Într-o arenă a sportului tot mai influențată în sens negativ de vremurile pe care ni le-am croit prin ignoranță și inerția de a ne complăcea, rugby-ul în schimb a cucerit inimi în această toamnă, spiritul de luptă și tăria ”Stejarilor” de a nu se da bătuți în aparițiile la Cupa Mondială câștigând afecțiunea multor români din fața micilor ecrane, impresionați de mai multe crâmpeie oferite din Albion de ambasadorii cu balonul oval. Care, nu doar știindu-și bine imnul și intonându-l ca atare, i-au făcut și pe cei de-acasă să se simtă mai bine în pielea lor.
Fiind vorba despre un sport de echipă cu mulți componenți, spiritul colectiv al XV-lui României a ieșit cu atât mai mult în evidență prin forța și tăria pe care le-a emanat, obținând un capital de încredere și simpatie nu ușor de generat. Iar rugby-ul pare a avea acel ceva în plus și mai mult din capacitatea de combustie pentru reaprinderea unei flăcări patriotice în simpatizanții săi de regularitate sau de ocazie. Dintre care își așteaptă noii aderenți.
Fac referire la aceste aspecte pentru că este ora Zilei Naţionale a României iar mai ales când sunt ani de Cupă Mondială rugby-ului pare a-i surâde să-și identifice puncte culminante din calendar cu primele zile din decembrie, într-o potrivire prin îngemănare parcă firească și naturală. Desigur, selecționabilii nu mai au sub crampoane verdele imaculat al gazoanelor insulare, oxigenate de prospețimea curenților oceanici, din contră, cei din Ronaț trebuind să-și croiască drum spre finala Superligii 2015 prin noroaiele uneori din păcate caracteristice terenurilor de pe la noi, însă și-această capacitate de a răspunde cu detașare și bărbăție adversităților cadrează cu același spirit al zilelor în curs.
Pe acest fond se acumulează tot mai pregnant tumultul apropierii orei finalei campionatului național din anul în curs, CSM Știința Baia Mare – Timișoara Saracens RCM UVT, așadar între deținătoarele titlului din 2010 încoace, iar acest nou duel la vârf programat sâmbătă de la ora 13 pe arena maramureșeană ”Lascăr Ghineț” are niște semnificații cu totul aparte pentru o grupare bănățeană care cu multă consecvență a oferit în acest deceniu o contrapondere la hegemonia instaurată de ”Zimbrii” negru-albaștri. Căci pentru cei din Ronaț este momentul definitivării unui ciclu de 5 ani inițiat prin anunțarea la finele lui 2010 a relansării grupării universitare, moment de vârf în care așa s-au potrivit lucrurile pentru a avea ocazia să adauge și pasul final în privința preluării fără echivoc a sceptrului puterii de la trupa lui Apjok.
Mai întâi, la prima încercare, și tot în aceste zile mai aparte ale anului, pe 3 decembrie 2011, în orașul Marii Uniri, relansata formație a Timișoarei completa primul ei sezon prin a zgâlțâi în premieră jilțul campionilor cu 32-10 în finala Cupei României, deposedându-i astfel de trofeul deținut în întrecerea eliminatorie. Era un semn a ceea ce avea să urmeze.
Neabătut, grupul din Ronaț a deposedat-o pe CSM Știința Baia Mare și în 2012 de un trofeu, cel al Superligii din campionat, adjudecându-și și a doua finală directă, de astă dată la București. Campioni mai apoi și în 2013, rugbiștii din Banat aveau să câștige și a patra finală tot contra acelorași băimăreni și la Cluj, în preajma Zilei Naționale, anul trecut, în Cupa României, după care anul acesta le-a mai adus satisfacția doborârii altor redute.
Într-adevăr, Timișoara Saracens a izbutit în aprilie ceea ce nimeni nu mai reușise de vreo 7 ani, să se impună pe ”Lascăr Ghineț” din Baia Mare, iar la finele verii și începutul toamnei a acaparat tot ce era pe piață: atât Cupa României cât și Cupa Ligii, în acest ultim caz fiind vorba și despre a cincea finală câștigată la rând în dauna ”Zimbrilor”. Iar provocarea finală i-a aruncat-o federația, optând pentru o controversată programare a ultimului act din campionatul Superligii tocmai la Baia Mare, deși era destul de previzibil că CSM Știința s-ar putea regăsi între finaliste. Așa încât, dacă ar mai avea încă ceva de dovedit, XV-le de pe Bega ar mai trebui să treacă și într-o a șasea finală de ”Zimbrii” campioni la zi, tocmai pe ”Lascăr Ghineț”.
Cireașa pe tort.
Nu foarte mulți ar fi crezut în decembrie 2010 că un club timișorean va fi nevoit să apeleze doar peste câțiva ani la tâmplari pentru a-și extinde cabinetul cu trofee, dar iată că după ce sezon de sezon și-a adăugat câte un loc I în palmares, 2015 i-a adus deja două fără internaționalii plecați cu ”Stejarii” în insulă, vorbindu-se acum de triple. Iar dat fiind debutul de bun augur și pe drumuri europene, e ca un semn că se poate tinde spre o nouă fază și păși pe o altă treaptă, în concordanță cu consistența în profunzime a colectivului. Sunt într-adevăr și foarte mari provocări de natură financiar-logistică, dar rugby-ul pare a avea un suflu al său și un plus de încredere redobândită, ce i-ar da șansele să răzbească. Cu sau fără cireașa de pe tort.
