Ovalia carpatină a fost lăsată a decădea în timp într-un asemenea hal, net mai abisal decât s-ar putea crede prin prisma celor constatate la turneul final mondial pe seama recentelor 8-82, 0-76 şi 0-84, încât a ajuns să oglindească cu maximă limpezime ce-i mai rău şi mai rău în actuala societate românească, absoluta negare a decidenţilor vizavi de neonorarea responsabilităţilor, asezonată cu tăcerea de mormânt în raport cu dezbaterea stării de fapt a pacientului cronic, ca şi cum n-ar exista nicio problemă. Şi nu există nici în continuare, aruncarea balastului peste bord efectuându-se printr-o abordare mai lesne, renunţarea pur şi simplu la competiţie. E într-adevăr deprimant damful răzbind dinspre Franţa, aşa încât un 5-0 fără fâţâiala pe drumuri e mai practic decât un 0-92 deja încasat în tur acasă.
Cine nu poate realiza nici măcar în cel de-al XIII-lea ceas, căci al XII-lea bătea de ceva vreme, ce copie falsă a rugby-ului a fost împinsă în ultimii ani ai „liberalizării pieţei” sub ochii brumei de simpatizanţi încă pe metereze, iar asta în numele sportului în XV şi al zăpezilor de altădată ale Ovaliei carpatine – iar cât de falsă în absolut trebuie că este copia dacă în ţară se tot repetă supărător rezultate în jur de 100-0 dar totodată România este corijată internaţional la rândul ei cu scoruri mai-mai decât de maidan, ar avea nevoie în principiu de un control de specialitate.
Petrache şi lupul, simpli gestionari ai dezastrului pe cale de continuă inflamare, căci recente 0-36 în întâlniri juvenile oficiale pe teren neutru până şi cu alde… Olanda, pentru a nu mai pomeni de eşecuri chiar şi cu juni… cehi, sunt semne şi mai elocvente decât dinspre Franţa ale catastrofei pe cale de desăvârşire, culegere a cioburilor în loc de strângere a roadelor.
Şi de unde-atâtea roade, la inconştienţa cu care nu s-a cultivat postdecembrist sectorul juvenil!?
Încât s-a ajuns la naufragii interne şi internaţionale, gen CS Năvodari – SCM USV Timişoara 0-92 la ceas estival, tip Scoţia – România 84-0 la ceas autumnal pe scena mondială.
Acesta-i cadrul străveziu propus de Petrache şi lupul, necompetitivitate la ea acasă cu întreceri de duzină şi „umplutură”, „Daciada” curată, reflectată inevitabil la scară internaţională.
În acest punct a fost adus bietul rugby prin incompetenţă federală, completată de iresponsabilitate, pe fondul unei conştiinţe limitate, minus cheie într-o mentalitate incompatibilă cultivării performanţei sportive.
Aşa-zisa „fază secundă” a sezonului actual intern, bineînţeles diletant improvizată, s-a conturat treptat într-o farsă de proporţii, dar cât se poate de anticipabilă şi previzibilă, inevitabil a degenera la cât de slab este campionatul carpatin sub egida FRR.
Meciul SCM USV Timişoara – CS Năvodari nefiind deloc primul care nu se mai dispută în ultimele săptămâni, şi pe undeva mai bine-aşa, căci n-aducea nici cea mai mică plus valoare calităţii actului competiţional, dimpotrivă, coborând ştacheta celor ceva „mai răsăriţi”, periclitaţi a fi luaţi de tăvălugul regresului valoric prin nivelarea sa în jos, mai util fiind un antrenament în „familie”.
Iar următoarea dată în calendarul bănăţenilor în „emanaţia” federală pe post de „fază secundă” ar fi tocmai… 18 noiembrie, semn al dezlânării unei pseudo-competiţii, în deplasare la Griviţa-UNEFS Bucureşti, grupare care în tur nu se… prezenta la partida din Ronaţ.
Chiar ar mai fi ceva de zis?
Poate doar atât, că într-un sport de gentlemen au căzut pe plan mioritic nişte măşti ale dezonoarei incompatibile acestei discipline implicând integritate, bărbăţie şi coloană vertebrală. Iar pentru nişte fătălăi nu-i vreo ruşine starea de fapt a degeneratei condiţii umane – se poartă din plin în societate, însă într-un sport al celor cu braţe tari este incalificabilă.
La acest stadiu fiind decăzut în Carpaţi sportul în XV astfel afectat de defectuoasa sa gestionare „de la centru”, peştele de la cap se împute.
Partida în speţă era programată sâmbătă 7 octombrie, dar formaţia din judeţul Constanţa a anunţat că nu efectuează deplasarea la Timişoara. Jocul va fi omologat cu 5-0 în favoarea gazdelor lăsate fără exersarea activităţii de bază, asigurată din dările publice.
Picajul aşadar continuă.
Iar următoarea lecţie e cu Tonga la catedră.
