EPISODUL IV: 1999. Vine și cel mai sever eșec de până atunci, cu viitoarea campioană, Australia

Participarea României la cea de-a patra ediție a Cupei Mondiale la rugby, desfășurată, generic, în Țara Galilor, dar în fapt în întreg arhipelagul britanic, a echivalat cu revenirea ”Stejarilor” la parcursul cu o victorie și două înfrângeri, de la care se abătuse doar la turneul final precedent, din Africa de Sud. Esențial în privința competiției din 1999 ar fi că a reunit pentru prima oară la start 20 de echipe naționale, față de 16 în primele trei cazuri, iar în privința ”tricolorilor”, că au înregistrat cea mai clară înfrângere de până atunci, în fața celei care avea să devină campioană mondială, reprezentativa Wallabies.

Până a juca din nou cu rugbiștii din ”Țara Cangurilor”, românii au fost însă nevoiți să obțină biletele calificării, ca și în 1991 și 1995, caz valabil pentru alte 15 naționale, scutite de preliminarii fiind doar ocupantele podiumului în urmă cu 4 ani și gazda Țara Galilor. Număr record, 65 de țări de pe 5 continente au mânuit balonul oval cu speranța să descindă în insulele britanice.

logo_frr_transform

 

 

Unde ”Stejarii” au fost repartizați în Grupa E a întrecerii derulate din 1 octombrie în 6 noiembrie 1999, în urna a treia valorică, alături de Australia, Irlanda și Statele Unite ale Americii, ordinea ierarhică respectându-se și la capătul celor 6 meciuri.

Spre deosebire de debutul lor all-time la Cupa Mondială, din 1987, în care treceau la un punct de Zimbabwe, pe-atunci unic sol al Africii, la Auckland, românii au pășit și de această dată cu o înfrângere, zdravănă, 9-57, la pauză 3-19, pe Ravenhill din Belfast, în Irlanda de Nord, arenă gazdă și cu ocazia turneului final din 1991. Punctele învinșilor au țâșnit din bocanc ul lui Mitu, în minutul 12, pe când era deja 10-0 pentru australieni, și în minutele 70 și 74, spre final.

În rest, în acel 3 octombrie, au fost reprizele galben-verzilor, care deschideau scorul în minutul 2, prin eseul lui Horan, și îl majorau în prima parte prin eseurile lui Kefu, din minutele 7 și 25, transformate de Eales respectiv Burke. Un număr dublu de eseuri, șase, a fost izbutit de Wallabies în partea a doua, prin Little, în minutul 41, Roff (43; tramsformat de Burke), Roff (48), Paul (64; tramsformat de Burke), Burke, în minutul 67, când și transformă, respectiv Kefu, în minutul 78, cu transformarea aceluiași Burke: 57-9.

Australienii mai aveau să dispună apoi și de Statele Unite ale Americii, cu 55-19, respectiv de irandezi, cu 23-3, trecând ulterior în sferturi de gazdele galeze, cu 24-9, în semifinala de pe Twickenham de sud-africani, campioni mondiali en-titre, cu 27-21, iar în ultimul act, de la Cardiff, pe ”Millennium”, de Franța, cu 35-12. Trofeul era așadar păstrat în emisfera sudică, de menționat fiind că, pe lângă triumfurile finale ale Noii Zeelande, în 1987, și Africii de Sud, în 1995, ambele acasă, australienii au repetat figura de a cuceri titlul în emisfera nordică.

Din perspectiva românilor, învinși în 1987 de francezi, care aveau să devină atunci vicecampioni mondiali, iar în 1995 de gazdele sud-africane, care chiar câștigau competiția, le-a fost dat pentru a treia oară să înfrunte un XV care avea să joace cu trofeul pe masă, Wallabies chiar recâștigându-l. Și cu 4 ani înainte, în Africa, ”Stejarii” se înclinau cel mai mult tot în fața australienilor, cu 3-42, Ivanciuc deschizând atunci scorul din drop gol.

Dar iată formula în care a încasat România cea mai drastică înfrângere de până atunci la Cupa Mondială: Stan (66, Mavrodin), Bălan, Rotaru (26, Dima), Brînză, Slusariuc (57, Chiriac), Petrache, Septar, Drăguceanu (67, Corodeanu), Mitu, Vusec, Solomie, Gontineac – cpt., Brezoianu, Săuan și Vioreanu. Așadar 4 titulari menținuți de la debutul Cupei Mondiale din 1995, din Africa de Sud, printre care și Gheorghe Solomie, cu mențiunea creșterii prezenței numerice a reprezentanților prim-divizionarei Universitatea Timișoara în lotul deplasat de ”Stejari” la turneul final galez, de notat fiind prestațiile lui Gabriel Brezoianu și Miki Vioreanu.

Mai apoi, pe 9 octombrie, la Dublin, România a smuls a treia sa victorie la un turneu final, 27-25 (5-10) cu SUA, eseurilor lui Solomie, din minutele 17 și 43, ultimul, transformat de Mitu, adăugându-li-se cele ale lui Constantin, transformat de Mitu în minutul 48, care mai adăuga peste alte 7 minute și o lovitură de pedeapsă, respectiv Petrache, în minutul 64. Nord-americanii au condus de două ori în prima parte, prin lovitura de pedeapsă a lui Dalzell, din minutul 13, și eseul lui Lyle din minutul 25, transformat de același Dalzell, distanțându-se la 17-5 imediat după pauză, mulțumită eseului lui Hightower, transformat de Dalzell, însă pe final au mai putut doar reduce din handicap, prin Shuman, în minutul 78, printr-un eseu.

Față de primul meci, Mavrodin a fost titularizat, cu numărul 1, Stan preluând numărul 3 iar Constantin intrând în linia a II-a, numărul 5, cu Brînză căpitan.

A treia și ultima apariție a ”tricolorilor” pe tărâm irlandez, la Cupa Mondială din… Țara Galilor, a avut loc tot pe Lansdowne Road din capitala Irlandei, Dublin, în 15 octombrie, împotriva gazdelor, care s-au impus cu 44-14, la pauză 27-6. Tot Petre Mitu a punctat din lovituri de pedeapsă, în minutele 18 și 23, pe când era deja 17-0, și în minutul 56, la 34-6, eseul lui Săuan, din minutul 75, căzând la scorul de 41-9. ”Verzii” s-au impus prin 5 eseuri, dintre care două la reluare. Mai clar se impuneau irlandezii împotriva Statelor Unite ale Americii, cu 53-8, însă rezultatul record al competiției avea să fie Noua Zeelandă – Italia 101-3.

În concluzia Grupei E, 1. Australia, cu 6 puncte, 2 Irlanda – 4p, 3. România – 2p, 4. SUA 0, cu câte o victorie plecând acasă și Uruguay, Tonga și Canada, iar fără nici un succes în cont, Spania, Italia, Namibia, Japonia și bineînțeles SUA.

De completat că în fazele eliminatorii Noua Zeelandă a trecut de scoțieni cu 30-18, tot în sferturile de finală consemnându-se rezultatele Franța – Argentina 47-26 și Africa de Sud – Anglia 44-21, iar în cealaltă semifinală de pe Twickenham francezii au dispus de neo-zeelandezi cu 44-31, All Blacks cedând și în finala mică, 18-22 cu sud-africanii.

Pe plan intern, acel 1999 era punctat de câștigarea campionatului de către CSA Steaua București.

Am continuat așadar episoadele săptămânale pe firul prezențelor ”Stejarilor” României la turneele finale ale Cupei Mondiale la rugby, punctarea acestei traiectorii peste decenii a lotului de seniori reprezentând Federația Română de Rugby la principalul eveniment organizat de IRB la fiecare 4 ani fiind plasată în contextul în care ”Stejarii” se vor alinia în 2015 și la cea de-a opta ediție a turneelor finale ale Cupei Mondiale, ce va avea loc puțin peste 8 luni, la începutul toamnei, în Anglia și la Cardiff, reper semnificativ în calendarul sportiv al noului an, interesul pe malurile Begăi fiind pe măsura așteptatei implicări a unor selecționabili ai puternicei deținătoare la zi a Cupei României, RCM UVT Timișoara Saracens, în lotul lui Lynn Howells.

România se numără așadar în 2015 între cele 20 de reprezentative prezente la IRB Rugby World Cup, ce va consta în 48 de jocuri programate pe perioada unei luni și jumătate pe 13 stadioane din 11 orașe insulare, la 28 de ani după ce se alinia, în emisfera sudică, la întâia ediție a Cupei Mondiale. De-atunci, ”Stejarii” au adunat 24 de întâlniri la acest nivel, în care au totalizat 33 de eseuri și 305 puncte, doar alte 10 naționale strângând în acest răstimp mai multe jocuri la Cupa Mondială.

Popularitatea și anvergura întrecerii au crescut substanțial între timp, ajungându-se acum ca peste 5 milioane de cereri de bilete să fie lansate în scurta perioadă incipientă, din cursul toamnei lui 2014, de punere în vânzare a tichetelor de acces la meciuri, când au fost adjudecate primele 1.850.000 bilete.

Georgia, Uruguay, Africa de Sud și Namibia vor juca la Cupa Mondială 2015 după ce nu figurau la edițiile din 1987 și 1991, pe când Zimbabwe, învinsă de România în meciul de debut al ”Stejarilor” pe această scenă, în Noua Zeelandă, în urmă cu 28 de ani, va fi unica absență la competiția de la toamnă dintre participantele din urmă cu aproape 3 decenii.

Peste nici 8 luni, românii vor evolua pe rând în Londra, pe Olympic Stadium respectiv Wembley, și apoi la Leicester și Exeter, contra Franței, Irlandei, Canadei și Italiei, în Grupa D, în zilele de 23 și 27 septembrie respectiv 6 și 11 octombrie 2015, bazele de ședere ale ”Stejarilor” în Albion fiind fixate la Sutton Coldfield RFC, Woodbury Park & Bicton College și la Dulwich College.

– VA URMA –

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


9 − = sapte

 


Ultimele articole din categoria Rugby: