Marcator de eseu contra României la Cupa Mondială din 1999, mijlocaşul la grămadă irlandez Tom Tierney moare subit la 46 de ani. Din 2014 activa ca antrenor federal în Irish Rugby Football Union, „verzi” actualmente pe locul 1 în ierarhia globală IRB şi viitori oponenţi ai „Stejarilor” la Coupe du Monde

Nu doar suflarea rugby-ului insular, ci în general lumea sportului cu balonul oval a primit tragica veste a decesului subit la o vârstă prematură, 46 de ani, a unui alt ex-jucător de Cupa Mondială, marcator de eseu contra României în grupele turneului final din 1999, mijlocaşul la grămadă Tom Tierney adunând la vremea aceea 9 selecţii pentru naţionala lider actual al ierarhiei globale IRB, Irlanda, totodată viitoare oponentă a „Stejarilor” la inaugurarea pe 9 septembrie 2023 a Grupei B la Coupe du Monde din Franţa. Regretatul Chester Williams, campion mondial în 1995 cu Africa de Sud, antrenor al rugbiştilor Timişoarei în deceniul trecut, se înălţa la îngeri tot înainte de a fi împlinit 50 de ani, în 6 septembrie 2019, nici două luni mai apoi Springbok cucerind şi al treilea titlu mondial, în Japonia.  

Turneele finale ale Cupei Mondiale de rugby au început în urmă cu doar 36 de ani, în 1987, la toamnă fiind programată în Franţa cea de-a zecea ediţie, dar iată că foşti participanţi la „Mondiale” în anii ’90 au plecat deja la ceruri, după tragica dispariţie la numai 49 de ani a „Perlei negre” de pe aripa Africii de Sud, Chester Williams – cvadruplu marcator de eseu în sfertul de finală pe drumul spre trofeul celei de-a treia ediţii a întrecerii, din 1995, 15-12 acasă cu Noua Zeelandă, lumea balonului oval fiind îndoliată la decesul şi mai prematur al ex-mijlocaşului la grămadă al Irlandei în cele 4 partide ale „verzilor” la turneul final din 1999, în cea cu România înscriind chiar un eseu, Tom Tierney, care la 1 septembrie a împlinit 46 de ani, stingându-se subit acasă, implicat fiind activ la zi în capacitate antrenorală pentru IRFU, Federaţia Irlandeză de Rugby, încă din 2014 ca selecţioner al variilor reprezentative ale alb-verzilor, iar din 2021 ca tehnician al „Talentelor Naţionale” la Academia Munster, un centru de înaltă performanţă.  

În urmă cu mai puţin de 4 ani, în 1999, cu nici două luni înaintea adjudecării la Yokohama a finalei în faţa Angliei a ultimului turneu al Cupei Mondiale, Africa de Sud îşi pierdea „Perla neagră” de la primul dintre cele 3 triumfuri ale galben-verzilor Springbok, în 1995, când Chester Williams juca în sferturi, semifinale şi în ultimul act cu All Blacks, după ce devenea întâiul jucător de culoare inclus în naţională după anii ’80, strângând 27 de selecţii în care înscria 14 eseuri şi marca 70 de puncte. 

Însă nu doar ţara campioană mondială la zi în rugby, Africa de Sud – şi sunt doar 4 naţiuni care au cucerit trofeul, neo-zeelandezii şi sud-africanii de câte 3 ori, australienii de două ori în anii ’90 iar Anglia în 2003, a pierdut un jucător participant la turneul final, ci şi ţara fruntaşă la zi în clasamentul oficial mondial al International Rugby Board, Irlanda, care devanseză pe podium Franţa şi Noua Zeelandă, alb-verzii insulari înclinând steagul în bernă pentru cel care a fost Tom Tierney, titular meci de meci la „Mondialul” din 1999 din Ţara Galilor, mijlocaş la grămadă şi în încleştarea din grupă cu România.

Se încheia atunci 44-14 pentru irlandezi pe 15 octombrie 1999, pe propriul lor teren, la Dublin, Săuan reuşind eseul de onoare al „Stejarilor”, iar Mitu 3 lovituri de pedeapsă, în replică la cele 5 eseuri ale favoriţilor, izbutite de O’Shea – două, Ward, Tierney şi O’ Cuinneagain, completaţi de Elwood cu transformarea tuturor eseurilor plus a două lovituri de pedeapsă, O’Driscoll „semnând” un dropgol.

Românii părăseau astfel turneul final din 1999, după ce în prealabil cedau cu 57-9 Australiei la Belfast dar şi treceau cu 27-25 de SUA la Dublin, graţie celor câte două eseuri marcate de Alin Petrache şi Gheorghe Solomie – beiuşan pe aripă care devenea în 1995 primul selecţionabil din rugbiul timişorean într-un lot de turneu final mondial al reprezentativei „Stejari”, pentru care a jucat de 50 de ori între 1992 şi 2001, marcând 13 eseuri şi 65 de puncte, ulterior transferat la cluburi din Hexagon.

Anii au trecut iar Irlanda şi România se vor reîntâlni din nou la Cupa Mondială şi în cea de-a doua zi a turneului final de la toamnă, la 24 de ore după uvertura Franţa – Noua Zeelandă, „Stejarii” urmând a da piept „verzilor” pe 9 septembrie la Bordeaux, unde vor întâlni apoi şi campioana mondială Africa de Sud, iar apoi Scoţia şi Tonga la Lille, însă iată că în debutul unui an de „Mondial”, al cărui ultim act este programat pe 8 octombrie, un fost participant în urmă cu 24 de ani la asemenea reuniuni a plecat la ceruri la numai 46 de ani, dintre care ultimii aproape 10 i-a dedicat activităţii de antrenor federal sub egida IRFU, printre altele ca selecţioner al naţionalelor U19 şi U20 ale alb-verzilor, dar şi feminine în 7 respectiv 15, cu care cucerea Turneul celor 6 Naţiuni în 2015, mai recent antrenor al „Tinerelor Talente” la Academia Munster, cunoscută grupare pentru care a şi jucat, într-o carieră ce-l mai purta printre altele pe la Leicester Tigers sau Connacht. 

La acel „Mondial” la care marca şi Tierney împotriva României, turneu final în care neo-zeelandezul Jonah Lomu „făcea ravagii” cu 8 eseuri, Irlanda ceda apoi Argentinei cu 28-24 în play-off-ul pentru intrarea în sferturi, Australia câştigând ultimul său trofeu graţie unui 35-12 cu Franţa în finala de la Cardiff.

Irlandezii au fost prezenţi la toate cele 9 turnee finale, dar cel mult sfertfinalişti de 7 ori, românii întâlnindu-i apoi în grupe şi la „Mondialul” imediat următor, din 2003, în Australia, unde diferenţa de scor a fost similară, 45-17, cu 5 eseuri marcate de favoriţi şi două de „Stejari” – unul de penalizare şi unul izbutit de Maftei, în vreme ce Tofan şi ex-timişoreanul Mihai Vioreanu au transformat. 

Iar Irlanda – România a mai avut un „episod” la turneul final la chiar ultima participare a „tricolorilor”, în urmă cu 8 ani în Albion, în 2015, atunci când, pe 27 septembrie, pe Wembley, „Stejarii” sufereau cel mai detaşat eşec dintre cele 3 înregistrate în Grupa D, 44-10 (18-3), aşadar cu o marjă similară a deficitului precedentelor două, insularii înscriind 6 eseuri iar elevii lui Lynn Howells unul prin Toniţa, în antepenultimul minut, transformat de Vlaicu, după ce actualul antrenor al bănăţenilor, Valentin Calafeteanu, egala dintr-o penalitate în minutul 11. 

„Aventura” românilor avea a se încheia la Exeter, ultimul lor joc la „Mondiale” înaintea revederii Irlandei peste exact jumătate de an, meci pierdut cu 22-32 cu Italia, după care irlandezii erau ulterior scoşi la scor din sferturi de australieni, ceea ce au păţit şi în 2019, la ultimul turneu final, din Japonia, unicul la care „Stejarii” n-au participat, 46-14 pentru Noua Zeelandă.

Ultima oară câştigătoare a Turneului celor 6 Naţiuni în 2018, Irlanda are succese pe linie în ediţia în curs a întrecerii, în plină desfăşurare, câştigând cu 34-10 în Ţara Galilor, cu 32-19 acasă cu Franţa şi cu 34-20 în Italia, urmând a juca duminică în Scoţia şi sâmbătă 18 martie pe teren propriu cu Anglia, după ce anul trecut „verzii” cedau „Cocoşului Galic” cu 30-24 într-un meci ce avea a se dovedi decisiv deja în etapa a II-a, cei din Hexagon recucerind trofeul după 12 ani de aşteptare prin a-i devansa în ierarhia finală pe irlandezi.

Tom Tierney nu este din păcate nici pe departe primul sufletist din arena rugbiului mondial care să decedeze prematur şi subit de la demararea în decembrie 2020 a aşa-zisei „campanii” de aşa-zisă „vaccinare”, lista cernită fiind sumbră şi inacceptabil de lungă, cu practicanţi şi mult mai tineri ai sportului în XV între cei trecuţi în nefiinţă în ultimii 2 ani, deşi clinic sănătoşi şi apţi de efort în baza controalelor medicale pentru practicarea sportului în regim competiţional. 

„Ştiinţa necesită o dezbatere liberă, orice altceva este totalitarist”, atrage atenţia site-ul „Şttinţă bună”, goodsciencing.com, care ţine evidenţa şi actualizează cazurile de vătămare şi deces între practicanţii sportului în urma înţepării cu aşa-zisul „vaccin” – de la medaliaţi olimpici până la competitori amatori, listă detaliată cu 1.229 de pierderi de vieţi omeneşti – strict doar dintre cele care au şi ajuns la cunoştinţa autorilor statisticii, respectiv 1.779 de sportivi suferind afecţiuni de pe urma efectelor adverse, şi pe care listă – accesibilă la această legătură, se regăsesc printre mulţi, mulţi alţii pe de-o parte atât sufletişti ai lumii rugbiului cât şi pe de altă parte tineri români din diverse ramuri sportive.

Tot în noul an 2023, dar în rugby league – disciplina practicată în 13 jucători, promiţătorul tânăr în vârstă de 18 ani Logan Holgate, de la cei din Salford dar şi selecţionabil al Angliei U19, a decedat la rândul său subit, pierzându-şi viaţa la doar 30 de ani şi o internaţională olandeză de rugby în XV, Inge van der Velden, de la Castricum RC, răpusă de un cancer agresiv, instalat subit. Lista se îngroaşă aşadar în 2023, după decesele din 2021 şi 2022. 

Revenind la rugby, pentru conformitate, tot în 9 septembrie 2023, dată la care va debuta România în cea de-a doua zi a turneului final mondial din Franţa, se vor mai juca şi meciurile Italia – Namibia, în Grupa A, Australia – Georgia în Grupa C şi Anglia – Argentina în Grupa D.

„Stejarii” au pierdut duminică şi al doilea joc oficial la rând în faţa unei naţionale calificate la Cupa Mondială, 31-7 (17-0) în Georgia, după 38-20 în Portugalia, urmând a lupta duminică 19 martie pentru locul 3 în ediţia 2023 a Rugby Europe Championship, împotriva gazdei Spania. (foto pagina I: irishtimes.com)

 

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru + = 11

 


Ultimele articole din categoria Rugby: