Reajunsă la turneul final mondial pe seama utilizării frugale în preliminarii de către Spania, descalificată, a unei rezerve de pilier din rugby-ul sud-african, România a fost nevoită a se limita pe fondul acutei penurii valorice a jucătorilor de care mai dispune de numai şi numai 18 titulari în primele două foarte dificile apariţii în Franţa în faţa Irlandei şi Africii de Sud – care de exemplu îşi schimba 14 componenţi ai XV-lui învingător al Scoţiei pentru înfruntarea „Stejarilor”, când de fapt asemenea teste majore ar fi impus rularea de către reprezentativa FRR a unui număr mai lărgit de „piese principale”, ia-le însă de unde nu-s. Căci, absolut sugestiv, selecţionerul Apjok s-a putut baza la starturile de la Bordeaux pe maximum 14 „tricolori” şcoliţi în Ovalia carpatină, aşadar nici cât de-un XV, ceilalţi 4 titulari fiind naturalizaţi din emsifera sudică, pentru a nu mai spune că numai şi numai 8 dintre cei 14 români get-beget sunt şi legitimaţi încă la doar 3 cluburi din Liga Naţională internă, cu alte două remarci, şi-anume că 2 băimăreni au fost înlocuiţi după acel 8-82 cu Irlanda în formula de start de la o partidă la alta, cu „stranieri” din Hexagon – ceea ce poate spune ceva, respectiv că Steaua, un bastion prin excelenţă al lansării de tineri internaţionali carpatini, n-a avut încă nici un titular sadea, ci doar pe Vaovasa şi Fonovai.
Eşantion elocvent în absolut al rătăcirii de către rugby-ul românesc a ştiinţei de-a selecta, îndruma, şlefui şi lansa viitorii sportivi de un anumit calibru valoric, corespunzător anumitor rigori competiţionale, know-how pare-se pierdut în nesfârşita tranziţie postdecembristă, căci altfel cifrele nu pot minţi, ci sunt barometru fidel al unei stări de fapt.
Revenită după 8 ani în cadrul cu 20 de naţionale al Cupei Mondiale, România n-a putut aşadar conta la reacomodarea cu acest nivel valoric căruia i-a mai pierdut între timp urma pe mai mult decât 18 titulari din lotul de 33 convocat pentru turneul final din Franţa, deşi întâlnirile succesive cu primele două clasate la zi în ierarhia IRB, Irlanda şi campioana en titre Africa de Sud, ar fi impus, dimpotrivă, primenirea forţelor de la o reprezentaţie la alta.
Constrânsă fiind însă de penuria valorică a rugbiştilor suficient de competitivi pentru a face faţă nivelului performanţei sportive de la cel de-al X-lea turneu final din istoria întrecerilor, iar asta pentru că, fără vreo vină anume a sportivilor implicaţi, această „cremă” fiind tot ceea ce mai are de dat mai bun Ovalia carpatină după zeci de ani de inconştientă neglijare a sectorului juvenil, România mai poate actualmente doar constata efectele negative ale diluării semnificative a acelei ştiinţe de-a mai creşte ca lumea internaţionali realmente valoroşi, arogându-şi în schimb compromisul de-a importa tineri şcoliţi de alţii, surplus în timp nevoilor acestora.
Pentru a-şi completa rândurile, 4 naturalizaţi în XV-le de start la debutul contra Irlandei, trei fiind şi menţinuţi între titulari pentru întâlnirea cu Africa de Sud, care a aplicat la rândul ei un 76-0 fără replică „Stejarilor” mai degrabă „miei la tăiat”, conform stadiului real la care au fost expuşi pe scena mondială de către principala vinovată pentru marea decădere în timp, şi anume FRR.
Sporttim a punctat argumentat şi cu justificări în felurite chipuri şi în nenumărate rânduri peste ani hibele sistemice din Ovalia carpatină, deloc vorbe-n vânt, iar absolut tot ce-a fost semnalat în aceste pagini are totală şi perfectă acoperire-n fapte, timpul dovedindu-le pe toate, fără a ţine însă loc de reşou, din contră, constatarea fiind cât se poate de-amară în sensul că România pare ca şi cum n-ar fi implicată la Cupa Mondială, într-atât de puţin a lăsat pe retina iubitorilor sportului cu balonul oval în primele sale 160 de minute de joc.
Abordate aşadar cu un total de 18 titulari dintre care doar 14 de extracţie românească, în condiţiile în care de exemplu Irlanda a abordat turneul final cu un XV în totalitate racordat legitimărilor la cluburi din insula verde, iar Africa de Sud, cum deja menţionam, avea capacitatea valorică de-a înlocui la start 14 titulari ai partidei iniţiale cu Scoţia, câştigată cu 18-3, pentru a-şi menaja forţele în compania României, în condiţiile în care după numai 6 zile avea în program confruntarea directă cheie a şefiei grupei cu Irlanda.
Iar chiar şi-aşa, cu o altă garnitură, campionii lumii au aplicat un 76-0 fără replică unui XV care includea ca noi titulari după debutul în faţa Irlandei nişte „tricolori” legitimaţi strict la cluburi din Franţa, şi-anume Iftimiciuc, Gorin şi Gontineac, înlocuind la start 3 jucători din Liga Naţională internă, şi anume stelistul Fonovai şi băimărenii Iancu şi Roşu, „lăsare la vatră” după apăsătorul 8-82 cu „verzii” ce-ar putea spune şi-aceasta ceva, mai competitiv fiind în orice caz rugby-ul din Hexagon decât cel carpatin.
Cel mai copleşitor fiind însă aspectul că fie şi cu acei patru naturalizaţi între cei 15 titulari la debutul contra Irlandei, România nici c-a putut ţine piept insularilor după ce-i surprindea cu eseul din minutul 3, element surpriză fără de care este greu de estimat dacă vest-europenii s-ar mai fi şi lăsat surprinşi ulterior, 4 naturalizaţi dintre care 2 de la CSA Steaua, ilustrată model a risipirii de către Ovalia carpatină a ştiinţei de-a creşte ca lumea rugbişti, căci dacă un bastion al creşterii acestora, clubul din Ghencea, n-a avut până acum vreun „tricolor” get-beget ca titular, dar decât naturalizaţii, atunci toate s-ar putea explica.
Doisprezece dintre cei 18 titulari de până acum ai României în Franţa provin de la cluburi din Liga Naţională, dar numai 8 şi sunt români sadea, în XV-le contra Irlandei fiind 4 legitimaţi la gruparea din Timişoara, câte 3 la CS Dinamo şi campioana CSM Ştiinţa Baia Mare, plus respectivii 2 de la Steaua, precum şi 3 de la formaţii din Franţa.
Anume, dinamoviştii Cojocaru, Gordaş şi căpitanul de lot Chirică, respectiv Neculau Simionescu şi Rupanu de la cei din Ronaţul Timişoarei, precum şi Iancu şi Roşu de la băimăreni, ultimii 2, şi schimbaţi în primul XV după disputa cu „verzii”, sunt cei 8 români de la cele 3 echipe din Liga Naţională, mai mult decât puţin.
Doar 8 români de la cluburi din campionatul intern între titularii „Stejarilor” în două meciuri la Cupa Mondială!? Şi doar 11 români get-beget titulari în total la primul joc în Franţa!?! Cu cei 3 noi titulari la meciul cu Africa de Sud, un total de 14 sportivi de extracţie carpatină pe scena mondială, nici cât de-un XV.
Consecinţe ale dezastrului gestionat de FRR, complice stării de fapt în continuă degradare, şi n-ar fi cea mai mare problemă dacă picajul ar mai şi continua, câtă vreme ar exista alternative reale de a stopa picajul şi începe redresarea. Inexistente, pe fondul cramponării FRR în negare, a inerţiei şi lipsei voinţei autentice de-a schimba structural şi din temelii biata Ovalie carpatină. Însă, mentalitatea inadecvată, ca efect al străveziei conştiinţe spirituale, nu poate concura la niciun pas înainte.
Ci înapoi, în baza evidenţei la zi că România e ciuca bătăilor în grupe, „Stejarii” fiind strict victime fără vină ai îngustei viziuni federale lipsită de busolă, căreia i s-a făcut în ultimii ani complice şi actualul selecţioner Eugen Apjok, preluând şi-n Maramureş reflexul contraindicat al importării de străini de mâna a doua şi-a treia din alte şcoli rugbistice, exersat mai întâi cu consecinţe nefaste de Farul, urmată de Ronaţul timişorean şi chiar şi Steaua şi Dinamo, ajungându-se în doar 10 ani la ceea ce s-a ajuns. Cu precizarea că picajul începea mai demult, pe fondul său, ca formă fără fond de salvare a aparenţelor şi răspândire a falselor impresii, recurgându-se la importurile masive.
De rumegat şi motive de reflecţie până pe 30 septembrie, dată a jocului cu Scoţia, după care cel din 8 octombrie cu Tonga. Jocuri de palmares, în condiţiile în fare România a fost deja eliminată din drumul spre sferturi, ceea ce era de aşteptat, absolut de-aşteptat fiind şi scorurile catastrofale cu care s-a ales până acum, mai puţin faptul că a izbutit totuşi să înscrie măcar un eseu, faţă de cele 24 primite, în medie la fiecare 6 minute şi 40 de secunde.
Pentru conformitate, România a cedat cu 8-82 (8-33) Ireland în XV-le de start Iulian Hartig (RC Bassin d’Arcachon), Ovidiu Cojocaru (CS Dinamo), Alexandru Gordaş (CS Dinamo); Adrian Moţoc (Biarritz), Ştefan Iancu (CSM Ştiinţa Baia Mare); Florian Roşu (CSM Ştiinţa Baia Mare), Vlad Neculau (SCM USV Timişoara); Cristi Chirică – cpt. (CS Dinamo) / Gabriel Rupanu (SCM USV Timişoara), Hinckley Vaovasa (CSA Steaua); Tevita Manumua (SCM USV Timişoara), Jason Tomane (CSM Ştiinţa Baia Mare), Tangimana Fonovai (CSA Steaua), Nicolas Onuţu (CS Annonay); Marius Simionescu (SCM USV Timişoara).
România a pierdut apoi şi cu 0-76 (0-33) în faţa campioanei mondiale Africa de Sud în XV-le Simionescu; Manumua, Tomane, Gontineac, Onuţu; Vaovasa, Rupanu / Hartig, Cojocaru, Gordaş; Moţoc, Iftimiciuc; Gorin, Neculau; Chirica – cpt. Rezerve la start: Irimescu, Savin, Creţu, Iancu, Strătilă, Boboc, Conache şi Pop.
