Federația Română de Rugby, mare subiect de meditație: 18 din totalul celor 29 de jocuri ale Cupei României, sfârșite de la 50 de puncte diferență în sus. Și asta ar trebui să preocupe, nu plata unor polițe!

Un simulacru, astfel s-a dovedit a fi noutatea introducerii fazei grupelor în Cupa României 2014, în formatul regândit fără efect de federali, tot așa cum un simulacru a fost și inerta menținere peste ani a reprezentării rugby-ului de club carpatin în Europa de o aceeași selecționată divizionară, opțiune pusă în ultimele sezoane sub lupă de Sporttim și la care FRR a renunțat luna aceasta abia după ceasul al 12-lea, marcat de un imens scandal.

”Zonele” Cupei au adus festivaluri de eseuri la pas, F.R.R. trăgându-și sufletul prin a decala sferturile pentru miercuri

 

Și să fie foarte, foarte clar, scandalul a fost exclusiv al sferei rugby-ului românesc, autor în totalitate al deserviciilor de imagine create, asta ca un răspuns la una dintre numeroasele remarci de dată recentă ale forului federal, și anume că atacurile subversive declanșate în mass-media timișoreană împotriva Federației Române de Rugby sunt fără precedent în istoria rugbyului românesc și au adus grave prejudicii de imagine atât FRR, cât și sportului cu balonul oval în genere”, din contră, Sporttim cel puțin având discernământul, echilibrul, distanța și clarviziunea de a nu inflama deloc spiritele în jurul semifinalei de pomină precum și ulterior dar rămânând totodată stenograf mască și mut la furibundul ping-pong declarativ declanșat între părți, Federație – Timișoara. Numai de partizanat cu cauza locală și subversiune nu poate fi acuzat Sporttim, dar s-au trezit unii să arunce până și mâța prejudiciului taman în poalele jurnaliștilor.

Iar decât, odată scandalul erupt, să reacționeze prin a-și căuta pe unde nu trebuie țapii ispășitori în privința gravelor prejudicii de imagine, FRR ar fi făcut mai bine în toți acești ani să-și găsească timp să se întrebe cât ar mai putea-o lungi cu anacronica reprezentare a cluburilor românești pe continent prin ”Lupi”, respectiv să fi stat înaintea acestui sezon s-o rumege mai bine în privința sistemului competițional al întrecerii interne numărul 2, Cupa României, a cărei primă fază, abia încheiată, a constituit un real fiasco, tăgăduit bineînțeles în consemnările de la ”centru” dar exemplificat mai jos.

Total neinspirată, aceasta ar fi eticheta pe adresa Federației Române de Rugby în privința regândirii pe grupe zonale a întrecerii K.O., cum la fel de neinspirată s-a dovedit a fi prin graba cu care l-a suspendat pe antrenorul neo-zeelandez al ex-campioanei, Grainger Heikell, și încă cum, pe o revoltătoare perioadă de 8 luni depășind cotele absurdului, o deloc necesară demonstrație de forță. Grosolănie la care Sporttim reacționa în premieră cu vehemență și în tente pe care FRR, la modul cum percepe lucrurile, le-ar putea identifica drept un atac, abia cu două săptămâni și jumătate în urmă, după ce mult prea multe fuseseră deja nepotrivit spuse din sfera lumii balonului oval și la care mass-media, dacă n-ar fi fost de Doamne ajută, ar fi șfichiuit de fapt prin lama cuvintelor de mama focului.

Dar nu-l ațâțăm pe marginea unor interminabile declarații belicoase, fie emanate de politicieni localnici, fie de la ”centru”, ci subliniem date și cifre elocvente, la concret, care evidențiază că FRR are de ameliorat neajunsuri mult mai presante, ce țin de sănătatea rugby-ului în sine, nu de vorbe goale.

Unul pare a fi fost înlăturat, dar ne întrebăm dacă era necesară întreaga frondă timișoreană prin refuzul punerii la dispoziție a convocaților în lotul ”Lupilor”, cu tot acrul desert ulterior, pentru ca FRR să renunțe în cele din urmă în octombrie 2014 la controlul printr-o inertă chingă de fier a reprezentării României în întrecerea numărul 2 din Europa pe mâna Bucharest Wolves. Un indiciu că acest sport se autoconserva la vârful său printr-o autoritară șezătoare în cerc restrâns. Mai bine mai târziu decât niciodată dar de ce oare această decizie nu în anii în care RCM UVT Timișoara a cucerit Superliga, ci abia la o lună după ce a… pierdut-o!? Științei Baia Mare nu-i mai rămâne acum decât să nu pățească ce n-au reușit cei din Ronaț în acest an, în ciuda declarațiilor de intenție ale clubului galben-albastru de a juca deja din această toamnă pe continent, FRR stipulând că pentru prezența ”Zimbrilor” în toamna viitoare a eurocupelor câștigătoarea competiției SuperLiga CEC Bank ediția 2014 trebuie să facă dovada cu înscrisuri, până la data de 10 iulie 2015, că îndeplinește condițiile de participare prevăzute de organizatorii E.R.C.C.”

În cealaltă privință, bune în principiu, grupele zonale ale Cupei nu se pretau însă deloc datorită imensului decalaj existent între cele 7 cluburi din Superliga și ”carnea de tun” atașată prin celelalte 7 grupări incluse în luptă, dar deloc fantastice, grupări din eșalonul secund românesc, Divizia Națională de Seniori, dintre care una, CSUAV Arad, parcă mai realistă prin abandonul său, a spus pas încă din start. De micșorarea acestui șocant dezechilibru valoric ar trebui să se îngrijească federația de la București, handicap de la Superliga în jos care reliefează cât se poate de clar ce mai biată piramidă răsturnată și fără un soclu puternic e structura rugby-ului românesc divizionar. Și ne referim la această nesănătoasă prăpastie fără a insista pe faptul că, până și în Superliga, de exemplu timișorenii au galopat în mai echilibratul 2014 și cu diferențe de 44 de puncte în tur respectiv 40 în ziua finală a sezonului, cu trofeul pe masă, în dauna ocupantei locului 4, Dinamo.

Dar ce-ar mai fi atunci oare de spus despre diferențele căscate în 18 dintre cele 29 de jocuri de până acum ale Cupei României: 50, 52, 57, 63, 65, 68, 76, 77, 78, 79, 89, 90, 94, 96, 110, 114 și de două ori 116 puncte!? Zdrobitoare! A folosit oare rugby-ului românesc și progresului valoric al Științei Petroșani s-o fi întâlnit pe RCM UVT Timișoara!? 110-0 și 116-0. Pierdere de timp și apă de ploaie. Echilibrul s-a menținut doar în ”dublele” Timișoara – Baia Mare, 15 și -4 diferență, Steaua – Dinamo, -3 și remiză, respectiv CSM Olimpia – Farul, 12 și 5 diferență, căci și în rest s-au mai consemnat handicapuri de 26, 30, 31, 46 și 48 de puncte…

Pe cât de mare e mândria rugby-ului că reprezintă România din 4 în 4 ani la Cupa Mondială, pe atât de mică este aria reală de răspândire a balonului oval în primele două ligi divizionare, reprezentat în vest de Baia Mare, Timișoara și Cluj, plus Arad și Petroșani, iar în est, la sute de kilometri distanță, de București și Constanța, plus Năvodari, Galați, Bârlad, Iași și Suceava. Punct. Nu mai spunem că ”U” Cluj a jucat în Zona Moldova, RC Bârlad în Zona Muntenia și RCM Galați și CSM Olimpia București în Zona Dobrogea, căci i-am mânia pe geografii-șefi ai unei materii și așa tot mai ignorată și batjocorită.

Era necesară târâiala acestor 29 de meciuri, și nu 30, căci gălățenii nici nu s-au mai prezentat la buimăceala de adio, încă din 7 iunie și până zilele trecute, pentru a se consemna un deznodământ previzibil chiar și pentru un parior neștiutor în ale rugby-ului!?! Petroșani, 0 puncte, CSM Suceava, 0 puncte, RC Bârlad, 0 puncte, respectiv RCM Galați, chiar -1 punct! Până și Regatul Unit mai scăpa la Eurovision totuși cu nul points. Iar Iașiul și Năvodariul au strâns câte 10 puncte pentru că le-au avut în serie pe Suceava și Galați…

Concluzia? Superliga, așa restrânsă cum e, lasă o oarecare senzație de competitivitate, prin duelurile a 3-4 cluburi, dar rugby-ul divizionar românesc e invers proporțional taliilor pilierilor, ceea ce s-a dovedit în ”Zonele” Cupei, iar aceasta ar trebui să fie o problemă spre rezolvare în agenda FRR, și nu pieptănarea pe urmele criticilor din consemnările unei mass-media care chiar a… ”pieptănat” și balonat valoric imaginea campionatului autohton. Dar despre ”Cupă” nu ne putem trăda menirea și să insultăm inteligența cititorilor prin a-i păcăli că ar fi cine știe ce competiție. Încă 7 meciuri și… la gară!

Iar și în privința acestor faze eliminatorii finale, din 29 octombrie, miercuri, sferturile, 2 noiembrie, duminica viitoare, semifinalele, și 30 noiembrie, ultimul act, anunțat a fi la Cluj, unde timișorenii vor da piept cu ieșenii la mijlocul săptămânii viitoare, se poate spune că FRR a tot sucit amețitor calendarul, în ton cu importanța pe care o conferă cu adevărat Cupei.

Sferturile, nu în acest weekend, cum RCM UVT Timișoara își anunțase binișor fanii în prealabil, pentru ziua de ieri, vineri 24 octombrie, ci la mijlocul săptămânii viitoare. Uite-așa! Profitând de modificarea federală, cei din Copou, primii la finele returului Diviziei Naționale de Seniori dar învinși la un punct, la București, în fața Bârladului, în barajul de accedere în Superligă, nici n-au mai vrut să audă de o descindere miercurea pe Bega, oricât s-au căznit bănățenii să le vină în întâmpinare cu propuneri ospitaliere. Teren neutru sub Feleac și cu asta-basta s-a înfoiat mămăliga în pierzătorii la 50 și 52 de puncte în fața clujenilor, ca un nou placaj primit în acest atât de promițător dar și năucitor an pentru cei din Ronaț.

Capac la toate, ținând cont de cele semnalate despre Cupa României, care-mi aduce aminte de cartea de joc ”Păcălici”, este mult mai puțin exagerat a estima că triumful în această competiție la actualu-i nivel valoric echivalează aproape cu apa de ploaie, decât suspendarea draconică impusă de FRR antrenorului neo-zeelandez al Timișoarei.

De unde că, în loc să fi stat cu anii înainte de a-i da Cezarului campion ce-i al Cezarului, o cale spre Europa, și în loc să-l fi pus cu trimestrele la colț pe Heikell ori să se fi sesizat anapoda în privința ”atacurilor subversive”, și care atacuri subversive, conașilor!?, Federația Română de Rugby s-ar fi aplecat mai degrabă asupra problemelor reale, majore și grave din bătătura balonului oval, și nu deschidem subiectul sectorului juvenil. Și oare ce și-ar fi dorit federația, ca mass-media să se limiteze la procedura partenerului său mediatic ca și falimentar dar proptit din banul public, și anume difuzarea în direct a unor jocuri, și-atât, fără pic de introspecție, opinie sau dezbatere în studio!? Din contră, repet, Sporttim cel puțin a optat să nu ațâțe vâlvătaia în acest sport al gentleman-ilor pe când apele începeau deja să se tulbure încet-încet, vezi ”scrisoarea pierdută” de club pe masa presei, nepublicată și nepomenită în aceste pagini, dar n-a mai putut să nu remarce ceea ce a lăsat rugby-ul să se întrevadă prin acel nefast derapaj al semifinalei de pomină, și anume că sunt minusuri cu duiumul în jurul balonului oval carpatin, însă abil cosmetizate. Luându-ne de exemplu de lipsa de competitivitate a Cupei României, doar am zgâriat la suprafața lucrurilor, după cum au lăsat să se înțeleagă șocantele evenimente și comunicate recente.

De fapt, cu riscul asumat de a-și apropia antipatii și injuste calificative de ”non-patriotism local”, Sporttim a fost prima și unica urlând în pustiu în seara semifinalei RCM UVT Timișoara – RCJ Farul că gruparea bănățeană a acumulat în timp o acoladă de erori culminând cu sâmbăta de 6 septembrie, asta ca o bună dovadă că măcar o parte din mass-media mai poate identifica mai întâi bârna din ochiul capitalei Banatului, ceea ce, apropo de gentlemanship-ul clamat de sportul cu balonul oval, nu pare a răzbate dinspre forul federal rugbystic de la București, dotat care va să zică și cu un oarece birou de răsfoire a presei, dornic de cenzură. Căruia arhiva Sporttim pre- și post-semifinală i-ar sta așadar la dispoziție în acest sens cu remarci pertinente și argumentate, restul fiind doar acide citate din clasici în viață pe ruta București – Timișoara.

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 4 = cinci

 


Alte articole legate de acest subiect: