Inconsolabil, SCM Timișoara pierde și ”bronzul” în capitală tot în inferioritate numerică: 16-11 de la 3-11. Într-adevăr, nedreptățile vieții s-au văzut în Ghencea, dar de ce nu iau act rugbiștii și față de mult mai marea nedreptate deja încetățenită împotriva iubitorilor jocului, ba refuzați în tribune, ba artificial divizați între vaxxinați și neînțepați? Finale fără spectatori!?

Deși instalată rapid la conducere iar apoi autoare a eseului primei părți, 3-11 în minutul 26, SCM USAMVB Timișoara a pierdut și astăzi la prânz pentru a doua sâmbătă la rând în București, și tot în fața unei localnice, și tot pe fondul inferiorității numerice spre final, săptămâna trecută în semifinala din Ghencea a campionatului, în urma căreia bănățenii nedreptățiți s-au consolat cu remiterea unui memoriu pe seama arbitrilor, acum pe ”Arcul de Triumf” în finala mică la ”bronz”, răsturnată de Dinamo prin unicul ei eseu din minutul 66: 16-11 (6-11). Timișoreni drept urmare inconsolabili într-o zi foarte, foarte tristă pentru rugby – finale ale Superligii fără spectatori în tribune, ca o sugestie pentru Valentin Calafeteanu și elevii săi că da, într-adevăr, există și acele zile precum în Ghencea, în care nedreptățile vieții erup fățiș, dar ce te faci când mult mai mari și semnificative nedreptăți încetățenite și în formă continuată, etapă de etapă sau chiar zi de zi, nu sunt detectate și placate pe măsura importanței lor!? Spre exemplu cele împotriva iubitorilor jocului, ba refuzați nejustificat în tribune până în mai, ba mai nou artificial divizați între vaxxinați și neînțepați? Așa încât de ce nu iau act rugbiștii și față de injustețea pe seama simpatizanților lor, demers care ar fi cât se poate de legitim și firesc!? Până atunci, nu putem constata decât că, îndepărtându-și fără acoperire și bruma de spectatori care încă însuflețesc fenomenul, F.R.R. continuă să se saboteze împotriva propriilor interese ale rugby-ului și făcând jocul macabru al ”sistemului”, băgată la înaintare pe post de epidemiolog la triaj, când de fapt, spre binele fizico-psihic și emoțional al amatorilor sportului în XV, pentru imunitatea și sănătatea acestora, ar trebui să-i magnetizeze la aer liber, în tribune. Societatea a ajuns însă posedată demonic, în disonanță cognitivă și cu filtrul rațiunii dat peste cap, fără a mai putea distinge între bine și rău, deturnată în ”pLandemia” ocultei satanice mondiale, iar diversiunea a acaparat toate sferele de activitate. Se trezește totuși cineva din ramura bravilor gentlemen, iar pe deasupra are și tăria de caracter de a lansa un altfel de memoriu? Trecând de la joaca de copii, pistol cu apă, la crezuri mai înalte, pentru care înaintași ai rugby-ului se jertfeau eroic în 1989.  

Și foarte bine că timișorenii au înaintat acel memoriu în săptămâna finalei mici a Superligii, de consolare, însă pot oare deduce rugbiștii că unele aspecte sunt mai importante decât altele în marea schemă existențială!? Le-a plăcut să revină anul acesta pe gazon fără simpatizanți în tribune, cel puțin până în mai, când lumea sportului a fost abil dusă cu zăhărelul, cu praf în ochi deghizat în îndulcitoare, și să dispute astăzi de la 12 finala mică a Superligii fără țipenie de spectator pe Arena Națională de rugby ”Arcul de Triumf”? 

Și chiar ce farmec mai are sportul fără freamătul tribunelor!?

Dacă toate aceste așa-zise ”măsuri” impuse din martie 2020 încoace – împotriva noastră a tuturora și sub masca perfidă a celor mai bune intenții, știut fiind că drumul spre iad e pavat tocmai cu cele mai bune intenții – ar fi avut o cât de mică justificare în plan științifico-medical și sanitar, în cel al cercetării dar și din punct de vedere legislativ și al dreptului constituțional, pentru a nu mai pomeni despre natura inumană a fărădelegilor împotriva populației, atunci poate că și rugbiștii ar fi trebuit să se alinieze în rândurile îngroșate ale celor înghițind în sec, nevoiți să ”lupte” împotriva așa-zisului ”virus”. 

Dar din moment ce totul este o cumplită farsă pe pielea omenirii dusă de nas, mascaradă de la A la Z a ”pLandemiei” cu rol intermediar pe calea spre transhumanism și mai departe, momentan pe peronul vaxxinării ”salvatoare” în ”lupta” cu ”virusul” încă neizolat nicăieri pe mapamond de un an și 7 luni, așadar fără dovada existenței sale în urma nici unui studiu de laborator, pur bioterorism și-atât, atunci cât ar putea oare să le surâdă sportivilor că joacă fără susținătorii lor în tribune, acasă ori în deplasare, chiar și în ziua finalelor la medalii ale campionatului, fie că sunt furați în semifinale sau și în alte dăți!?

Ceea ce se exersează pe pielea românilor, că sunt sportivi, staff-uri tehnice sau spectatori, dar și prin complicitatea slugarnică a federalilor într-un lanț al slăbiciunilor pe ruta Guvern – Parlament – președinte – IGSU – DSP – COSR – MTS – ministere – FRR și alte comitete și comiții, este profund imoral, lipsit de etică și neprincipial, dar mai mult decât atât, neconstituțional și nelegal, iar și mai mult, împotriva oricăror autentice norme medicale și științifice, fără pic de justificare ancorată în actul medical veritabil și în ceea ce privește traiul sănătos pe pământ, conectat sistemului imunitar suveran, dar mai presus de toate fiind inuman și drăcesc.

Ori nu pentru asemenea acte voit premeditate de îmbolnăvire, dezbinare și depopulare forțată a maselor s-au jertfit eroic și tineri rugbiști în decembrie 1989, ci pentru un trai demn în libertate și democrație, periclitate mortal sub false pretexte din martie 2020 încoace. Actualele generații sunt datoare înaintașilor căzuți pentru idealuri înalte, care trebuie apărate, drepturile și libertățile nefiind cadouri de la sine cuvenite, ci tezaure de mare preț, a căror păstrare necesită multă vigilență și luciditate, demnitate și integritate, un spirit viu și conștiință spirituală, și nu în ultimul rând o atitudine adecvată.

Le-a plăcut rugbiștilor Timișoarei să se vadă prostiți într-una dintre acele zile în care viața se arată nedreaptă, cum a fost cazul în Ghencea? Le place atunci oare să asiste pasiv la ceea ce este o fățișă erodare controlată și a sferei rugby-ului, sub masca bunelor intenții dar săpând constant la rărăcinile propriilor interese ale sportului în XV? Nu asta ar vrea să vadă din ceruri înaintași ai rugby-ului care s-au sacrificat de tineri pentru idealuri înalte. Nu vor să-i vadă docili și cu botnițe dar fără spectatori în jur pe urmașii lor din fenomen. Trebuie că se răsucesc în mormânt, sângerând la tragedia caracterelor dintr-o nație căreia îi place pesemne să se lase prostită de-a binelea. 

E drept, în sport există întotdeauna încă un meci în calendarul competițional viitor, în cazul bănățenilor pe 27 noiembrie în finala Cupei României, cu băimărenii, dar și la final de 2019 lumea rugby-ului își făcea deja planurile pe 2020, însă n-a mai ajuns să joace în prima jumătate a anului trecut, semnal al demarării ”pLandemiei”, de fapt un proiect de achiziții publice sub inițialele SPRP, Proiect Strategic de Pregătire și Răspuns al Băncii Mondiale pe perioada 2 aprilie 2020 – 31 martie 2025, întrebarea fiind dacă tinerii din Ovalia carpatină mai au stomac să se lase duși de nas încă 3 ani și jumătate, să fie nevoiți să constate vrute și nevrute pe pielea puținilor spectatori rămași în fenomen, ba restricționați în tribune, ba segregați artificial – vaxxinații ”marcați” și cei neînțepați, ba cu o sâmbătă ploioasă a finalelor fără iubitorii jocului la ”Arcul de Triumf”. Iar și după 2025 va fi cu mult mai cunplit, nu că datele problemei s-ar ameliora… 

Dacă astfel le surâde, atunci ”Tot înainte!”, nici o problemă, ascultând îndemnurile Fratelui cel Mare din ”sistem”, cu ”viruși”, ”valuri”, ”cazuri”, necesitatea vaxxinării și interzicerea spectatorilor în tribunele arenei sportive, doar să ia aminte la șoaptele din ceruri ale tinerilor înaintași din rugby jertfiți în 1989, sugerându-le că românii au ascultat cu anii și la povețele conducătorului suprem, minciuni pe refrenul ”La Telejurnal am văzut azi iar cașcaval…” 

Dacă nu le surâde, atunci poate că unele memorii ar fi la o adică mai importante decât altele. Iar inspirația le-ar fi picurată din ceruri de înaintașii jertfiți, răsuciți în mormânt la nedreptățile și fărădelegile pe pielea lumii sportului, ba sportivi separați de iubitorii jocului, ba spectatori dezbinați, între așa-zișii ”vaccinați”, de fapt bieți ”marcați” pe vecie, și neînțepații aderând dreptului absolut legitim și firesc de a nu semna pe post de cobai ai studiului în derulare și în următorii ani, da, ai studiului.

În lumina acestor aspecte capitale și cât se poate de semnificative care afectează direct și indirect lumea rugby-ului, privată astăzi de prezența spectatorilor la finale, o anomalie fără justificare, meciurile în sine – fără asistență, dar și deznodământul lor cad într-un plan secundar. 

Cât de trist poate fi să joci pe ploaie departe de casă un meci fără spectatori, în aceeași capitală în care te simțeai vădit nedreptățit cu doar o săptămână înainte? Extrem de trist, orice medalie de bronz constituind doar o foarte palidă consolare în contextul și circumstanțele de față. Sportul fără spectatori și astfel desfășurat fără orice urmă de justificare științifico-medicală dar și de ordin legislativ și constituțional nu-și mai are nici rostul, nici menirea sa în sine de spectacol eveniment pentru iubitorii săi, dezumanizat și cu sufletul sfârtecat, căzând în derizoriu, oricâte camere de filmare ale postului public național ar înconjura gazonul pentru difuzarea în direct a partidei.

Că timișorenii au pierdut și această finală mică, încheind astfel doar pentru a doua oară înafara podiumului în cele 10 ediții ale Superligii, după pierderea locului 3 în fața lui CSM București în 2019 la Bîrlad, este cu atât mai dureros, dar un triumf astăzi n-ar fi schimbat datele problemei în ecuațiile sale mai semnificative. Negrul echipamentului lor de joc spune poate destule despre o anumită stare de spirit, iar combinația roșu-negru a finalistelor pentru locul 3, cu localnicii în roșu, se pliază fără să vrea dar perfect pe simbolismul acestor timpuri curat-murdare.  

Ce-ar fi de spus despre rugby-ul acesta intern fără spectatori în ziua finalelor din moment ce câștigătorii locului 3, dinamoviștii, au aliniat nu mai puțin de 9 străini în XV-le de start, cu alți 5 sportivi de peste hotare pe banca de rezerve!? Cât viitor mai are Ovalia carpatină într-un mod organic sănătos și într-un mediu într-atât de susceptibil manipulărilor ”pLandemiei”? Așadar vicecampionii din 2020 au căzut de pe podium, precum în urmă cu 2 ani, atunci din calitatea lor de campioni, loc patru pe care încheiau însă și sezonul regular al acestei ediții 2021, motiv pentru care s-au și văzut nevoiți să joace în Ghencea semifinala campionatului. În schimb alb-roșii localnici au câștigat pentru prima dată bronzul competiției de când aceasta se desfășoară în actualul format, CS Dinamo tranșând finala mică după ce a strâns scorul din penalități, de la 3-11 la 6-11 la pauză și apoi la 9-11, și dând lovitura în superioritate numerică prin aripa Ispir, în minutul 66, la începerea ultimului sfert de oră de joc… 16-11.   

Desfășurat pe o ploaie măruntă, duelul a fost mai degrabă tactic, axat pe pragmatism în căutarea greșelii adversarului, așadar fără valențe spectaculare. Iar Dinamo, învingătoare tur-retur a bănățenilor în sezonul regular și cu ex-timișoreanul Sosene Anesi pe banca tehnică, a început mai bine, fiind de remarcat incursiunea fundașului ex-timișorean Marius Simionescu, care și-a trimis un balon de urmărire blocat de Mureșan, dar și tușele găsite foarte bine de tânărul plecat anul acesta de pe Bega, în 22-ul bănățean.

Și totuși, în minutul 8, SCM USAMVB Timișoara a reușit prima pătrundere periculoasă în 22-ul dinamovist, prin Etonia Saukuru, acțiune soldată cu primele puncte pe tabelă, din lovitura de pedeapsă transformată de Florin Vlaicu: 0-3. În următoarele 10 minute, încercări de depășire a apărărilor adverse cu baloane lungi, trimise peste linia defensivă, însă atât Simionescu cât și Iliesa Tiqe au acoperit foarte bine zona din spatele apărării.

SCM s-a desprins în minutul 16 după ce tot uvertura Vlaicu a fructificat o nouă lovitură de pedeapsă, 0-6. Dinamo a reacționat însă și a mutat jocul în 22-ul oaspeților, apărându-se foarte bine. Pressingul bucureștenilor a dat totuși roade, bănățenii greșind și gazdele alegându-se cu o lovitură de pedeapsă, transformată de sud-africanul Williams Jondre: 3-6. Care avea apoi și șansa egalării, dintr-o nouă penalitate, ratată însă dintr-o poziție destul de dificilă.

SCM Timișoara s-a regrupat ofensiv iar după o grămadă în 22-ul dinamovist Gabriel Rupanu l-a deschis pe Florin Vlaicu, care, după o fentă de pasă, l-a găsit pe Tique Iliesa, balonul ajungând pe treisferturi la Stephen Shennan și Manumua Tevita, pătruns în terenul de țintă pentru prima încercare a finalei: 3-11 în minutul 26. Vicecampionii erau în grafic și pe drumul cel bun, dar aveau să nu mai marcheze deloc, balonul șutat de Vlaicu dintr-o lovitură de pedeapsă din preajma centrului terenului ratând spațiul buturilor. În replică, pe finalul primei părți, Dinamo a atacat iar sud-africanul Jondre a reușit transformarea unei penalități, 6-11.

Sporttim ia ferm poziție față de iresponsabilitatea cluburilor sportive complice ”sistemului” morbid prin aplicarea dictatelor fără pic de justificare și bază științifică și medicală care condiționează nelegal accesul iubitorilor sănătoși ai jocului în tribune în funcție de așa-zisa ”vaccinare” (sau în plus de așa-zisa ”testare” ori de un fals rezultat așa-zis ”pozitiv” în ultimele 180 zile). Un sport doar pentru înțepați? Se lasă cluburile târâte în jocul macabru împotriva sănătății publice și a statului de drept, trădându-și propriul public iubitor al jocului? Se vor a fi, cu ignoranță și inconștiență, ”unelte” adiționale de condiționare psihologică a populației la minciuna ”pLandemiei”?

 

Rugbiștii Timișoarei, a patra finală mică a Superligii în 10 ani. Cele câștigate în 2011 strict din punctele lui Calafeteanu și în 2014, după semifinale cedate cu mare cântec. Și una pierdută la limită în 2019 la Bîrlad. Istoricul și amintiri din arhivă

După care, în partea a doua, Dinamo a fost mai prezentă în joc și mai pragmatică în a-și juca șansa, Jondre ratând însă o nouă lovitură de pedeapsă. De căruță după pauză sâmbăta trecută în semifinala de la Baia Mare, de la 19-10 la 32-15, bucureștenii s-au arătat însă și mai motivați să prindă în sfârșit podiumul, forțându-i pe timișoreni să greșească, iar Robert Diaconescu a dictat o nouă lovitură de pedeapsă pentru cei din capitală, ploaie și cu penalități în favoarea localnicilor, de această dată Jondre reușind să puncteze: 9-11.

Oaspeții însă nu s-au lăsat și au continuat să construiască jocul, apropiindu-se de 22-ul dinamovist, ”roșii” apărându-se totuși foarte bine, dar și beneficiind de încă două lovituri de pedeapsă, ratate și acestea de Jondre în minutele 55 și 58.

A fost însă necesar ca Holoia să vadă cartonașul galben, SCM Timișoara rămânând din nou în inferioritate numerică în partea secundă, precum în Ghencea săptămâna trecută, iar Dinamo a profitat și în minutul 66 aripa Marian Ispir a pătruns după o fentă de pasă printre trei jucători bănățeni și a marcat un prim eseu pentru localnici, în premieră la conducere: 14-11. Transformat fiind de Jondre, 16-11.

Bucureștenii n-au convins dar au conservat avantajul, depășindu-i și pentru a treia oară în acest campionat pe cei din Ronaț, după o așteptare de 9 ani fără victorie în fața timișorenilor, care au încheiat în atac. Era însă prea mult pentru un colectiv ros de toate cele în ultimii aproape 2 ani, colac peste pupăză nedreptățit în Ghencea. 

Punct și de la capăt, finala Cupei României luna viitoare, dar la ceea ce se întâmplă aspectele existențiale sunt mai importante decât rugby-ul, cei din Ronaț fiind datori cu o altă atitudine, conștientă și activă, în fața nedreptăților resimțite de suflarea iubitorilor jocului. În fața cărora furtul din Ghencea cu memoriul rezultant cad realmente în derizoriu. De rumegat, spre binele și sănătatea sportului, a rugby-ului, a fibrei sociale.  

CS Dinamo: 1. Bogdan Neacșu, 2. Sergiu Puescu, 3. Alexandru Gordaș; 4. Johan Van Heerden, 5. Andrei Toader; 6. Samuel Swanepoel, 7. Clifferd Jacobs, 8. Etienne Terblanche / 9. Williams Jondre, 10. Darren Baron; 11. Damian Bonaparte, 12. Leighton Van Wyk, 13. De-an Ackermann, 14. Marian Ispir; 15. Marius Simionescu.

Rezerve: 16. Marco Fuhri, 17. Dragoș Mihai, 18. Jean – Pierre Smith, 19. Malcolm Onsandom, 25. Marcel Rusu, 22. Frederik Theron, 21. Wilfred Bowers, 34. Rafael Florea Jilăveanu.

Antrenori: Cosmin Rațiu și Sosene Anesi.

SCM Timișoara: 1. Ciprian Chiriac, 24. Andrei Rădoi, 3. Mosese Digo; 4. Lucian Mureșan, 5. Valentin Popârlan; 16. Dorin Lazăr, 7. Vlad Neculau – cpt., 8. Etonia Saukuru / 9. Gabriel Rupanu, 29. Florin Vlaicu; 11. Stephen Shennan, 12. Tevita Manumua, 13. Jgerenaia Khvivha, 14. Kemal Altinok; 15. Iliesa Tiqe.

Rezerve: 2. Gigi Militaru, 17. Joji Sikote, 22. Laurențiu Nica, 19. Feofakai Holoia, 20. Sean Morrell, 21. Corrado- Romeo Ștețco, 10. Gabriel Jipa, 6. David Trăușan.

Antrenori: Valentin Calafeteanu și Stelian Burcea.

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


noua × = 18

 


Ultimele articole din categoria Rugby: