SCM USV Timişoara a preluat astăzi conducerea în semifinala în manşă unică a Ligii Naţionale de rugby în chiar ultimul minut al primei părţi, cu primele sale puncte de până atunci graţie contraatacului solitar al lui Simionescu, al cărui eseu rămânea şi unicul al meciului, precum şi cu 5 minute înainte de final prin Alin Conache, 15-16, însă cvadrupla campioană la zi a ţării, CSM Ştiinţa, a confirmat pe propriul teren greu din Baia Mare ordinea ierarhică în baza căreia întâlnirea a avut loc în Maramureş, calificându-se strict din lovituri de pedeapsă pentru a-şi apăra trofeul în faţa ineditei proaspete finaliste Dinamo.
Duelul de la ora 13 al singurelor campioane ale ţării de la lansarea Superligii în 2011, având drept miză intrarea în finala la titlu de săptămâna viitoare, a dat câştig de cauză strict din penalităţi laureatei în exerciţiu, fructificând la beţe şi în ultimele nici 5 minute ale unui duel alert şi echilibrat, însă presărat cu greşeli nespus de multe, destule nepermise pentru nivelul unei semifinale naţionale încălzind asistenţa înfrigurată pe „Arena Zimbrilor” din Baia Mare, al cărei gazon a rezistat totuşi oarecum mai bine decât în urma altor încleştări autumnale, asta ţinând cont şi de faptul că în preziua meciului ningea, ninsoare transformată ulterior în lapoviţă şi ploaie: CSM Ştiinţa – SCM USV Timişoara 18-16 (9-7).
„Albaştrii” din Ronaţ sunt merituoşi învinşi ai penultimului act unic de la Baia Mare, însă nu şi finalişti ai ediţiei 2023 a Ligii Naţionale, prelungind astfel seria apariţiilor în duelurile pentru locul 3 şi medaliile de bronz ale finalei mici, pierdută la scor anul trecut în Bucureşti în faţa lui Dinamo, cu 44-18 la început de decembrie 2022, tot în urma unei semifinale cedate „Zimbrilor” pe „Arena” acestora, atunci chiar în prelungiri, cu 11-9.
Istoria s-a repetat, aproape la fel de dramatic, băimărenii având şi astăzi ultimul cuvânt, prin acelaşi fundaş Paul Popoaia, care, ratând o singură penalitate, a fructificat-o pe final şi pe cea de-a şasea, majoritatea fiind în general din poziţii favorabile sau chiar foarte favorabile, iar multe au fost oportunităţile la îndemâna portocaliu-negrilor selecţionerului de lot naţional Eugen Apjok, pe măsura erorilor repetate ale timişorenilor, vizibil afectaţi de lipsa meciurilor oficiale în picioare.
Capitol la care, indiferent de faptul că au avut la dispoziţie confruntări cu oponenţi modeşti din Cehia, Olanda şi Belgia, băimărenii înregimentaţi în „Lupii România” s-au ales totuşi în acest noiembrie cu partide oficiale în regim de continuitate competiţională, pe fondul căreia i-au aşteptat pe bănăţenii Ronaţului în Maramureş.
Atuurile fiind în contul „Zimbrilor”, şi pe teren propriu, îngreunat de condiţiile meteorologice, şi cu meciuri în picioare, şi cu ascendentul moral al abordării semifinalei de pe o poziţie ierarhică superioară, conform fazei preliminare din primăvară.
Ierarhia n-a fost aşadar răsturnată de către elevii lui Valentin Calafeteanu şi Valentin Popîrlan, ci doar ameninţată pe finalul celor două părţi, gruparea din Ronaţ putându-i „mulţumi din suflet conducătorului suprem”, Federaţiei Române de Rugby, pentru absurditatea amânării finalei Cupei României pentru primăvara lui 2024, meci cu miză ce-ar fi trebuit de fapt programat în urma semifinalelor de la finele lui octombrie, atunci când timişorenii se impuneau pe final în Ghencea, cu 23-21, graţie unor eseuri pe contraatac după pauză.
Nici măcar cu respectiva finală „la bord”, bănăţenii au aşteptat 4 săptămâni revederea balonului oval într-un meci oficial, iar „rugina” s-a făcut simţită în toate fazele jocului şi în toate compartimentele, „albaştrii” rămânând „în cărţi” mai degrabă pentru că laureaţii n-au avut la rândul lor capacitatea de a „închide meciul”, deşi oportunităţi, Slavă Domnului.
Domnul a dat României rugby, însă românii s-au lăsat pe tânjală întru cultivarea sa, închipuindu-şi cu superficialitate, comoditate şi lenevie intelectuală că însămânţările s-ar efectua de la sine, mană cerească, iar efectele au fost vizibile şi sâmbătă în Maramureş, o semifinală a Campionatului Naţional începută cu 9 respectiv 8 sportivi născuţi peste hotare, dintre care unul, Fakaosilea, măr al discordiei ce ducea la eliminarea „Stejarilor” înaintea Cupei Mondiale 2019 tocmai pe seama naturalizărilor forţate, unele chiar neregulamentare, fiind plină ochi de greşeli care mai de care, deşi altfel antrenantă şi ţinând sutele de spectatori cu sufletul la gură, sute printre care şi zeci de inimoşi şi vocali bănăţeni.
Iar simptomatic pentru starea reală de fapt a Ovaliei carpatine, lăsând la o parte calitatea suprafeţei de joc, cu atât mai inadecvată pentru o semifinală naţională, precum şi nivelul valoric îndoielnic al disputei, este aspectul că fie şi-acum, la peste 4 ani de la turneul final mondial ratat de români pe seama unei naturalizări forţate, acelaşi sportiv este şi-n continuare protagonist al scenei, toate vechi şi nouă toate, într-o inerţie a lucrurilor pe care rugby-ul intern n-o poate nicidecum scutura, dimpotrivă, exacerbată fiind de tarele FRR.
Tdlevizat de posturi regional naţionale şi-n prezenţa unei asistenţe totuşi mai reduse decât la aceeaşi semifinală Baia Mare – Timişoara a ediţiei inaugurale a Superligii, din urmă cu 12 ani, meciul a etalat raportul relativ de forţe din osificatul careu fruntaş al elitei, în care forma de moment şi inspiraţia în zi de meci pot conta enorm, dar mai ales palierul totuşi modest pe care este mânuit balonul oval pe terenurile grele ale ţării, căci, dacă pe de-o parte între aspirantele la medalii mici sunt în general marjele diferenţelor, pe de altă parte, dac-ar fi să fie „luate la bani mărunţi” nu neapărat de-o mare forţă continentală, dar de un club de eurocupe din campionate precum ale Franţei ori Angliei, atunci ar împărtăşi la ora actuală o soartă chiar şi mai cruntă decât cea a bănăţenilor spre finele deceniului trecut, „sfinţiţi” la zero cu binişor peste o sută de puncte de către Northampton Saints.
Iar de-atunci Ovalia carpatină a mai decăzut între timp chiar simţitor, la cote alarmante, asta pentru a fi pus într-o mai amplă perspectivă contextul găzduirii semifinalei de către campionii antrenaţi de selecţionerul naţional Apjok.
Luând avans cu 3-0 după ce au dominat primele faze ale partidei, cu cea mai facilă misiune pentru Paul Popoaia, de sub bete, la finele primelor 5 minute.
Timişorenii replicând prin a se instala măcar tot atât timp în jumătatea adversă, însă fără incisivitate, de partea maramureşenilor, marcatori tot prin Popoaia dintr-o altă penalitate, de astă dată de pe stânga, 6-0 după mijlocul părţii I.
Erorile repetate le-au pricinuit oaspeţilor şi o eliminare temporară, cea a talonerului Tedoradze, din minutul 29, imitat fiind în greşeala sa foarte puţin mai apoi şi de către căpitanul gazdelor, Immelman, tot din pachetul de înaintare, şi cu remarca ţinând de veteranul timişorenilor, Marian Eugen Căpăţînă, c-a fost jucat iniţial de Calafeteanu în linia a III-a.
Băimărenii au creat şi-n continuare şarjele mai periculoase, adulmecând din nou terenul de ţintă al timişorenilor, însă erorile le-au jucat în cele din urmă şi lor festa, nefiind răsplătiţi pentru insistenţa manifestată în 22-ul advers, ci taxaţi la sânge pe o contră pornită de fundaşul Marius Simionescu din preajma propriului teren de ţintă, solitar peste 80 de metri, la finele cărora a culcat balonul lângă „beţe”.
6-5, cu transformarea lui Alin Conache 6-7, în ultimul minut al primei părţi, ceea ce avea să rămână şi unicul eseu al unei partide sărace nu doar la acest capitol.
Nu însă şi scorul pauzei, 9-7 prin acelaşi Popoaia în minutele de prelungiri, în care era trimis pe margine şi Căpăţînă, o reflecţie totuşi distorsionată pe tabela de marcaj a realităţii din teren, marcată de amprenta ofensivă pusă de localnici.
Bănăţenii fiind nevoiţi a schimba ceva de la pauză, şi au făcut-o prin fortificarea liniei I cu Mihăiţă Lazăr şi „repatriatul” Ţăruş, însă tot Popoaia a înscris şi primele puncte ale părţii secunde, fără a şi bisa, din contră, Alin Conache aducând oaspeţilor primele puncte dintr-o penalitate, 12-10.
La care reintra Căpăţînă, însoţit tot în pachetul de înaintare de veteranul Dorin Lazăr, mijlocul părţii secunde aducând însă puncte tot băimărenilor, precum în prima parte, şi tot prin Popoaia, 15-10 în minutul 58.
Împrospătaţi şi nemaiavând multe de pierdut, cei din Ronaţ au profitat mai mult de greşelile în număr mai mare ale portocaliu-negrilor, Alin Conache reducând din handicap iar în cele din urmă readucându-i în avantaj şi pe finele părţii secunde, 15-16 în minutul 75, după o altă tentativă şi firesc nereuşită de la prea mare distanţă.
Va rezista oare gruparea mai „ruginită” de pe urma lipsei jocurilor în mână? Sau campionii vor fructifica atuurile la dispoziţie?
Au făcut-o fără a scoate vreun surprinzător as din mânecă, dar tot prin a taxa greşelile „albaştrilor”, Popoaia valorificând din stânga o altă penalitate, rămas astfel doar cu o ratare în cont, decisiv pentru 18-16.
După ce, ajunşi în dezavantaj şi repunând de la centru, campionii o făceau cât se poate de defectuos, ca pe maidan, de maidan fiind şi priza oponenţilor, la recepţie. Însă chiar şi-aşa, tras de păr în ultimele 5 minute, CSM Ştiinţa s-a strecurat fără glorie în finală, cu multă dăruire şi suficient de speculativă la adresa erorilor timişorenilor, care i-au costat şi pe atacul final, cu ochii la ceas, când greşelile repetate le-au spulberat şi ultimele speranţe ale răsturnării scorului.
Chiar şi mai strâns în prima semifinală nocturnă de joi, în Ghencea, CSA – Dinamo 19-20 (6-8), timişorenii urmând aşadar a se revedea cu „militarii” în lupta pentru „bronz”, săptămâna viitoare în capitală, mult prea palidă consolare a unui sezon intern făcut terci de FRR sub false pretexte, ba „an de Cupă Mondială”, ba „Romanian Wolves” cu băimărenii în cadru în meciuri autumnale de duzină cu cehi, olandezi ori belgieni, şi- urmează chiar şi evrei.
Sau ce-a fost Ovalia carpatină, şi ce-a ajuns, marea problemă constând mai puţin în „ceea ce a ajuns”, ci în lipsa soluţiilor reale de estompare a picajului cu asemenea „administratori de nădejde” la cârmă. Iar schimbările radicale se lasă bineînţeles aşteptate, Sfântul Aşteaptă neavându-şi ziua în calendarul creştin ortodox.
În consecinţă, doar o constatare a pagubelor în formă continuată, prin prisma urmelor zăpezilor de altădată şi sub pecetea literor de-o şchioapă de pe echipamente, litere dezvăluind stadiul dramatic al stării de fapt, de exemplu „Consiliul Judeţean Maramureş” în cazul calificaţilor în finală. Înainte de 1989 doar nu se imprima pe tricouri „Prefectura” ori „P.C.R.”, dar supravieţuirea sportului era conectată aceloraşi sfere „de partid şi de stat”, semn al aceleiaşi Mării cu altă pălărie. Şi duios intrăm în 2024.
CSM Ştiinţa Baia Mare: Popoaia; Lămboiu, Tomane, Fakaosilea, Mahlo; Murray, Bocăneţ / Scott, Papidze, Dugladze; Roşu, Iancu; Alexe, Immelman – cpt.; Bitsadze.
Rezerve la start: Irimescu, Dico, Gelashvili, Zubashvili, Ţigla, Harasim, Sikuea, Grădinaru.
SCM USV Timişoara: Simionescu; Shennan, Manumua, Khvicha, Altinok; A. Conache, Rupanu / Chiriac, Tedoradze, Digo; I. Mureşan, Onsando; Kalmakhelidze, Căpăţînă; Holoia.
Rezerve la start: Vasilovici, D. Lazăr, M. Lazăr, Ţăruş, Murariu, Tiqe, Bucur, Jipa.
