la nivelul conştiinţei spirituale – individuală şi colectivă, generatoare a mentalităţii factor cheie, iar tocmai inconştienţa hrănind incompetenţa i-a „mânat în luptă” pe decidenţii Federaţiei Române de Rugby să estimeze cât se poate de eronat că Dracul n-ar fi chiar atât de negru iar „mieii la tăiat” ar scoate-o totuşi cumva la capăt în Franţa, sub forma unor prestaţii onorabile cu eşecuri decente şi rezonabile, prin care ar mai fi salvat încă o dată aparenţele şi hrănit aceleaşi false impresii că Ovalia carpatină ar mai fi cât de cât competitivă, şi nu în halul greu acceptabil cu care se confruntă.

Conducătorii FRR fiind de fapt într-o totală negare vizavi de realitatea factuală obiectivă ce ţine de nivelul major în care rugby-ul intern a pierdut contactul valoric şi calitativ cu „lumea bună” a sportului în XV, într-atât de mult pe cât iresponsabilii care au indus în timp această degradare nici că şi-ar fi putut închipui.

Iar să nu fi forţat nota cu contestaţia împotriva Spaniei, chiar ar fi trăit cu iluzia că România n-ar fi tocmai mult în urma „cremei cremelor”. Forţând însă reintrarea naţionalei în cadru pe uşa din dos, FRR a primit exact ceea ce merita – şi-ai grijă le ceea ce-ţi doreşti cu-adevărat, pe de-o parte oglindirea fără mască a propriei incapacităţi de a estima just potenţialul uman din subordine, dar pe de altă parte şi cu mult mai dureros pentru Ovalia carpatină în sine, cu ale sale probleme, măsura veritabilei sale valori actuale.

Măsură degradată, pe cât de mult a tot fost necultivat postdecembrist sectorul juvenil, afundat încet şi sigur sub apărarea ignorantei indiferenţe delăsătoare a decidenţilor din fenomen. 

În 2015 s-a mai câştigat totuşi la turneul final, sub forma răsturnării istorice de scor în faţa Canadei, pe fondul cântecului de lebădă al unei generaţii zămislite cât încă sectorul juvenil nu era într-atât de lăsat în voia sorţii, cât încă Ovalia carpatină mai „producea” ceva, din generaţii tot mai străvezii numeric şi calitativ.

Dar odată ce şi rezultatele internaţionale juvenile tot mai elocvente şi sugestive au început repetitiv să lanseze semnale de alarmă spre finele deceniului trecut, cel mai asurzitor SOS între multe altele fiind un 0-36 pe teren neutru cu Olanda, absolut toate indiciile arătau spre un viitor cu proaspeţi „Stejari” cât se poate de dedicaţi şi devodaţi, dar tot mai lipsiţi de arsenalul esenţial unui rugbist senior competitiv al mileniului 3. Şi nu-i vina lor c-au crescut într-un asemenea mediu tot mai ştirbit de performanţa sportivă, îi ai exact cum i-ai crescut.  

Ba mai şi fiind eronat hrăniţi cu false iluzii cum că ar avea un standard valoric superior celui real, deschisă fiind astfel Cutia Pandorei, cea cu ulterioare dezamăgiri la constatarea realităţii factuale obiective. Cu care românul de felul său subiectiv e mereu la harţă şi trântă. 

Mai mult preţ s-a pus în schimb pe importurile de mâna a doua şi-a treia, unele dintre acestea, urmate de pripite naturalizări „pe repede-nainte”, din sufletişti ai emisferei sudice, în cetăţeni români, tot întru salvarea aparenţelor şi alimentarea aceloraşi false impresii, compromis însă pe post de sămânţă rea pentru binele organic al Ovaliei carpatine şi a sa conştiinţă spirituală, întinată prin adoptarea de foloase necuvenite de pe urma activităţii altora, „producători” de tinere talente pentru un rugby românesc căzut în delăsare şi lenevie intelectuală. 

Şi s-a văzut în Franţa mai limpede ca niciodată că fie şi cu străini de adopţie alcătuind în totalitate componenţa centrilor şi aripilor, România n-a putut nici aşa face faţă, marea întrebare fiind cât se poate de logică şi simplă.

Şi cea mai dureroasă.

Într-atât de chiar slabă a ajuns Ovalia carpatină, prin ceea ce s-a făcut sau nu cu rugby-ul intern, încât să nu mai „producă” măcar un titular incontestabil de bază între aripi şi centri!?

Da, chiar într-atât de modestă.   

Dar federalii n-au fost capabili a estima în ce hal vor fi demascaţi în Franţa la cât de necompetitivă a putut ajunge să fie Ovalia carpatină.

Iar culmea ironiei a făcut ca forului de pe Dâmboviţa să i se servească şi lecţia finală la ieşirea spăşită duminică din scenă, sub forma alinierii de către Tonga a unor foşti All Blacks înregimentaţi în baza noilor criterii lărgite de eligibilitate ce au fost recroite de World Rugby în relaţia cu… certificatele de naştere, prin readopţia fiilor „pelerini”, sau un fel de dacă tot şi-a creat nesătula lacomă România o bandă de import a tonganilor noştri, naturalizaţi „tricolori”, atunci să-i arătăm că mai avem încă şi alte talente, bătând-o cu ei, „Stejari” cu tot cu adoptaţii din insule.  

Pilduitor.

Culmea ridicolului, deconspirându-i în adevărata lumină pe visători, constând însă în visele umede ale unora cum că România s-ar trezi totuşi cumva „din pumnii” irlandezilor şi sud-africanilor, şi-ar etala ceea ce vezi Doamne chiar ar putea, unii fiind chiar într-atât de irealişti încât să spere la scoruri ceva mai strânse sau, cine ştie!?, eventuale victorii cu Scoţia şi mai ales Tonga, imposibilităţi de-a dreptul.  

Şi de ce asemenea iluzii?

Pentru că destui din Ovalia carpatină se încăpăţânează să se cabreze în negarea absolută a realităţii obiective vizavi de decăderea cruntă a competitivităţii interne. Spunându-şi că eşecurile cu principalele forţe mondiale ţineau mai degrabă de valoarea acestora, reliefată în ierarhia IRB, şi nu de ceea ce ar putea cu-adevărat România.

Ori neputinţa este consecinţa necultivării cum se cuvine a sectorului juvenil, alegându-se în schimb compromisul convenabil şi facil al importurilor de duzină, la umplerea unor rânduri pe care rugby-ul intern nu le mai poate garnisi cu propriile „produse”. 

Cerc vicios.

Iar şi mai elocvent în privinţa nivelului scăzut la care ar trebui să se raporteze de fapt România, într-o reajustare cât se poate de dureroasă a marjelor de percepţie, este faptul confirmat şi întărit de rezultate că naţionalele care i-au spulberat în august pe „Stejari” în ultimele două teste înaintea debutului din Franţa, şi-anume Georgia şi Italia, cu 56-6 şi 57-7, au fost la rândul lor corijate în Hexagon, gruzinii chiar făr-a câştiga deloc, autori cel mult al unei remize cu Portugalia, dar în rest depăşiţi atât de Fiji cu 17-12 şi Australia cu 35-15, cât mai ales sâmbătă de galezi cu 43-19, iar „albaştrii” peninsulari prin a fi zdrobiţi cu 96-17 de Noua Zeelandă iar de francezi vineri cu 60-17.

Handicapul valoric al României a tot crescut în ultimii circa 10 ani, intensificându-se de dată mai recentă, intensificare exacerbată în plus de atitudinea echer a FRR în pLandemia „sperietoare” Stupid-19, în cursul căreia i-a căzut şi masca lipsei de integritate umană, nu doar cea a neputinţei, iar acest handicap va şi mai creşte pe fondul neabătut al furtului propriei căciuli.

Furt estival în 2023 sub forma ultimelor cât se poate de grăbite naturalizări pentru umplerea rândurilor în Franţa. N-a servit la nimic, dimpotrivă, punând pe gânduri, în sensul că Ovalia carpatină ar fi fost şi mai dezonorată prin prisma rezultatelor dacă ar fi fost limitată la a se bizui strict pe propriile „produse” interne. „Miei la tăiat” care chiar n-au nici cea mai mică vină pentru cele anticipabil derulate în ultima lună în Franţa. 

Unde România n-avea ce să caute, iar turneul patrulater de recalificare din toamna trecută i-ar fi servit cu mult mai bine cauzei de-a se recupla gradat „lumii bune” prin intermediul ultimelor garnituri ale caravanei sportului în XV.

Unii vor argumenta justificat că experienţa din Hexagon este de nepreţuit pentru tinerii „tricolori”, ceea ce este bineînţeles neîndoielnic, însă se poate dezbate la fel de argumentat pe seama calităţii acestei experienţe. Căci România nu mai este actualmente echipată, fie şi cu puzderie de naturalizări, pentru-a face faţă între primele 20 de naţionale ale lumii, faptul că s-a ales tocmai cu „lingura de lemn” sugerând cât se poate de clar că nu degeaba FRR a forţat tocmai pe uşa din dos a „mesei verzi” reintrarea în cadru. 

Nimeni nu spune că Petrache&Co. n-ar fi trebuit să depună contestaţia, căci dacă n-ar fi depus-o, în cel mai tipic stil al oportunismului carpatin, FRR ar fi fost net mai „linşată” decât în ce limitată măsură este de fapt vag criticată pentru incompetenţa ce-a erodat Ovalia carpatină, şi-a nu fi aşadar interpretate rândurile de mai sus, însă acel succes la „masa verde” nu trebuia văzut, aidoma naturalizărilor „la chintal”, drept un bun cuvenit al rugby-ului intern, suficient pe post de colac de salvare şi-n Franţa. Ori învingătoare fiind la „masa verde”, FRR chiar şi-a închipuit şi imaginat prin decidenţii săi că „Stejarii” vor fi destul de falnici în Hexagon pentru a camufla realitatea cruntă a rugby-ului intern. 

Persistenţa în negare nu serveşte la nimic bun, ci doar va alimenta picajul în formă continuată, al cărui unic leac ar fi dat de dorinţa şi voinţa autentică de-a schimba radical „sistemul” printr-o necesară chuiretare. Imposibilităţi însă, pe fondul lipsei conştiinţei spirituale şi a mentalităţilor mioritice. 

Aşa încât decăderea doar va continua, fenomenul intern imunizat stării de fapt şi în „suc propriu” vizavi de realitatea înconjurătoare a rugby-ului modern internaţional urmând a întreprinde exact ceea ce ştie mai bine. Şi-anume a se agăţa de starea de negare prin a se limita, din spirit de autoapărare şi autoconservare, convenţionalului convenabil din zona de confort a minimei rezistenţe, fără schimbările radicale ce s-ar impune. 

Dintr-o perspectivă strict bănăţeană vizavi de participarea la turneul final, mai exact cea a secţiei de profil a grupării „Municipalităţii”, SCM USV Timişoara, clubul de pe Bega s-a referit după cum urmează la ieşirea din scenă de duminică seară: Naționala de rugby a României a încheiat parcursul la Cupa Mondială din Franța. Stejarii au cedat ieri în fața reprezentativei Tonga cu 45-24, partidă în care jucătorii echipei noastre au înscris 14 puncte. Alin Conache, distribuit din nou pe postul de uvertură deși la Timișoara evoluează ca mijlocaș la gramadă, a înscris dintr-o lovitură de pedeapsă și trei transformări (9 puncte). Alin a irosit o penalitate la scorul 0-0, dar apoi „și-a intrat în picior” și nu a mai irosit nicio lovitură. Fundașul Marius Simionescu a înscris al treilea dintre cele trei eseuri ale românilor în jocul cu Tonga, în minutul 55. Vlad Neculau nu a mai putut juca împotriva Tonga din pricina unei accidentări (era anunțat în primul XV), dar Conache, Simionescu și centrul Tevita Manumua au fost titulari, în vreme ce Alexandru Bucur (debut la Cupa Mondială) și Gabriel Rupanu au intrat pe parcurs. Per total, jucătorii Timișoarei au înscris 22 din totalul de 32 de puncte ale României la Cupa Mondială. În afara celor 14 puncte de ieri, Rupanu a izbutit opt puncte împotriva Irlandei, dintr-un eseu și o lovitură de pedeapsă.”

 

   

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


3 + = sase

 


Ultimele articole din categoria Rugby: