Pe trei rânduri, de la jucători şi până la antrenori şi conducători de club, inclusiv cu nepoţii în preajmă, componenţii prim-divizionarei RCM Timişoara au asistat miercuri dimineaţă, ca o familie unită, în propriul bar din complexul comercial Euro, la ultimul joc al „Stejarilor” la Cupa Mondială. (vom reveni cu un fotoreportaj şi alte declaraţii şi consideraţii de la vizionarea jocului pierdut miercuri de România, 9-25 cu Georgia).
În dreptul uşii, puţin „în dungă” faţă de monitorul amplasat deasupra intrării în Steak&Ribs House, cei mai noi 3 componenţi ai galben-albaştrilor, veniţi tocmai din ţara gazdă a competiţiei. Unul dintre ei, Paula Kinikinilau, un centru care în 30 august a împlinit 25 de ani, s-a oferit să noteze în caietul reporterului numele celor alăturaţi la Timişoara din emisfera sudică lui Jeff Makapelu, scriindu-le, deloc surprinzător când vine vorba de rugbyşti, foarte camaraderesc, generos cu altruism şi consideraţie, într-o ordine în care… s-a lăsat la urmă.
David Palu, în plan îndepărat (stânga), cu Paula Kinikinilau şi Ian Pahulu (dreapta)... "Există un deficit de viteză şi îndemânare în jocul României", a sesizat Paula.
I-a trecut pe foaie pe debutanţii victorioşi de sâmbătă, contra Stelei, şi anume autorul unuia dintre eseuri, Ian Pahulu, numărul 8, care în 12 septembrie a împlinit 23 de ani, respectiv David Palu, care în 6 noiembrie va schimba prefixul: 30 de ani.
Paula Kinikinilau a fost pus deja în temă, înaintea debutului său de sâmbătă 1 octombrie, în semifinala cu Dinamo a Cupei României, că adversarii „sunt destul de masivi şi puternici”, dar un pas înainte întru a mai spune una alta despre sosirea lor a făcut decanul de vârstă, David Palu.
„Aici e oarecum similar cu locurile de unde se trag părinţii noştri, în sensul că oamenii sunt foarte prietenoşi, drăguţi, iar echipa a fost foarte primitoare”. Palu mai explică faptul că nu este la prima sa experienţă pe tărâm european, mai evoluând în urmă cu 3 ani în insulă, la Plymouth Albion, pe-atunci în National 1, respectiv în Peninsula Iberică, unde a devenit campion al Spaniei cu El Salvador.
„Cu experienţa noastră în străinătate, îi putem înlesni o mai rapidă acomodare în aceste locuri lui Ian, care este la prima ieşire din rugbyul neo-zeelandez”, a mai spus David Palu, care începea la vârsta de 6 ani să mânuiască balonul oval, dar în varianta sa Rugby League, adică în 13, abia la zece ani, în lipsa unei echipe de „League” în noua sa şcoală, trecând la „Union”, în XV.
Cu mâna ultimului venit, Paula Kinikinilau, nu mai e nici un dubiu în privinţa numelor rugbyştilor sosiţi din Noua Zeelandă
Îşi bate uşor genunchiul drept, mai puţin marcat de juliturile de pe cel stâng, şi îşi aminteşte cum „a fost complet reconstruit, pe vremea când eram în Anglia”. Iar Palu n-a evoluat doar prin vestul Europei, ci a bătut lumea, adunând vreme de 5 ani cele 16 selecţii pentru statul Tonga, obârşie a înaintaşilor lor, şi unde Paula Kinikinilau chiar s-a născut. Ceilalţi, pe tărâm neo-zeelandez… David Palu mai lasă un scurt autograf şi cu numele primului său club, de la juniori, Poneke, şi ne despărţim cu speranţa în suflet ca neo-zeelandezii să ajungă să joace în toamnă cu trofeul „Cupei României” Gold Corporation pe masă…
