EPISODUL VII: 2011. România la Cupa Mondială. „Stejarii” conduc Scoţia spre final dar ajung să piardă tot

Serialul participărilor „Stejarilor” la turneele finale ale Cupei Mondiale la rugby se încheie odată cu punctarea prezenţei la întrecerea din urmă cu 4 ani, din Noua Zeelandă, unde România s-a regăsit între cele 12 naţiuni cu apariţii neîntrerupte la toate cele 7 ediţii. Revenirea în ţara All Blacks, care găzduia şi întrecerea inaugurală, din 1987, a adus însă „tricolorilor” şi repetarea contraperformanţei din 1995, tot din emisfera sudică, în Africa de Sud, unde pierdeau toate jocurile din grupă. Şi când te gândeşti că debutul din 2011 a alimentat atâtea speranţe, după ce Tincu şi compania îi conduceau în minutul 67 pe scoţieni, în primul meci…

Programat la orele dimineţii în România, jocul „Stejarilor” cu insularii, în 10 septembrie, a consemnat cel mai mic handicap înregistrat la final de „tricolori”, în istoria participărilor lor la IRB World Cup, într-o înfruntare cu selecţionata unei naţiuni ajunsă în aceste decenii şi în semifinalele competiţiei.

România are într-adevăr meritul de a fi jucat la fiecare turneu final mondial în parte, ca şi Anglia, Irlanda, Scoţia, Ţara Galilor, Franţa şi Italia – componente ale Turneului celor 6 naţiuni, dar şi ca Noua Zeelandă, Australia, Argentina, Canada şi Japonia. Ca o observaţie, Grupa D a Cupei Mondiale din acest an, ce va avea loc în septembrie şi octombrie în Anglia, va reuni aşadar 5 naţionale care n-au ratat vreo participare: Franţa, Irlanda, Italia, Canada şi România.

Pe de altă parte, deşi se regăseşte în acest grup select şi aproape că a smuls scalpul Scoţiei, România nu s-a ales cu nimic de la participarea din 2011, după ce ceda pe final în disputa de debut cu „cimpoierii”: 24-34, la pauză 11-18. „Stejarii” s-au alăturat Namibiei şi debutantei Rusia, ca unică noutate, în locul Portugaliei, faţă de ediţia din 2007, în a nu obţine nici o victorie pe tărâmul All Blacks.

Iar dezamăgirea a fost cu atât mai mare cu cât, după înfrângerile previzibile în faţa Argentinei, semifinalistă cu 4 ani înainte, şi Angliei, chiar vicecampioană mondială, ieşirea din scenă s-a făcut cu un eşec administrat de Georgia, abordabilă la o adică, măcar pe hârtie. Sporttim viziona acel ultim joc în compania rugbiştilor de-atunci ai Timişoarei, la locul lor de întâlnire, barul de pe „Ialomiţa”, una dintre concluziile acelui duel de mondial urmărit în direct fiind că „Nu se simte mai nimic în strategia de susţinere a rugbyului”.

România ceda gruzinilor la Palmerston North cu 9-25, la pauză 6-12, Dumbravă marcând din lovituri de pedeapsă în minutele 11 şi 33 ale unei prime părţi marcată de cele 4 reuşite de aceeaşi factură ale lui Kvirikashvili, care mai înscria şi în minutele 55 şi 69, mai întâi transformând eseul lui Gorgodze. Alte 3 puncte, ale lui Vlaicu, venite în minutul 71, la nici cinci minute după ce actuali componenţi ai timişorenilor, Popârlan, Ianuş şi Calafeteanu, erau introduşi în joc, mai aveau darul doar de a ameliora handicapul…

Cu două săptămâni şi jumătate înainte, la Invercargill, alta a fost consistenţa „Stejarilor” la debutul din 10 septembrie, în a doua zi a turneului final, după jocul inaugural de la Auckland, Noua Zeelandă – Tonga 41-10. Atunci, Dimofte reducea din diferenţă în minutele 53 şi 61, iar eseul lui Daniel Carpo prelua conducerea pentru români, în minutul 66, când Dimofte izbutea transformarea: 21-24. Ultimele 10 minute aveau să fie însă copleşitoare, Paterson egalând iar eseurile lui Danielli, din minutele 74 şi 77, readucând lucrurile pe făgaşul anticipat.

De notat că prima parte, încheiată cu eseul lui Lazăr din minutul 40, consemna şi două lovituri de pedeapsă ratate de Dănuţ Dumbravă, în minutele 9 şi 32, pe lângă cele ochite în minutele 11 şi 22: http://sporttim.ro/rugby/romania-scotia-n-au-prea-ajuns-baloane-la-lemnaru

Romeo Gontineac a apelat atunci la Lazăr, Tincu – cpt. (67, Zebega), Ion (67, Florea), Ursache, Petre (78, Popârlan), Macovei (75, Burcea), Toniţa, Carpo, Sîrbu (51, Surugiu), Dumbravă (51, Cazan), Lemnaru, Dimofte, Gal, Ciuntu, Dumitraş (58, Vlaicu).

O săptămână mai apoi, românii au fost depăşiţi mult mai clar de medaliaţii cu bronz din 2007, Argentina, rezultat 43-8, la pauză 26-8, după ce Dimofte reducea din handicap la scorul de 14-0 iar eseul lui Cazan, din minutul 31, survenea la 26-3. În rest, patru eseuri ale „Pumelor” în prima parte şi alte două în minutele 63 şi 71, într-un joc abordat de „Stejari” cu modificări doar în liniile dinapoi ale XV-lui de start: 9. Surugiu, 10. Dimofte, 11. Cazan, 12. Gheară, 13. Gal, 14. Lemnaru, 15. Dumitraş.

Peste încă o săptămână, în 24 septembrie, şi cel mai usturător eşec al românilor, 67-3 (34-3) pentru Anglia, vicecampioana mondială reuşind câte 5 eseuri în fiecare parte a reprezentaţiei de la Dunedin, în faţa a peste 25.000 de spectatori, cu plusuri individuale la acest capitol în dreptul lui Cueto şi Ashton, fiecare cu câte 3. Unică ispravă a învinşilor, punctele lui Dumbravă din minutul 37…

Atunci, selecţionerul Gontineac a apelat la mai multe schimbări în formula de start: Nere, Zebega (50, Tincu), Florea (61, Ion), Popârlan, Petre (51, Macovei), Burcea, Raţiu (58, Ianuş), Toniţa, Sîrbu (40, Calafeteanu), Dumbravă, Apostol, Dumitraş, Cazan (41, Gal), Ciuntu, Vlaicu (70, Nicolae). Iar apropo de titularizarea lui Apostol, acesta era selecţionat în lot ca soluţie de avarie, pe seama forfaitului declarat de Cătălin Fercu, înfricoşat de ideea zborului spre Noua Zeelandă…

Dacă în 2011 au fost 3 selecţionabili ai Timişoarei, şi anume Burcea, Calafeteanu şi Lemnaru, faţă de 6 de la CSA Steaua, 4 de la RCJ Farul şi CSM Ştiinţa Baia Mare, care în acel an avea să cucerească prima ediţie a campionatului Superligii, doi de la CSM Bucureşti şi Dinamo, rămâne de văzut cu câţi rugbişti va contribui Timişoara Saracens RCM UVT pentru IRB World Cup 2015.

Până atunci, să mai notăm că România se califica pentru turneul final din 2011 trecând de tunisieni cu 56-13 iar apoi de Uruguay, în barajul tur-retur, 32-12 şi 21-21, bilanţul în emisfera sudică fiind mai modest decât al celor din Japonia, care remizau pentru a doua oară la rând la Mondial cu Canada, respectiv din Fiji, SUA, Georgia şi Canada, care au plecat acasă cu câte o victorie în palmares.

Cât despre naţiunile calificate din grupe, în sferturi s-au înregistrat rezultatele Ţara Galilor – Irlanda 22-10, Franţa – Anglia 19-12, Australia – Africa de Sud 11-9 şi Noua Zeelandă – Argentina 33-10, iar în semifinale Franţa – Ţara Galilor 9-8 şi Noua Zeelandă – Australia 20-6, „Cocoşul Galic”, fiind apoi implicat în încă un meci încheiat la un punct diferenţă. Şi anume tocmai finala! Noua Zeelandă – Franţa 8-7, consemnând al treilea ultim act adjudecat de ţara gazdă, după ediţiile din 1987, tot în fief-ul All Blacks, şi 1995, în Africa de Sud. Woodcock marca un eseu în minutul 14 iar Doland o lovitură de pedeapsă în minutul 45, oaspeţii ripostând imediat, în minutul 46: eseu al căpitanului Dusautair, transformat de rezerva Trinh-Duc. Marea pierzătoare a fost Ţara Galilor, învinsă din nou de puţin şi în finala mică, 21-18 pentru Australia.

Aceasta ar fi, în linii mari, bifând principalele puncte de reper, participarea „Stejarilor” la precedentele 7 ediţii ale turneelor finale, reliefată în ideea în care alinierea României și la cea de-a opta ediție a turneelor finale ale Cupei Mondiale la rugby, ce va avea loc puțin peste 7 luni, la începutul toamnei, în Anglia și la Cardiff, se numără printre punctele de atracție ale calendarului sportiv al anului 2015, interesul pe malurile Begăi fiind cu atât mai mult stârnit de implicarea unor selecționabili ai puternicei deținătoare la zi a Cupei României, Timișoara Saracens RCM UVT, în lotul ”Stejarilor”.

logo_frr_transform

 

România se numără așadar între cele 20 de reprezentative prezente la IRB Rugby World Cup 2015, ce va consta în 48 de jocuri programate pe perioada unei luni și jumătate pe 13 stadioane din 11 orașe insulare, la 28 de ani după ce se alinia, în emisfera sudică, la întâia ediție a Cupei Mondiale. De-atunci, ”Stejarii” au adunat 24 de întâlniri la acest nivel, în care au totalizat 33 de eseuri și 305 puncte, doar alte 10 naționale strângând în acest răstimp mai multe jocuri la Cupa Mondială.

Popularitatea și anvergura întrecerii au crescut substanțial între timp, ajungându-se acum ca peste 5 milioane de cereri de bilete să fie lansate în scurta perioadă incipientă, din cursul toamnei lui 2014, de punere în vânzare a tichetelor de acces la meciuri, când au fost adjudecate primele 1.850.000 bilete. Comparativ, un număr net inferior de spectatori asista la jocurile ediției inaugurale, din Noua Zeelandă dar și Australia, competiție de la care, în absența la vremea respectivă a rețelelor de sateliți în zonă, n-au parvenit imagini în direct ale partidelor.

Georgia, Samoa, Uruguay dar și Africa de Sud și Namibia vor juca la Cupa Mondială 2015 după ce nu figurau la ediția din 1987, pe când Zimbabwe, învinsă de România în meciul de debut al ”Stejarilor” pe această scenă, va fi unica absență la competiția din acest an dintre participantele din urmă cu aproape 3 decenii.

La toamnă, românii vor evolua pe rând în Londra, pe Olympic Stadium respectiv Wembley, și apoi la Leicester și Exeter, contra Franței, Irlandei, Canadei și Italiei, în Grupa D, în zilele de 23 și 27 septembrie respectiv 6 și 11 octombrie 2015, bazele de ședere ale ”Stejarilor” în Albion fiind fixate la Sutton Coldfield RFC, Woodbury Park & Bicton College și la Dulwich College.

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


sase × 7 =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: