FOTO. Despre prostie în sportul timișorean…

… S-ar putea scrie romane, un nou capitol fiind completat prin distrugerea Bazei sportive ”Adrian Stoicov”, nu demult astfel denumită în memoria fostului fundaș lateral al alb-violeților Politehnicii. Într-un oraș care a pierdut enorm și iremediabil după 1989 la capitolul infrastructură sportivă, acest complex de terenuri utilizat constant de numeroase cluburi divizionare din fotbal și rugby a echivalat cu poate cea mai utilă, eficientă și consistentă investiție efectuată în lumea arenelor competiționale din capitala Banatului în ultimii 30 de ani. Culmea ironiei, tocmai acest bun demers a fost luat la țintă la mijlocul acestui an, neinspirat derapaj ce a secătuit cu atât mai mult tot mai restrânsele resurse materiale ale sportului timișorean. Și tare ușor este să distrugi, dar cu mult mai greu să construiești, aspect probat din plin pe malurile canalului Bega când vine vorba de lumea arenelor. 

Fotografiile de mai jos vorbesc de la sine, dar s-ar mai impune totuși câteva remarci, fără pretenția că ar fi neapărat și cele mai importante sau în ordinea priorităților.

Iar din capul locului ar trebui specificat că însemnele simbol de la intrarea în incintă, cu înscrisul ”Baza sportivă Adrian Stoicov”, au fost înlăturate de pe poarta gardului împrejmuitor în ton cu distrugerea fizică a bazei materiale, cumva ca sugestie a ”raderii” complexului de terenuri. Trebuie că Adrian Stoicov se răsucește în mormânt. 

Nu este nici pe departe prima bază sportivă luată în lama buldozerului pe tărâm timișorean în ultimele trei decenii, și nu este exclus să nu fie nici ultima, încă o victimă într-un veritabil cimitir de profil, dar în tot cazul, ca particularitate în situația ”Bazei sportive Adrian Stoicov”, este vorba despre un ”mozaic” de terenuri care a avut parte de o substanțială și binevenită îmbunătățire efectuată în cursul deceniului trecut, pe fondul revirimentului alb-violet în Liga 1, investiție a cărei utilitate a fost probată de o mulțime de formații divizionare și juvenile, fie în competiții oficiale, fie în cursul pregătirilor de vară respectiv iarnă. Iar în cazul celor hibernale, ”Baza sportivă Adrian Stoicov” a devenit încet și sigur chiar salvatoare prin terenul său artificial din preajma porții de acces, ca pol de referință la nivel zonal când venea vorba despre jocurile de verificare. Multora le-a prins tare bine, în zile când cuplajele pe suprafața sintetică începeau la o oră matinală și se încheiau pe seară. Într-atât de mare era cererea…

S-a mai investit pe ici colea în infrastructura sportului timișorean în ultimii 30 de ani, de exemplu în lumea natației prin ridicarea Arenei AquaSport, în această speță fără un profil competițional la nivel oficial național, însă în tot cazul net mai mărunt în comparație cu nivelul pierderilor manifestate în același răstimp de baza materială de profil din capitala Banatului, dezechilibrată balanță în care îmbunătățirea ”Bazei sportive Adrian Stoicov” a avut un rol important și chiar decisiv în menținerea unei oarecare minime decențe în ceea ce privește tabloul de ansamblu al domeniului cu pricina pe plan local.

Însă, odată cu decimarea sa, se mai poate pomeni numai despre pierzanie.

Repercusiunile imediate sunt resimțite acut iar perspectivele pe termen mediu nu sunt câtuși de puțin clare. Pe de-o parte, facilitățile legate de pregătirea sportivilor nu mai sunt disponibile, iar pe de altă parte, privind spre viitor, exemple ale incapacității de construire a unor noi obiective sunt la îndemână la o aruncătură de băț. Unul, terenul de peste drum, gazdă oficială cândva spre finele anilor ’90 și a prim-divizionarei de rugby, este aproximativ în aceeași stare, iar un altul, Sala Polivalentă din vecinătatea Bazei II – UPT, se înscrie de-acum oficial între rușinile în creștere numerică ale Timișoarei. Nefinalizată în ciuda capacității oarecum totuși reduse a tribunelor, ba din contră, prinzând deja rugină… Împunge privirea, spintecă sufletul lumii arenelor.

Iar cum ”Baza sportivă Adrian Stoicov” a fost distrusă în ideea ridicării pe aceleași locuri a unei a doua Săli Polivalente, net mai spațioasă, cu o capacitate a tribunelor de peste cinci ori mai mare decât a construcției lăsate de izbeliște cu un nou termen, 2021, se pune întrebarea dacă marea translație va avea și finalitate, asta prin prisma rateului primei tentative.

Ce va fi, rămâne de văzut, însă cu certitudine s-a ales de o manieră total neinspirată, torpilându-se dintr-un întreg oraș tocmai cea mai eficientă investiție pe linie sportiv-competițională din ultimele 3 decenii. S-a identificat și optat pentru sacrificarea unei baze sportive pe post de pilon al șubredei infrastructuri locale, pulverizându-se ceea ce era un bun incontestabil. Și nu publicăm suma cu multe zerouri ce a fost investită strict în sistemul de drenaj al terenurilor, de altminteri cu un gazon de bună calitate.

S-ar putea estima și glumi… amar că pe fondul alunecării fostului ”proiect” edilitar ACS Poli în Liga 3, deznădejdea căpeteniei municipale a devenit într-atât de mare încât busola decidenților ”din centru” a ajuns complet dată peste cap, naufragiului ex-prim-divizionarei adăugându-i-se ca o completare pe aceleași rezonanțe o cât se poate de neinspirată alegere.

”Baza sportivă Adrian Stoicov” trebuia să supraviețuiască, un bun însușit și adoptat de lumea arenelor, asta pentru a nu mai aduce în discuție evidentele conotații legislative și birocratice ale demersului distructiv, pe când și o a doua Sală Polivalentă ar fi trebuit să fie deja dată în funcțiune, la aerele și pretențiile Timișoarei.

Care capitală a Banatului a decăzut de pomină pentru cei familiarizați cu fostul ”Oraș al florilor”, decădere în cursul căreia distrugerea parcă în frenezie a infrastructurii sportive și de divertisment în timpul liber a trecut pe undeva oarecum neobservată doar pentru că sportul este cel mult a cincea roată la căruță în peisajul general al municipiului de pe Bega. E ca și cum n-ar exista în accepțiunea și percepția multora, printre care și decidenți, poate doar eventual în sforăitori termeni declarativi, iar când ceva este ca și inexistent, trecut cu vederea și neînsemnat, nici dezastrul nu pare într-atât de mare, ci cel mult nesemnificativ. O victimă colaterală a nesfârșitei tranziții spre nicăieri, ba mai bine zis de-acum spre o inevitabilă pierzanie totală și generală în timp, la un anumit moment încă nedefinit. 

Dar această ultimă decizie inadecvată este cât se poate de elocventă în privința îngemănării dezinteresului și incompetenței de pe plan local. Care merg mână în mână, ignoranță și nepricepere, alimentate de neaveniți insinuați la butoane, climatul haotic răsfrângându-se prin infiltrare și în bătătura sportului. Lipsit de diriguitori și mâini forte cu un cizelat know-how în managementul de profil și administrarea infrastructurii din domeniu, capitol al resurselor umane la care Timișoara suferă teribil, cu consecințele de rigoare, detectabile la tot pasul. Iar de unde nu-i, nici Domnul nu dă. E chiar foarte greu cu harul.

Una peste alta, Adrian Stoicov e dus la cele veșnice într-o lume mai bună, evadare pentru a nu constata la ce s-a ajuns, terenurile care-i purtau numele au fost pângărite, la unison cu tribuna betonată, containerele și restul utilităților, prima mai mică Sală Polivalentă din apropiere este o mărturie vie și neterminată a impotenței de a sprijini sportul local, iar mult trâmbițata mai mare Sală Polivalentă e deja terci în veșnicul ping-pong dintre Municipalitate și CJT, ca exemplu fidel al nefericitei imixtiuni în sport a jalnicei așa-zise politici românești. Unde-și lasă amprenta neuronală capetele pătrate de pe gulerele albe din vitrina politichiei din cel mai vestic județ al țării, acolo sportul local își știe soarta. Și nu-i de bine. Un fenomen nu tocmai ușor de deprins și stăpânit, în ciuda aparențelor și a senzației românului că la agricultură, fotbal și politică s-ar pricepe tot norodul. 

Și-apropo de săgețile și în sport pe ruta Primărie – CJT, nu-i oarecum ciudat că s-a turuit parcă la nesfârșit despre rapida demolare de către unii a stadionului ”Dan Păltinișanu”, în privința căruia doar Sporttim n-a mușcat în mai 2019 că ar fi găzduit atunci un ultim meci, ceea ce s-a adeverit deja că n-ar fi cazul printr-un alt joc disputat după ”ultimul meci”, dar s-a purces în schimb ca la curse de către ceilalți la distrugerea bazei sportive de terenuri din imediata sa apropiere!?  

Iar cât despre soluțiile practice și optime în privința alegerii locațiilor mult trâmbițatelor viitoare baze sportive, sală și stadion, Sporttim a mai scris în termeni explicativi și constructivi, nefiind însă Maica Teresa.   

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Rugby, Sport sabotat și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 − doi =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: