Un fiu al Ovaliei carpatine, fost „Stejar” titular la Cupa Mondială sud-africană de-acum nici 3 decenii, cât România încă mai ţinea piept la acel nivel, talonerul Ionel Negreci, care la 13 decembrie ar fi împlinit 54 de ani, a fost înmormântat astăzi în Bihor, în vreme ce selecţionata divizionară a ceea ce s-a mai ales din rugby-ul intern ca urmare a subminării sale postdecembriste, cu tot cu o treime din XV ca naturalizări, a tras la şefia subdiviziei B dintr-un soi de „ligă C” a cupelor europene, laolaltă doar cu olandezi, belgieni şi cehi, aşadar nici măcar cu gruzini, spanioli şi lusitani, din C-„A”. Sau o măsură a prăbuşirii vădite de la acel strâns 21-8 smuls de „tricolori” cu regretatul Negreci taloneur pe terenul gazdei Springboks ce avea a deveni atunci campioană a lumii.
Ionel Negreci, dobrogean de loc, cu Farul jucând şi în Challenge Cup – întrecere numărul 2 a cluburilor europene la care Ovalia carpatină nu mai poate tinde după ultimele zbateri în cadru ale timişorenilor în deceniul trecut, a fost titular în linia I a „Stejarilor” la Cupa Mondială din Africa de Sud din 1995 în toate întâlnirile, cedate cu 3-34 Canadei, cu 8-21 gazdei Springboks care avea a cuceri trofeul şi cu 3-42 Australiei, comparaţiile fiind copleşitoare pentru actuelele generaţii prin prisma înfrângerilor copioase de anul trecut ale României la turneul final francez, 8-82 cu Irlanda, 0-76 cu Africa de Sud, 0-84 cu Scoţia şi 24-45 cu Tonga.
Ori de la acel nivel, al dârzei rezistenţe înfrânte doar cu 21-8 de către gazda pe cale de a deveni campioană a lumii, în urmă cu 29 de ani, şi cu talonerul Negreci în linia I a României, s-a ajuns şi la crunta realitate actuală pe toate planurile, de la naţionala „Stejari” la selecţionata divizionară a Lupilor României, şi de la reprezentativele juvenile ale Ovaliei carpatine la întrecerile interne, străvezii.
Iar astfel, ultimele rezultate elocvente din urmă cu 12 luni de la „Mondiale”, 8-82 cu Irlanda, 0-76 cu Africa de Sud sau 0-84 cu Scoţia, vorbesc de la sine.
La fel şi faptul că selecţionata divizionară a Lupilor României, cu tot cu 5 „naturalizaţi” în XV, a ajuns a fi nevoită a câştiga în deplasare pentru a prinde şefia subdiviziei B a unui fel de „liga C” valorică din cupele europene, într-o serie cu parteneri de întrecere doar din Olanda, Belgia şi chiar Cehia, în vreme ce alde georgieni, spanioli şi lusitani au concurat pe palierul superior, pentru a nu mai pomeni despre principalele competiţii cheie ale europcupelor, implicând grupări din rugby-ul asociat Turneului celor 6 Naţiuni.
Cât despre întrecerile interne, bunăoară actuala ediţie străvezie a Cupei României s-a rezumat la un singur joc preliminar, RC Gura Humorului – „U” ELBI Cluj 27-7, demarând în cele două serii strict triunghiulare cu elocventele ca deznodământ CSA Steaua – RC Gura Humorului 97-13 şi CSM Ştiinţa Baia Mare – Rapid 33-9, în cadru mai fiind numai timişorenii şi dinamoviştii.
Iar în ceea ce priveşte noile generaţii, „Stejărei” ai FRR se pregătesc de alinierea în noiembrie în Cehia a naţionalelor U20, şi cu un timişorean în lot, mijlocaşul David Bălan, respectiv U18, cu fundaşul din echipa de juniori II a bănăţenilor Vlad Ciurciun convocat şi acesta, la startul reuniunii continentale rezervate federaţiilor de pe palierul 2 valoric, o „lume paralelă” în raport cu formarea junilor rugbişti la nivelul primei categorii competiţionale de concurs, „teritoriu de neatins”.
Reculul rugby-ului carpatin este aşadar colosal şi pe toate fronturile astfel, de la nivelul la care era totuşi încă menţinut şi mulţumită regretatului taloner tocmai vremelnic stins la 53 de ani, Ionel Negreci, dar ipocrizia este în floare până şi-n asemenea momente cernite, prin remarcile însuşi preşedintelui federal Alin Petrache, în sensul că „trebuie să fim mai conştienţi de faptul că trebuie să-i apreciem şi să-i valorificăm mai mult, în sprijinul rugby-ului, pe jucătorii care au purtat odinioară tricoul cu frunza de Stejar ”, când de fapt exact defectuoasa administrare a Ovaliei carpatine prin administrarea sa de către FRR cu actualul conducător cu anii şi anii în frunte a dus şi la această insuficientă apreciere.
Ori cine să fi imprimat această conştientizare dacă nu decidenţii din FRR, „păstori” ai sportului în XV în ţara noastră!?
Cine alţii să fi fost mai conştienţi decât în primul rând factorii decizionali?
Şi de unde până unde acest limbaj de lemn corporatist cu schije tip „să-i valorificăm mai mult”, cu referire la foştii internaţionali, de parcă ar fi fost altceva decât sufletişti pentru „tricolorul” României?
Iar apropo de spiritul mercantil care a devastat conştiinţele la nivelul unei tragedii – şi care a erodat şi spiritul sportului din ţara noastră, totalmente inacceptabilă la ora unui asemenea moment cernit a fost opţiunea FRR în privinţa ilustrării ca suport fotografic a anunţării tragicei veşti a decesului talonerului ex-„Stejar”, sub chipul luminos al celui care a fost fiind aşternute pe două rânduri siglele organismelor şi companiilor în legătură cu Federaţia Română de Rugby.
Nici măcar înaintea ultimului drum al unui fost „Stejar” nu s-ar putea face o minimă delimitare de moment de asocierea unui portret medalion cu cea a unor sponsori la urma urmei ai FRR? Care o fi în acest sens nivelul conştiinţei la care făcea referire Petrache?
Iar dovada este mai jos, conform fotografiei inserate pe frr.ro.
Cât despre alte spuse ale preşedintelui FRR la ora acestui tragic moment, în sensul că „este o veste care ne-a şocat pe toţi, rugby-ul românesc îşi pierde tot mai des jucătorii care au făcut parte din generaţii emblematice, jucători cu care noi am crescut, avându-i drept modele”, sunând a alte vorbe goale, să se fi îngrijit mai bine forul federal, asta apropo de conştiinţa invocată, a nu fi fost în plus la rândul său un „agent” al respectării aşa-ziselor „măsuri” impuse în 2020 şi Ovaliei carpatine, deşi erau cât se poate de detrimentale sănătăţii publice, ba dimpotrivă, să fi apărat interesele stării de bine a fenomenului, dar şi a nu fi fost, la fel, în 2021, „agent” al încurajării aşa-zisei „campanii de vaccinare” şi pe pielea Ovaliei carpatine, deşi era cât se poate de detrimentală sănătăţii publice, ba dimpotrivă, la fel, să fi apărat interesele stării de bine a fenomenului.
Iar atunci nimeni n-ar mai fi ajuns a fi actualmente şocat de urmările pe post de efecte adverse ale unor „măsuri” şi înţepări variind de la a fi vătămătoare vizibil ori subtil, până la a fi letale.
Şi ar trebui a i se şi creiona schiţat un desen mai marelui rugby-ului intern, spre lămurire!?
În sensul că, dacă, pe liniile conştiinţei spirituale, ar fi întreprins în 2020-2021 ceea ce era cazul spre binele suflării rugbistice, întru apărarea intereselor sale din mai multe puncte de vedere, şi nu ceea ce a recepţionat filtrat „de mai sus” pentru „impelmentarea în teritorii”, atunci nimeni n-ar mai fi fost actualmente şocat la asemenea veşti.
Dar mai presus decât atât, toţi ar fi fost încă laolaltă, împărtăşind încă, în viaţă fiind, bucuria rugby-ului.
Alin Petrache evocându-l prin a mai spune că „pe Ionel Negreci l-am prins la echipa naţională, era un jucător carismatic, care avea grijă de noi, cei mai mici, care făceam pasul spre echipa de seniori. Avea întotdeauna un sfat şi o vorbă bună pentru noi şi, dincolo de ce a făcut pe teren, mult mai important este că va rămâne în inimile noastre ca un mare OM.”
Cu Negreci titular în linia I a României acasă la campioana mondială în devenire „Stejarii” ţineau piept aşadar cu 21-8, ori în nici 30 de ani, pe fondul defectuoasei gestionări a Ovaliei carpatine tocmai de către decidenţii săi, s-a ajuns în 2023 la copleşitorul 0-76 cu sud-africanii.
Cam asta s-a pierdut pe vecie, cât despre ceea ce-a mai rămas din oameni, este cât se poate de evident.
Nedemni urmaşi ai unor români care chiar au înfăptuit din crez lucrurile aşa cum trebuie, şi nu pentru că le trasa superiorul ierarhic să aplice la scară largă aşa-zise „măsuri”, deconspirare cu ocazia căreia au căzut în 2020-2021 măştile, ştiindu-se cu ce laşi trădători de semeni se are de-a face.
Aşa încât starea de şoc nu-şi are absolut deloc rostul, urmările şi consecinţele ca efecte adverse vizavi de dezinformarea populaţiei în acei ani fiind fireşti şi normale, iar ipocrizia, nici atât. Cât despre rândurile de sponsori până şi la o asemenea ilustrată, lamentabile.
Lamentabilă fiind şi ediţia 2024 a Cupei României, în care campioana naţională SCM USV Timişoara debutează săptămâna viitoare în grupă acasă cu cei din Baia Mare, iar la 30 noiembrie va mai juca în seria triunghiular şi la Rapid, precum lamentabilă a fost şi ediţia 2024 a Campionatului Naţional, subţiată numeric şi valoric peste poate.
Dar, nu-i aşa!?, vin testele acasă din noiembrie cu Tonga, Canada şi Uruguay, la 9, 16 şi 22 noiembrie, iar totul va fi fost din nou uitat, statu-quo în acelaşi modus operandi.
Dovadă a infantilismului deja stupid, în negaţie vizavi de realitatea factuală obiectivă, fiind semnalarea ca oarece reuşită a Lupilor României de a smulge şefia subdiviziei B a acestei ligi C a eurocupelor, pe acelaşi nivel valoric cu trupe din Olanda, Belgia şi Cehia, când de fapt „Wolves” a ajuns a fi înfrântă la Bucureşti până şi de Delta, din partea Ţărilor de Jos, semn că reculul chiar încă nu s-a încheiat.
S-a adjudecat revanşa, cu 46-24 la Amsterdam, dar simplul fapt că Romanian Wolves n-a mai putut juca în 2024 în acest concurs nici măcar în subgrupa „A”, cu georgienii de la Black Lion, care au câştigat-o pentru a patra oară la rând, respectiv cu spaniolii şi lusitanii care au luat aşadar faţa în plan calitativ, căci altfel n-ar fi acompaniat gruzini în întâlnirile din „A”, ci acolo ar fi fost divizionarii Campionatului Naţional, vorbeşte de la sine precum grăitor este şi colosalul contrast în nici 30 de ani de la acel 8-21 u Negreci în teren, la 0-76.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Pentru conformitate, francezul David Gérard a început azi în Olanda cu Alexandru Savin (Rapid), Ovidiu Cojocaru – cpt. (Dinamo), Cosmin Manole (Dinamo); Matthew Tweddle (CSA Steaua), Ştefan Iancu (CSM Ştiinţa Baia Mare); Cristi Chirică (Dinamo), Kemal Altinok (SCM USV Timişoara); Adrian Mitu (Soyaux-Angouleme) / Gabriel Rupanu (SCM USV Timişoara), Hinckley Vaovasa (Dinamo); Romeo Corrado-Şteţco (SCM USV Timişoara), Jason Tomane (CSM Ştiinţa Baia Mare), Dylan Schwartz (CS Dinamo), Damian Bonaparte (CS Dinamo); Marius Simionescu (SCM USV Timişoara), rezerve fiind Tudor Butnariu (CSA Steaua), Sikote Joji (SCM USV Timişoara), Vasile Balan (CSA Steaua), Virgil Ghenea (CS Poli Iaşi), Cristi Boboc (CSA Steaua), Alin Conache (CSA Steaua), Daniel Plai (SCM USV Timişoara) şi Mihai Graure (CS Dinamo).
