S-a stins subit din viaţă, tot mult prea vremelnic şi tot departe de ţară, tot „la lucru în vest”, încă un tânăr rugbist tot din zona Moldovei, fost „Stejărel” al naţionalelor U17, U18, U19 şi de rugby în 7 ale României dar retras la 25 de ani datorită unei accidentări, şi-anume Dragoş Bogdan Ciubotaru, un infarct suferit luni în Danemarca fiindu-i fatal la 29 de ani. La puţin peste două ierni după ce un alt tânăr care trecea şi el pe la Dinamo, Florin Petru Azoiţei, îşi găsea şi mai prematur tragicul sfârşit în pribegie, la 23 de ani în Olanda, unde ajungea pentru a-şi întreţine familia din estul ţării.
Un tânăr suflet de rugbist român să fi plecat vremelnic la ceruri şi era deja cu unul prea mult.
Dar chiar 2 în nici 2 ani şi jumătate nu mai constituie absolut deloc doar o… coincidenţă, aşa cum nici decesul măcar unuia n-ar fi adus strict a pură întâmplare.
Aşa încât ceea ce consemnam la vremea respectivă în paginile acestei publicaţii pe seama pierderii tânărului în vârstă de 23 de ani reiterăm acum în cazul tragicului sfârşit la Sønder a ex-„tricolorului” Stejărel în vârstă de doar 29 de ani, dat fiind că este cât se poate de actual şi valabil.
Cu completarea de şi mai mare actualitate că între timp cei plecaţi de nevoie în pribegie au şi fost recent odios catalogaţi injust drept „trădători” de către o candidată la funcţia de preşedinte a României şi încă pătrunsă în turul secund al scrutinului între timp nelegitim anulat, mai exact o prompteristă absolventă de „privată ecologică” jucând în reclame publicitare la capace de toaletă, aleasă a Uniunii Sabotaţi România.
Nu-i pură coincidenţă şi doar o întâmplare că deja 2 tineri români care-au îmbrăţişat de mici rugbiul au fost nevoiţi a lua calea pribegiei pentru a-şi câştiga existenţa departe de sportul îndrăgit, „la lucru afară”, însă au sfârşit tragic înainte de a fi prins în cel mai bun caz 30 de primăveri, drept dovezi supreme ale modului în care sistemul ticăloşit din România şi-a trădat criminal până şi pasionaţi ai lumii arenelor, frângând destine.
Ultimul zbor curmat fiind al lui Dragoş Bogdan «Rechinu‘» Ciubotaru, care abia împlinise la 17 decembrie 29 de ani, revenit în ţară de Sfintele Sărbători pentru a fi alături de familie, dar întors la început de ianuarie la Sønder, unde s-a stins din viaţă luni seara, suferind un infarct.
În Danemarca, în august, suferea o intervenţie chirurgicală la picior pentru un implant de menisc, respins de către organism, urmând o serie de patru operaţii, totul după o accidentare gravă ce-l obligase a renunţa la numai 25 de ani la sportul competiţional.
Începuse rugby-ul sub îndrumarea lui Nelu Hău şi Neculai Tarcan, după care a evoluat timp de 2 ani la CS Cleopatra, apoi la CSO Pantelimon, antrenat de Ştefan Dulgheru, trecând o perioadă scurtă la CS Dinamo Bucureşti iar ulterior la Politehnica Iaşi, după care a luat calea Danemarcei, unde a activat la RC Odense, survenind însă accidentarea la picior.
Acum, familia îndoliată şi prietenii plânşi ai tânărului jucător fac apel către lumea rugby-ului pentru a-i susţine în a putea repatria trupul neînsufleţit, cheltuielile fiind considerabile.
Lovesc aşadar veştile tragice din vest, legate de tineri sportivi români stinşi în pribegie, „la lucru” fiind, nu tare demult Sporttim semnalând AICI la 20 octombrie 2022 decesul unui şi mai tânăr practicant al jocului în XV, şi-anume Florin Petru Azoiţei, un fost rugbist al lui Dinamo Bucureşti şi Universităţii Cluj.
Care îşi găsea prematur sfârşitul la doar 23 de ani nicăieri altundeva decât în Olanda, unde ajunsese pentru a-şi întreţine familia din zona Moldovei, şi scriam pe-atunci „nicăieri altundeva decât în Olanda” tocmai pentru că în toamna anterioară decesului său, cea din 2021, România U18 ceda pe teren neutru junilor ”portocalii” cu nu mai puțin de 0-38 în liga secundă a Campionatului European.
Care va să zică, în vreme ce Federaţia Olandeză de Rugby crea premizele pentru ca selecţionate juvenile ale sale să poată lua faţa unor exponente ale Federaţiei Române de Rugby, fie şi doar un tânăr român aspirant al sportului cu balonul oval din Carpaţi se vedea în schimb nevoit să renunţe la pasiunea sa şi să trudească pentru un ban departe de plaiurile natale, în ocupaţii la adresa cărora nativii batavi ar strâmba cel mai probabil din nas, tineri batavi stimulaţi şi sprijiniți acasă să practice rugby-ul.
Şi adăugim acum prin a observa că aşadar nu numai un singur tânăr român aspirant al sportului cu balonul oval din Carpaţi se vedea în schimb nevoit să renunţe la pasiunea sa şi să trudească pentru un ban departe de plaiurile natale.
Ambii stingându-se în floarea vârstei.
Ceea ce fac din păcate cât se poate de actuale rândurile publicate în Sporttim la vremea morţii lui Azoiţei, republicate mai jos.
În sensul ilustratei perfecte a eşecului moral dar şi faptic al F.R. Rugby.
Faliment moral şi al întregului ”sistem” şi al societăţii româneşti în general, prin prisma milioanelor de conaţionali plecaţi „cu lumea-n cap” peste hotare – mulţi dintre aceştia constrânşi sau chiar forțaţi de împrejurări, cum s-a arătat a fi şi cazul ex-rugbistului Azoiţei.
Unul tragic, iar astfel s-a mai frânt încă un destin în ignoranţa voită şi diabolică a unui stat criminal, deşi e incorect a fi spus ”stat”, căci, de fapt precum Olanda, nici România nu mai e în scripte vreun stat – asta pentru cunoscători, ci o antrepriză economico-corporatistă, realitate faptică ascunsă cu bună ştiinţă turmelor de către cabală.
Decesului unui fost jucător de rugby în Ovalia carpatină, plecat la îngeri la numai 23 de ani, survenind tocmai în Olanda, cea care ajungea cu doar o toamnă înainte, în 2021, să dispună cu 38-0 de ”Stejărei” în divizia secundă a ”Europenelor”.
Iar selecţionate juvenile sau de tineret ale Olandei au mai dispus între timp, chiar de câteva ori şi-n toamna lui 2024, de „vinovaţii fără vină” nevoiţi a se forma în climatul alterat şi limitat întreţinut cu incompetenţă de F.R. Rugby în Ovalia carpatină, pe fondul neglijării postdecembriste a sectorului juvenil.
Cu alte cuvinte, în vreme ce batavii şi-au încurajat şi susţinut tinerii să-şi întrupeze năzuinţele, tineri români au sfârșit prin a renunța de nevoie la visele lor pe terenul de rugby și a lua calea pribegiei pentru un ban cu care să-și întrețină familia din țară, pribegie ”la munca” pe care nativii localnici nu-și bat capul s-o efectueze, având pe de altă parte privilegiul de a activa și a se juca în sferele disciplinei sportive în XV.
Tragedia ex-rugbistului Florin Petru Azoiţei departe de casă este ilustrata perfectă a pierderii de potențial uman de către societatea românească și sportul său în particular, implicit în plan secundar a risipirii cu inconștiență a investiției efectuate din banul public al tuturora în plămădirea atâtor și atâtor suflete din noile generații care și-au văzut destinul ecranat pe meleagurile natale, căci și fostul sportiv din zona Moldovei, precum marea majoritate a conaționalilor, a fost instruit în sistemul de învățământ de stat, absolvent al Liceului Pedagogic ”Ion Popescu” din Bârlad, localitate în care a deprins tainele rugby-ului la Clubul Sportiv Școlar, grupare finanțată din banul contribuabililor.
Metaforă pentru încă un zbor frânt al fiului unui stat eșuat, prin natura sa în acest caz cu caracter de simbol. Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Iar Federația Română de Rugby, cea care a generat din incompetență, iresponsabilitate, inconștiență și nu numai anularea calificării pe teren a ”Stejarilor” tricolori la Cupa Mondială din 2019 dat fiind alinierea în XV-le carpatin a unui naturalizat ineligibil, Fakaosilea, este părtașă morală la rătăcirea și pierderea lui Azoiței printre nodurile plasei sistemului nestimulativ, tânăr ajuns la o tragică trecere în neființă în Olanda.
Părtaşă fiind FRR prin lejera largheţe complice de a face în deceniul trecut jocul ”tartorelor” Superligii în privinţa inundării primului eşalon cu importuri de mâna a treia, ”tartore” mai întâi din Constanţa şi apoi Timişoara, ulterior din Baia Mare şi Bucureşti, ceea ce a creat în timp o ieftină Babilonie în Ovalia carpatină, sport în 15 practicat pe terenurile mioritice de o pleiadă de străini, în posturi de echipă care ar fi trebuit în mod normal acoperite în special de tineri aspiranți autohtoni, asta dacă ar fi fost cu adevărat stimulați, susținuți, sprijiniți, încurajați și întrutotul îndrumați așa cum s-ar fi cuvenit.
Federaţia Română de Rugby flutura lozinca formării caracterelor prin sport, dar iată că tragica realitate factuală obiectivă îi dă cu adevărul în cap, minciuna are picioare scurte, un tânăr ex-practicant al sportului cu balonul oval la două cluburi prim-divizionare din Carpați ajungând să decedeze la numai 23 de ani într-o țară în care era plecat cu scop precis, ”la muncă” pentru a-și întreține familia din zona Moldovei, renunțând așadar la pasiunea pentru disciplina în XV.
Trecere în neființă într-o țară, Olanda, ai cărei juniori sub 18 ani au ajuns în 2021 să dispună cu 38-0 de ”Stejărei”, în condițiile în care cu totul altele erau standardele de odinioară ale Ovaliei carpatine respectiv ”portocaliilor”, România cu pretenții și un blazon de apărat prin prisma reușitelor din secolul trecut, Olanda fără mare tradiție în această ramură.
O grămadă de străini joacă la ora actuală în rugby-ul carpatin proptit strict și precis din banul public, al contribuabililor români, în vreme ce tineri ex-rugbişti români ajung să moară la 23 de ani prin străinătăţuri, duşi ”cu lumea-n cap” departe de casă strict pentru o pâine ceva mai albă, pentru a câștiga un ban, după ce realizau că în rugby-ul ”stimulativ” din spațiul mioritic n-au aceleași oportunități, renunțând la visele copilăriei.
”Sistemul” ticălos are pe conştiinţa-i de fapt inexistentă aceste victime, ”țara noastră aur poartă / noi cerșim din poartă-n poartă”, însă canaliilor nici că le pasă, ba din contră, depopularea forțată urmându-și implacabil traseul prestabilit.
Şi acestea-s efectele globalizării, globalizare pe care, în inconștiența sa, România a îmbrățișat-o cu aceleași brațe deschise pe care le arunca și în jurul mUiE respectiv a Organizației Teroriste a Atlanticului de Nord.
Însă nu e ”sistem” mai ticăloșit și pervers pe bătrânul continent decât în România, pseudo-stat slugă plin de ignoranți, canalii, lachei, lași, ipocriți, cârpe, impostori fără integritate și coloană vertebrală, dar pe de altă parte plini de impresii și închipuiri nefondate, iar în această societate și rugby-ului i-a căzut în ultima vreme masca, i s-a prelins fardul, mare fiind diferența între vorbe și fapte, mare dovedindu-se a fi înclinarea coloanei sale vertebrale de când cu farsa Stupid-19, în unghi drept. ”Sistemul” e putred iar minciuna fără margini.
Conform consemnării de la începutul acestei săptămâni într-o publicație moldavă, Vremea Nouă, sub titlul ”Moartea suspectă în arestul poliție olandeze a unui rugbyst bârlădean! Apel pentru ajutor la repatriere! (VIDEO)”, articol accesibil aici, Azoiței ar fi ”fost găsit în stare de inconștiență în arestul poliției din Leiden, Olanda. A fost dus la spitalul din localitatea respectivă, resuscitat doar 20 de minute, după care a fost declarat decesul. Familia a fost anunțată că acesta a fost găsit mort în arestul politiei din Leiden, în urma unui furt”, informații din paragraful introductiv al știrii, semnalând în continuare și că ”Familia este din comuna Prisecani, județul Iași. Băiatul era în Olanda la muncă, pentru a câștiga bani să-și ajute familia, deoarece din sportul practicat, rugby, nu avea șanse prea mari. Familia din România a fost anunțată telefonic că băiatul nu mai are nici o șansă la viată și tocmai li s-a comunicat verdictul de către medicii de la Spitalul din Leiden, Olanda.”
În orice caz, tot mai mulți tineri sportivi români au decedat anul acesta, cel mai recent, în luna în curs, și judokanul multiplu laureat Ştefan Cojoc, consecințele înțepărilor începând a-și arăta încet, încet odioasele efecte tăinuite şi aruncate pe seama altor cauze născocite însă înadins intens vehiculate.
Dar când colo este vorba despre injectări, you Stupid-19!, subiect tabu însă, în ciuda veridicității sale, în contrast absolut pe de altă parte cu minciuna forțatei propagande din 2020-2021 a deceselor numai și numai de pe urma Stupid-19, când de fapt românii erau bântuiți de exacerbarea bolilor cronice ale unei nații profund bolnave și în accentuată regresie numerică.
Sperietoarea ”Stupid-19” a fost agitată în fața turmelor strict și precis pentru a le împinge spre serul din ac, letal brusc sau lent dar în orice caz vătămător la o scară ce cuprinde miliarde de oameni. Foto: vremeanoua.ro
