Rugbiștii Timișoarei, a patra finală mică a Superligii în 10 ani. Cele câștigate în 2011 strict din punctele lui Calafeteanu și în 2014, după semifinale cedate cu mare cântec. Și una pierdută la limită în 2019 la Bîrlad. Istoricul și amintiri din arhivă

Multiplă campioană a Superligii de la relansarea în 2011 a eșalonului de elită sub această denumire, mai exact în anii 2012, 2013, 2015, 2017 și 2018, prim-divizionara de rugby a Timișoarei va juca sâmbătă la amiază în finala mică pentru locul 3 a ediției din 2021, de această dată așadar pentru ”bronz”, precum lupta cu succes tot după semifinale pierdute cu foarte mare cântec și în 2011 și 2014. Iar în toamna lui 2011 nimeni altul decât actualul antrenor al bănățenilor, Valentin Calafeteanu, atunci în calitate de principal marcator al campionatului de debut al Superligii, înscria pe ”Arcul de Triumf” toate punctele celor de pe Bega în încleștarea pentru a treia treaptă a podiumului. Pe de altă parte, ultima dată când cei din Ronaț au sfârșit doar în finala mică au și pierdut-o în premieră, în primăvara lui 2019, pe teren neutru în Moldova, cu mențiunea că timișorenii s-au aliniat de fiecare dată din 2011 încoace în ultimele acte pentru medalii, mai puțin în ediția 2019-2020, scurtcircuitată fără retur și play-off dat fiind demararea proiectului SPRP CoVID-19 al Băncii Mondiale, Proiect Strategic de Pregătire și Răspuns programat între 2 aprilie 2020 și 31 martie 2025, care agăța atunci și rugby-ul în cui. A patra finală mică a ”albaștrilor” în Superliga, sâmbătă de la 12 în București cu localnica Dinamo, zdrobită de bănățeni cu 43-3 pe același teren în meciul pentru locul 3 din 2014, tot după o semifinală în care timișorenii au fumegat a disperare pe fondul nedreptății resimțite. Ceea ce trăiau din nou și sâmbăta trecută în Ghencea…    

Cel mai adesea campioană a României la rugby după relansarea primei divizii în 2018 sub denumirea Superliga, cu 5 titluri, față de cele 4 ale campionilor la zi din Baia Mare – finaliști și sâmbătă de la 17:30 contra Stelei pe Arena Națională de rugby ”Arcul de Triumf” din capitală, așadar doar două fiind cluburile care au pus mâna pe trofeu din toamna lui 2011 încoace, gruparea din Timișoara a înghițit în sec în semifinala ediției 2021, pierdută la potou și cu mare cântec sâmbăta trecută în București, 22-18 pentru gazda CSA Steaua de la 5-13 la pauză în Ghencea, nevoită fiind să se mulțumească doar cu o nouă finală mică, a patra într-un deceniu, și tot pe Dâmbovița, cu dinamoviștii care o devansau ierarhic la finele sezonului regular din acest an, pe locul 3, față de cel de-al patrulea, rămas elevilor lui Valentin Calafeteanu.

Rocadă la finele returului pentru că dinamoviștii se impuneau și în Ronaț, în această toamnă, în etapa a X-a, cu 7-28, după ce dispuneau de SCM USAMVB Timișoara și pe ”Florea Dumitrache” în primăvară, cu 31-28. De fapt, bănățenii au pierdut toate cele 3 deplasări în București din campionatul în curs, mai întâi cea la dinamoviști iar apoi, în septembrie și luna aceasta la steliști, prima cu 29-10, în ultima ieșire a celor din Ronaț în retur, cea de-a doua cu cântec și regrete sâmbăta trecută. Pe de altă parte, rugbiștii de pe Bega au și câștigat pe Dâmbovița în 2021, în Ghencea cu CSA Steaua, în semifinala Cupei României, 16-18 în 28 august, asigurându-și astfel o prezență în ultimul act cu trofeul pe masă, pentru 27 noiembrie – peste 6 săptămâni, contra lui CSM Știința Baia Mare. După ”tripla” inter-țări a ”Stejarilor” României din 6, 13 și 20 noiembrie, acasă cu Uruguay, Olanda și Tonga.

Până una alta însă, o nouă finală mică de consolare pentru timișoreni în urma unor semifinale pierdute mai mult decât controversat. 

Se întâmpla mai întâi spre finele ediției de debut a Superligii, din 2011, când, pe 6 noiembrie, timișorenii erau îngenuncheați mai degrabă de arbitraj pe arena ”Lascăr Ghineț” din Baia Mare, cu 24-22 pentru ”Zimbri”, principalul marcator de-atunci al campionatului Superligii, nimeni altul decât Valentin Calafeteanu – actual antrenor al celor din Ronaț, puncta din 5 lovituri de pedeapsă plus transformarea unicului eseu al semifinalei, cel al lui Kinikinilau.

Iar în aceeași lună, pe 26 noiembrie 2011, bănățenii câștigau contra Farului Constanța prima finală mică a noii Superligi relansate, cu 15-11 (9-8), cel mai bun marcator al Superligii 2011, Calafeteanu, reuşind în acea sâmbătă după-amiază toate cele 15 puncte cu care RCM MVT UVT Timişoara îşi adjudeca pe „Arcul de Triumf” din Bucureşti locul 3 în elita rugbyului românesc şi implicit medaliile de bronz ale campionatului naţional. Triumf răzbunând acum 10 ani atât eşecul din etapa de debut a sezonului respectiv, din urmă cu 8 luni fără o zi, 13-14 cu „marinarii” pe 27 martie 2011 în Ronaţ, cât și ratarea clasării pe locul 3 încă după cele 14 runde din sezon, în detrimentul dobrogenilor, dar pe de altă parte şi acel eşec strâns și discutabil cu 22-24 în semifinala de la Baia Mare, maramureșenii devenind la vremea aceea pentru a treia oară la rând campioni ai României, după 24-12 în finala de pe ”Arcul de Triumf” cu Steaua. 

Iar supărarea i-a lovit și mai rău pe timișoreni în septembrie 2014, la fiasco-ul semifinalei cu Farul de pe ”Dan Păltinișanu”, seară de sâmbătă a filelor rupte și date dispărute din carnete de joc ale sportivilor, gazde de pe Bega în consecință fără 6 titulari și pierzătoare cu 0-9, o controversată farsă neelucidată nici până în zilele noastre. Dubla campioană la zi nu-și putea apăra trofeul în finală…

Ceea ce îi înverșuna la culme pe rugbiștii Timișoarei, răzbunându-se o săptămână mai apoi pe ”Arcul de Triumf” în finala mică – foto, 43-3 și 5-0 la eseuri pe 13 septembrie 2014 cu localnica Dinamo. 

Clubul din Ronaț își trăgea apoi partea leului și în edițiile următoare, campion în 2015 și în prima campanie toamnă-primăvară, 2016-2017, dar chiar și în 2018, pentru 3 stagiuni la rând. 

Șir întrerupt în urmă cu peste 2 ani, în primăvara lui 2019, când rugby-ul timișorean pierdea o altă semifinală pe Bega, de astă dată depășit în plan competitiv pe teren, 30-35 (13-21) în 18 mai 2019 cu CSM Știința Baia Mare. Pierzător apoi și al finalei mici, o premieră, 20-19 pe 25 mai 2019 la Bîrlad pentru CSM București, din trupa din capitală a lui Lasha Tavartkiladze remarcându-se atunci Florin Vlaicu – actualmente la bănățeni, autor a 8 puncte din două lovituri de pedeapsă și o transformare, și Tangimana Fonovai cu un eseu, ultimele 7 puncte ale învingătorilor rezultând dintr-un eseu de penalizare.

Iar locul în care timișorenii se calificau anul trecut pe 6 septembrie în finala Superligii 2020, Ghencea, le-a adus sâmbăta trecută umplerea cu amar a paharului eșecurilor cu cântec în semifinale, 22-18 pentru CSA Steaua. Să fi fost chiar mai trist în vestul Bucureștiului pentru elevii lui Vali Calafeteanu decât la controversatele semifinale din 2011 și 2014 de la Baia Mare și de pe ”Dan Păltinișanu”? Greu de zis, cert fiind faptul că gruparea din Ronaț a depus luni un memoriu la adresa arbitrilor care au condus semifinala tranșată pe final de Steaua. 

Un alt fapt fiind fără doar și poate cel legat de arbitrajul din rugby-ul românesc, stârnind așadar supărătoare controverse în bolta peste ani, după lansarea Superligii. Iar partea proastă ține de inexistența vreunei garanții că respectivele derapaje ale împărțitorilor dreptății vor și dispărea odată cu acest nou episod discutabil la ora unor jocuri cheie de campionat…

În tot cazul, va fi a cincea ieșire a bănățenilor în București în 2021, respectiv al 18-lea meci oficial al lui SCM USAMVB Timișoara în acest an competițional, zece fiind câștigate, unul remizat și 6 pierdute, cu bilanțul ”afară” de 4 victorii și 5 înfrângeri. 

Iar timișorenii au anunțat joi seară XV-le din finala mică, și anume cu fundașul Tiqe, Shennan, Khvicha, Vlaicu, Manumua; Jipa și Rupanu la grămadă, iar în linia I Chiriac, Rădoi și Militaru, în a II-a Popârlan și Dorin Lazăr iar în a III-a Morrell, căpitanul Neculau și Holoia, rezerve la start fiind Sabău, Mihai Lazăr, Digo, Mureșan, Trăușan, Ștețco și frații Gabriel și Alin Conache. 

Așadar ”mohicani” ai finalei mici din 2011 și în colectivul bănățenilor din 2021, pe bancă dar și în teren. O voce din spațiul tehnic, cea a lui Vali Calafeteanu, ridicând fruntea sus, cum le șade bine rugbiștilor: „Un ultim meci al sezonului de Superligă, ce vine după o săptămână dificilă la nivel psihic. Trebuie să privim înainte, pentru că nu mai putem schimba lucrurile, dar putem învăța din ele. Îmi doresc să regăsim ceea ce am câștigat – nu numai în meciul de săptămâna trecută – la nivel de integritate, spirit și unitate a grupului, toate acestea să se concretizeze în finala mică și să ne facem jocul. Dinamo este singura echipă pe care nu am învins-o anul acesta și este un punct important de motivație pentru noi. Va fi cu siguranță un meci diferit față de cel jucat recent la Timișoara. Este o partidă pentru medalie, e adevăreat nu medalia pentru care voiam să luptăm, însă repet că de acum trebuie să privim înainte, să fim la fel de umili, să muncim în continuare și cu siguranță lucrurile se vor îndrepta și către noi.”

Dinamo a pierdut clar semifinala de sâmbătă de la Baia Mare, 32-15 (19-10) pentru campioana CSM Știința, care își apără astfel în București trofeele readjudecate în 2019 și 2020. Dacă o va depăși și pe CSA Steaua în ultimul act difuzat de TVR1 de la 17:30, trupa din Maramureș o va egala pe cea timișoreană la numărul triumfurilor finale în Superliga, câte 5 fiecare, toate din contul bănățenilor fiind adjudecate în ultime acte cu ”Zimbrii”, pe când trei din 4 ale băimărenilor în încleștări pe rând cu CSA Steaua în 2011, Farul în 2014 și din nou Steaua acum 2 ani și ceva, unul singur fiind în dauna celor din Ronaț, anul trecut. 

Finala mică a Superligii de rugby, Dinamo – SCM Timișoara, se joacă sâmbătă, 16 octombrie, la ora 12, la stadionul Arcul de Triumf din București, difuzată fiind în direct de TVR1 și RugbyTV.

Dar iată prin consemnările de la acea vreme din Sporttim punctele de ”fierbere” ale semifinalelor cu cântec și nu numai din traiectoria timișorenilor în Superliga, urmate de finale mici…

În 2011, semifinală pierdută tot pe terenul oponenților…

Calafeteanu: „Sunt dezamăgit, meritam să jucăm finala!”

RCM Timişoara, un eseu la zero, dar pierde semifinala cu 24-22

Cu finala mică adjudecată în capitală…

Super-Calafeteanu, 15 puncte pentru locul 3 şi bronz Timişoara

În 2014, semifinala pierdută pe ”Dan Păltinișanu”, cea a ”filelor rupte”…

Fiasco absolut! RCM UVT Timișoara, în ultima clipă fără 6 jucători, cu filele vizelor medicale suspect evaporate din carnete, nici n-ajunge să-și apere titlul: zero acasă, 0-9 în semifinala cu Farul

Cu finala mică adjudecată categoric pe ”Arcul de Triumf” contra lui CS Dinamo…

GALERIE FOTO de pe ”Arcul de Triumf”. Campionii iau ”bronzul”: RCM UVT Timișoara – Dinamo 43-3

Prima ediție toamnă-primăvară, 2016-2017, aducea Timișoarei prima semifinală jucată în deplasare, dar și câștigată, în Ghencea…

A patra finală a Superligii în nici 5 ani. Campioana Timișoara Saracens câștigă în premieră o semifinală în deplasare, 5-12 la Steaua. Vlaicu – Conache 0-4!

Anul trecut, pe 6 septembrie 2020, Timișoara câștiga și o altă semifinală a Superligii în Ghencea…

Desprinsă cu eseuri în prima parte, SCM Timișoara câștigă la limită semifinala în Ghencea și revine după 2 ani în ultimul act al Superligii

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi + = 9

 


Ultimele articole din categoria Rugby: