Rugby de elită în România luni de la ora 13: 6-86. Asta-i Daciada post-Stupid-19, pompos ambalată de federație: Liga Națională. În care SCM Timișoara înscrie 223 de puncte în două deplasări în 48 de ore cu multe rezerve și 9 sportivi ținuți în primul XV de la un joc la altul, fără eseu primit

În rugby nu se huiduie și fluieră, în acest sport de gentlemen nu se vociferează, dar greu de imaginat cum pot decidenții din Federația Română de Rugby să pună noaptea capul pe pernă fără a le țiui în urechi oftatul prim-divizionarelor și secund-divizionarelor comasate în noua Ligă Națională într-un ghiveci pe cât de nesărat, pe atât de plin de hibe și umpluturi. Și nu-i vorba nici măcar despre un experiment, care presupune un rezultat ce ar urma să fie stabilit prin încercări, căci ”viziunea” federală se contura încă din capul locului a fi un fiasco cât se poate de anticipabil. Cu un nou episod luni de la ora 13.  

Prim episod dintre cele 3 ale restanțelor de săptămâna aceasta – esențial de subliniat, abia după încheierea sezonului regular, al cărui rol era de stabilire ierarhică a echipelor calificate în faza play-off 1-4. 

Iar una, mare și limpede este concluzia după încheierea sezonului regular al ediției inaugurale a Ligii Naționale de Rugby, cu 42 de meciuri jucate de 14 cluburi împărțite în serii geografice impare numeric, dintre care 5 grupări din fosta Superliga și 9 din fosta divizie secundă – astfel pur și simplu dispărută din peisaj, numai și numai două fiind însă întâlnirile cu adevărat relevante și cât de cât competitive, și anume CSA Steaua – Dinamo 23-23 în ”sud-est” respectiv CSM Știința Baia Mare – SCM USAMVB Timișoara 13-31 în ”nord-vest”. Atât și nimic mai mult a oferit la ceas de primăvară struțocămila improvizației federale, Daciadă curată.

Așadar, concluzia? Clară.

Și anume, careul fruntaș al fostei Superligi a fost supus coborârii la nivelul fostelor secund-divizionare majoritare numeric în noua Ligă Națională, așadar o devalorizare a competitivității și performanței sportive prin nivelare în jos și alunecarea ștachetei, și nu invers. Căci dacă grupările din fosta ligă a doua ar fi fost luate cu forța pe sus și alipite cvintetului primului eșalon, cum s-ar putea presupune conform denumirii actuale – Liga Națională de Rugby, atunci trupele diviziei secunde s-ar fi și ridicat cumva cât de cât la standardele elitei. O imposibilitate cât se poate de previzibilă. 

Iar astfel s-a creat un grav prejudiciu atât la adresa fostelor prim-divizionare, constrânse a juca majoritatea meciurilor în compania unor echipe de calibru mult prea mic, cât și pe seama fostelor secund-divizionare, care nu s-au ales cu valoroase lecții de căpătâi din aceste dispute dezechilibrate cu numeroase rezerve ale favoritelor, ci cu apăsătoare eșecuri unul și unul. Cât se poate de sugestivă în acest sens, opțiunea firească a laureatei ultimelor ediții în liga secundă, din Petroșani, aceea de a declina dreptul de participare dobândit prin promovare în Superliga, cântărind exact copiosul handicap valoric și știindu-și care va să zică locul. Iar dacă hunedorenii fruntași ai palierului secund au tot stat în banca lor, de ce să fi forțat nota F.R.R. prin a le împinge în același campionat cu cluburile elitei pe codașele diviziei secunde!? Extrem de sugestiv, faptul că multipla campioană de dată recentă a ligii secunde, Știința Petroșani, a fost depășită în sezonul regular destul de clar de cea mai modestă componentă a cvintetului fruntaș din fosta Superligă, 33-14 pentru ”U” Cluj luna trecută.

Și o întrebare pe adresa Federației Române de Rugby. 

Întrebare în contextul în care Superliga a fost lansată în 2011 cu 8 cluburi la start, și anume bucureștenele CSA Steaua, Dinamo și CSM, cel timișorean, băimărean, clujean, arădean și, bineînțeles, nu în ultimul rând Farul Constanța, Superligă pe de altă parte defunctă în 2021 cu numai 6 grupări în cadru.

Ce-a întreprins așadar Federația Română de Rugby în acești 10 ani pentru a consolida și dezvolta Superliga lansată în 2011, și cum a stimulat cu adevărat în acest sens cluburile participante în elită, astfel încât Superliga să se întărească și să crească de la formatul octetului inițial? Asta din moment ce ”proiectul” a fost abandonat anul trecut nu în urma stagnării sale, ci pe seama evidentului său regres, nu doar numeric.

Căci dacă F.R.R. ar fi acționat strategic și vizionar, venind în întâmpinarea intereselor reale și de o natură sănătoasă ale prim-divizionarelor, atunci Superliga ar fi înflorit și, implicit, ultimii ei mohicani n-ar fi fost într-atât de răriți încât să le dea prin cap decidenților federali detrimentala idee a comasării primelor două eșaloane într-un ghiveci necompetitiv și neperformant, total lipsit de atractivitate și dinamism. 

Zece centre s-au perindat prin Superliga în cele 10 sezoane ale sale, care va să zică era așadar de unde pentru un campionat cât de cât competitiv al elitei, nu cu doar 6 participante, conform situației în care a fost retras din scenă în toamna trecută. Și să fi fost oare strict doar ”vina” acelora dispărute din peisajul prim-divizionar, ca de exemplu CSM București sau trupele cu trasee meteorice precum din Arad, Iași ori Buzău, pentru a nu mai pomeni de Farul!?

De fapt, cât de gravă este situația Ovaliei carpatine stă mărturie inexistența Constanței la startul noii Ligi Naționale de Rugby, fiind vorba despre un emblematic reper și pol simbolic al sportului în XV românesc. 

Farul se afla în octetul inițial al Superligii 2011, octet existent și în 2012 prin înlocuirea retrogradatei din Arad cu nou-promovații ieșeni, a căror retrogradare după un sezon lăsa elita într-un septet în 2013 și 2014, redus la sextet în 2015 prin naufragiul constănțenilor, retrași. An al ultimei prezențe a ”Stejarilor” la Cupa Mondială. După care variații pe aceeași temă, într-un ușor dar detectabil declin continuu al valorii și calității elitei Superligii, așadar nu doar numeric, bomboana pe colivă fiind plasată după cele 3 ediții pline toamnă-primăvară prin scurtcircuitarea campionatului la startul mascaradei ”pLandemiei” în primăvara lui 2020, completată de bâjbâiala din 2021, cu 6 participante.   

Iar cât de mult a decăzut cu adevărat campionatul Ovaliei carpatine este evidențiat foarte elocvent prin faptul că o selecționată a noii ”Ligi Naționale” va fi lansată în toamnă într-un cadru internațional nici măcar de mâna a treia cu trupe din Belgia, Georgia, Israel, Olanda, Polonia și Spania, cu ocazia celei de-a doua ediții a Super Cup, o lansare de fapt prin relansarea ”Lupilor” București.

Ori Bucharest Wolves sau campioanele Superligii în deceniul trecut, din Baia Mare și Timișoara, au prins la vremea aceea ultimul vagon al garniturilor de pe palierele secund și terț valoric al Europei, jucând prin Continental Shield ori chiar Challenge Cup, măsurare a forțelor cu cluburi nu doar din Italia, Germania, Portugalia, Belgia, Spania, Georgia sau Rusia, dar chiar ”puteri” din Anglia, Franța, Scoția ori Țara Galilor.  

Cu cine se va măsura în schimb selecționata ”Lupii” în 2022? Cu câștigătoarea ediției inaugurale a Super Cup, din Georgia, numita Black Lion, precum și cu Tel-Aviv Heat din Israel – asta în grupe, după care, în funcție de ierarhii, eventual cu Brussels Devils din Belgia, Delta din Olanda, finalista din 2021 Lusitanos din Portugalia sau Castilla Y Leon Iberians din Spania.

Acesta este nivelul decăderii Ovaliei interne, de la întâlniri ale reprezentantelor sale cu Saracens, RC Paris, Northampton Saints ori Edinburgh Rugby, la dispute cu trupe israeliene sau olandeze. 

Iar numai cei care nu înțeleg cu adevărat fenomenul, nu pot face legătura între jalea noii Ligi Naționale de Rugby și calibrul viitoarelor oponente internaționale ale selecționatei ”Wolves”. 

Jalea struțocămilei Daciada post-Stupid-19 derulându-și o nouă cântare și astăzi de la ora 13, rugby prim-divizionar românesc luni după prânz, cu un deznodământ de matineu: Rugby Club Gura Humorului – SCM USAMVB Timișoara 6-86 (6-53).

Restanță din penultima etapă, în calendar pe 29 mai, dar care restanță s-a jucat după încheierea sezonului regular, a cărei ultimă rundă, a șaptea, a oferit sâmbătă în Grupa A numai victorii de pomină în deplasare, cu 3-98 a băimărenilor la Alba Iulia, cu 16-55 a clujenilor tot la Gura Humorului, și chiar cu 0-137 a timișorenilor la Suceava. 

Care va să zică, ”Ura și la gară!”, cei din Gura Humorului și Timișoara au jucat meciuri de campionat atât sâmbătă cât și luni. Până la un punct, omenește de înțeles, la mica… înțelegere, întâlnirea care ar fi trebuit să aibă loc în Ronaț, în penultima etapă la fine de mai, fiind strămutată la Gura Humorului tocmai pentru ca bănățenii să ”cupleze” dintr-un foc disputele cu noile prim-divizionare sucevene, ambele în nord-est. Foarte bine și frumos. 

La prima vedere, cu un benefic rol de popularizare a sportului cu balonul oval prin ”plimbarea” unor fruntașe ale elitei în localități aparținând fostului eșalon 2, iar poate că Federația Română de Rugby s-a gândit și la acest aspect atunci când a optat pentru comasarea grupărilor primelor două ligi, poate în ideea de a insufla un imbold unor centre de tradiție sau înclinate spre creșterea de ”tăurași” autohtoni dar chinuindu-se în anonimatul ligii secunde, oferindu-le prilejul unor vizite ”de gală”.

Cum rămâne însă cu competitivitatea și nivelul performanței sportive!? Aspecte cheie ale dezvoltării și cultivării unei întreceri cu perspective. 

Absente și sâmbătă pe ”Unirea” din Suceava, 0-137 ca scor record al sezonului regular, și luni pe ”Tineretului” din Gura Humorului, unde timișorenii au mai aplicat un 6-86, după numai 48 de ore, în condițiile în care de fiecare dată au apelat la mai multe rezerve, care n-ar figura în mod normal în XV-le viitoarelor dispute din play-off-ul 1-4, dar au și păstrat aceiași 9 sportivi în formula de start, de la o întâlnire la alta. Fără a încasa deloc vreun eseu în 160 de minute de rugby, înscriind în schimb 233 de puncte, imens pentru partide în deplasare.  

Ori să poți apela la aceiași 9 titulari la un interval de 48 de ore pentru meciuri în deplasare dezvăluie calibrul cât se poate de modest al oponentelor gazdă. Nimeni n-are de câștigat din așa ceva, în orice caz nu rugby-ul intern în profunzimea sa. Succese fără pic de glorie, mai degrabă un pelerinaj itinerant, dar timișorenii n-ar trebui expuși condiției de a reprezenta ineditul pentru spectatorii localnici, de parcă ar fi vreun număr de circ, plimbat fiind ursul sau câinele.  

Un pahar nu absolut gol astăzi de la ora 13, în condițiile în care RC Gura Humorului este gruparea totuși ceva mai închegată din duetul sucevean în Liga Națională, obținând două victorii în 4 meciuri cu formațiile necalificate în play-off, ceea ce i-a asigurat poziția a 5-a între cele 7 concurente din Grupa A în sezonul regular, după favoritele din Timișoara și Baia Mare, dar și după clujeni respectiv petroșăneni, ”vecină” de clasament pe 4-5 care îi aplica un elocvent 46-12 în aprilie. S-a văzut însă și mai clar sâmbătă și luni nivelul real al celei de-a cincea clasate din Gura Humorului, așadar la ora actuală printre cele mai bune 10 garnituri din țară, odată ce a cedat categoric clujenilor și timișorenilor, cu 16-55 respectiv 6-86. Partea plină a paharului în cazul acestor outsideri, componența eminamente tânără și autohtonă a efectivelor etalate. 

Aceasta fiind însă diferența între timișorenii de pe 4 în Superliga 2021 și moldavii de pe 5 în Grupa A în noua elită, 6-86 în condiții de deplasare și în condițiile în care bănățenii au jucat în marea lor majoritate cu rezerve, respectiv cu aceiași 9 componenți care jucau și într-o altă deplasare cu 48 de ore în urmă, sănătatea organică a noii ligi este cât se poate de precară. Iar FRR ar trebui neapărat să renunțe în viitoarea ediție la această improvizație, în 2023. An de Mondial.

Cât despre partida de astăzi, antrenorul Valentin Calafeteanu a menținut în primul XV de la un meci la altul 3 jucători din liniile dinapoi – dintre care Ștețco revenit ca aripă, din fundaș, încă unul la mijloc – Alin Conache, din uvertură, grămădar, dar și 5 în pachetul de înaintare, Vasilovici și Nica în linia I, Trăușan în linia a II-a, Andrei Mureșan în a treia și Murariu numărul 8. 

Iar 7 rugbiști au marcat eseuri până la pauză, 9 eseuri în total în primele 40 de minute, realizate de Ștețco și Vasilovici – câte două fiecare, Andrei Muresan, Altinok, Khvicha, Tique si Murariu, Alin Conache reusind 4 transformări. Și alte 5 eseuri în partea secundă, rezerva Macovei și Tique câte două fiecare, precum și Ionuț Muresan, intrat și el pe parcurs, Conache transformând încă patru,

Care va să zică 0-14 la eseuri, un prim moment al adevărului pentru cei din Gura Humorului. Care, pe rând, după ce au cedat cu 46-12 la Petroșani în 17 aprilie, s-au impus cu 22-11 peste 6 zile acasă cu CSM Bucovina Suceava, dar și cu 18-13 la Alba Iulia în 29 mai, pierzând 16-55 acasă sâmbătă de la 12 cu ”U” Cluj. Iar astăzi, drastic. 

După care și o sâmbătă la matineu tot la Gura Humorului cu campioana CSM Știința Baia Mare, a doua la final în Grupa A, după bănățeni, CSA Steaua fiind prima în Grupa B, Dinamo calificându-se și ea în play-off, de pe 2.

O altă restanță se va mai juca și în seria sud-estică, RC Bârlad – Dinamo, așadar între codașa fără victorie și neînvinsa calificată înainte de termen, restanță după o rundă finală a Grupei B în sezonul regular cu triumfuri ale bucureștenelor cu 6-98 și 9-69, în deplasare. Serie sud-estică în care Grivița-UNEFS și Năvodari au repurtat câte 3 victorii, iar cei din Iași și Galați câte două fiecare. Fruntașele s-au impus însă copios, Dinamo cu +322 la diferența cumulată de scor, înscriind câte 62, 95, 97 sau chiar 98 de puncte pe meci, în această ordine cronologică, iar CSA Steaua cu +444, marcând 97, 125, 74, 113 respectiv 69 de puncte. Însă duelul remizat la vârf este de departe cel mai elocvent și spune destule, 23-23.

Totalul victorios pe linie al Timișoarei? După 96-6, 31-13, 80-17, 62-14, 137-0 și 86-6, rezultă maximum absolut raportat la cele 14 participante în sezonul regular, cu puncte bonus ofensiv pe linie și avantajul +436, grație a 492 de puncte. În medie, 82 de puncte înscrise într-un meci.

Astăzi s-a început cu Tique; Ștețco, Khvicha, Manumua, Altinok; Vlaicu, A. Conache / Chiriac, Vasilovici, Nica; Trăușan, Popârlan – cpt.; Morrell, A. Mureșan, Murariu, pe bancă la start luând loc Căpățână, Sikote, Digo, Ionuț Mureșan, Holoia, Rupanu, Sîrbu și Macovei. Sâmbătă, cei din Ronaț începeau la Suceava cu Ștețco; Baloyi, Manumua – cpt., Khvicha, Macovei; A. Conache, Rupanu / Sikote, Vasilovici, Nica; I. Mureșan, Trăușan; Sîrbu, A. Mureșan, Murariu. 

Iar mâine, marți, tragerile la sorți în play-off-ul Ligii Naționale și sferturile Cupei României 2022. Sporttim va edita pe coloana datelor tehnice a secțiunii Rugby programul din grupa I valorică 1-4 iar la ora etapelor, din august, și clasamentul la zi în play-off.

În care primele 4 runde se vor derula în weekend-uri consecutive, așadar într-un regim cometițional firesc, de continuitate. Inexistentă în această primăvară, și remarcați datele de disputare ale jocurilor victorioase ale bănățenilor, 96-16 în 16 aprilie, 31-13 în 30 aprilie, 80-17 și 62-14 în 15 și 21 mai – așadar singurele două apariții ”legate”, respectiv 137-0 sâmbătă 4 iunie și 86-6 astăzi. Unde este oare ciclul competițional și de pregătire, când joci în majoritatea cazurilor în salturi la câte două săptămâni?

Tot atâtea întrebări pentru ”vizionarii” de la FRR. Ceea ce contrariază în extrem, faptul că oameni cu o bună cultură și cunoaștere a rugby-ului, fie din fruntea federației, în persoana lui Petrache, fie implicați la nivel internațional, și anume Octavian Morariu, au încuviințat derularea unor asemenea compromisuri. Ori este vorba despre un bun colectiv al ramurii în XV din Carpați în ansamblul sportului autohton. Un bun al tuturor iubitorilor săi.

Faza play-off a ”careului fruntaș” va începe peste mai bine de două luni, zona 1-4 având țintarul următor:

Etapa I, în 13 august 2022.
Etapa 2 – 20 august.
Etapa 3 – 27 august.
Etapa 4 – 3 septembrie.
Etapa 5 – 1 octombrie.
Etapa 6 – 8 octombrie.
Semifinale – 26 noiembrie.
Finale – 3 decembrie.

Doar 8 cluburi dintre cele 14 prim-divizionare s-au înscris pentru ediția din 2022 a Cupei României, o ediție de octombrie, după cele 6 runde tur-retur ale fazei play-off în ”Ligă”, și anume fostele participante în Superliga 2021, CSA Steaua, CS Dinamo, CSM Știința Baia Mare, SCM USAMVB Timisoara și CS U Cluj, respectiv 3 ex-secund-divizionare, RC Bârlad, RC Gura Humorului si CSU Alba Iulia. Sferturile de finală sunt programate în 15 octombrie 2022, semifinalele în 22 octombrie iar finala pe ”Arcul de Triumf” în 29 octombrie 2022.

La nivel juvenil, CSȘ2 Baia Marea câștigat cu 22-5 finala cu CSȘ Unirea Iași a Diviziei Naționale de Juniori la categoria de vârstă sub 18 ani, Aurora Băicoi încheind a treia, iar Șoimii Dinamo a dispus de vecinii din Pantelimon în finala la U16.

Federația Română de Rugby le-a pus laolaltă pe CSM Bucovina Suceava și SCM Timișoara în ghiveciul Daciadei post-Stupid-19 și a denumit pompos campionatul Liga Națională de Rugby. Rezultatul? 0-137. După alte eșecuri ale sucevenilor cu 133-6 și 95-0

Acest articol a fost publicat în Rugby și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × sapte =

 


Ultimele articole din categoria Rugby: