Federația Română de Rugby a oferit astăzi încă o nouă mostră a subminării activității Ovaliei carpatine, ale cărei interese a dovedit din plin din martie 2020 încoace că este incapabilă a le apăra în fața mașinațiunilor nejustificate ale ”pLandemiei”, de astă dată amânând și pentru a doua oară finala ediției 2021 a Cupei României, programată inițial în 27 noiembrie și lăsată pe 11 decembrie, amânare pe… 2022 anunțată cât se poate de laconic de rugbyromania.ro în doar două propoziții de ciclu gimnazial și fără vreun argument justificativ, care în realitate nici n-ar putea exista de fapt. Ar fi oricum numai și numai a noua partidă a întregii întreceri. Considerentele…
rugbyromania.ro a comunicat că ”Finala Cupei României 2021 dintre CSM Știința Baia Mare și SCM Timișoara a fost reprogramată pentru data de 2 aprilie 2022, în urma deciziei de astăzi, 2 decembrie, a Biroului Federal al Federației Române de Rugby. Finala Cupei fusese stabilită pentru data de 11 decembrie 2021.”
Doar atât și nimic mai mult din partea forului federal pe seama unei finale de regulă în luna inaugurată de Ziua Națională a României și marcată de evenimentele din decembrie 1989.
Dar 11 decembrie 2021!?! Căci tot rugbyromania.ro anunță până și în ziua de astăzi, ca program și rezultate ale Cupei României în ediția 2021, că finala are loc în 27 noiembrie 2021. Dovadă negru pe alb că F.R.R. se tot câcâie să țină finala unei străvezii competiții cu doar 5 cluburi, demarată pe 3 aprilie cu un singur meci, și continuată cu încă numai 7 întâlniri în 10 și 17 aprilie, respectiv în 7, 14, 28 și 29 august, amânând-o și pentru a doua oară, mai întâi din 27 noiembrie pe 11 decembrie, lăsată acum pe 2 aprilie 2022. Un an întreg, din 3 aprilie 2021 până în 2 aprilie 2022, pentru a desăvârși o biată competiție cu 5 grupări și 9 meciuri.
Nu există absolut nici o scuză, vreo justificare sau argumente în sensul amânărilor cu lejeritate dispuse de F.R.R., din moment ce semifinalele Cupei României s-au jucat în 28-29 august, acum peste 3 luni de zile, din moment ce finalele campionatului Superligii s-au desfășurat în 16 octombrie, acum peste o lună și jumătate.
Numai și numai 8 meciuri s-au jucat în ediția 2021 în Cupa României, din 3 aprilie până în 29 august, și numai dar numai 36 de partide s-au disputat în ediția din 2021 în campionatul Superligii, din 24 aprilie până în 16 octombrie, de către aceleași 5 formații plus cea constănțeană, așadar un total de strict doar 44 de întâlniri în întregul Ovaliei carpatine la vârf pe anul în curs puse la dispoziție de Federația Română de Rugby prim-divizionarelor, însă chiar și așa F.R.R. s-a câcâit să pună în scenă prin amânări repetate ultimul act al sărmanei Cupa României.
Dovadă a întreținerii și alimentării unui cadru și climat necompetitiv și neperformant, iar atunci deloc de mirare rezultatele barajelor pentru calificarea în semifinalele Superligii, 63-17 și 66-0, elocvente în sensul că primul eșalon e rupt între pe de-o parte 4 grupări cât de cât capabile să încaseze doar un 111-0 în eurocupe de la o garnitură secundă a unei trupe de pluton dintr-un campionat puternic, cum pățeau nu demult bănățenii la Northampton Saints – aflată atunci între întâlniri dificile pe plan intern și internațional, iar pe de altă parte două formații de umplutură în peisaj. Deloc atunci de mirare și rezultatele finalelor campionatului Superligii 2021, modestele 11-3 și 16-11, trădând lipsa spiritului ofensiv și frica jocului la rezultat în condițiile mizei oricum reduse, dat fiind necompetitivitatea unei întreceri neperformante. Și a trecut mai bine de-o lună și jumătate de-atunci, de la acele ultime întâlniri interne la nivelul primului eșalon, dar F.R.R. s-a tot câcâit să organizeze o biată finală a Cupei României.
Probabil fără spectatori. Aceeași frică, nețărmurita frică fără justificare, a gripat Ovalia carpatină din martie 2020 încoace poate într-o mai mare măsură decât în orice altă disciplină în aer liber din sportul românesc, frica – mare inhibator al sistemului imunitar uman, rezultând o cacofonie care erodează nivelul valoric al acestei ramuri în Carpați.
Căci mai tot ceea ce a întreprins F.R. Rugby în ultimele 22 de luni n-a ținut de apărarea și slujirea intereselor Ovaliei carpatine, de binele acestui sport, ci de implementarea în necunoștință de cauză, cu docilitate și pe pilot automat, orbește și fără filtrul rațiunii, a absurdităților fără pic de justificare științifico-medicală și sanitară, nelegale și neconstituționale, impuse tiranic de un ”sistem” ”băgând România în boală”, ”sistem” intern răspândac al înfricoșării populației prin prostituata de serviciu mass-media și executant fără conștiință spirituală și discernământ ori luciditate al unui decis atac frontal și fățiș împotriva vieții pe pământ așa cum o știam, lansat subversiv și perfid de oculta satanică mondială. Totul sub false pretexte, totul sub masca bunelor intenții. Iar în fața acestor urzeli și diversiuni, în loc să-și vadă de apărarea intereselor propriei ramuri, Federația Română de Rugby n-a încuviințat implicit altceva decât fortificarea dictaturii, complăcându-se conformist și complice aberațiilor farsei ”pLandemiei”, o mascaradă pentru dezinformați, naivi, creduli, puerili, profani, ilogici, iraționali, slabi de înger și mai ales lipsiți de conștiință spirituală.
Lipsa atitudinii adecvate, lipsa de reacție a F.R.R. în fața acestei manipulări a populației, a vieții publice și a societății în general, o condiționare psihologică prin propagandă după tehnici de manual de la A la Z, dezonorează și nu face deloc cinste unui sport de gentlemen practicat de bărbați cu brațe tari, ba din contră, punându-l într-o lumină cu nuanțe legate de absența bunei informări și a introspecției, a tăriei de caracter și integrității, a demnității umane. Este nefiresc, lipsit de naturalețe și omenie, pe undeva inuman, să nu reacționezi în apărarea propriilor interese, ale unei întregi discipline, ci să te înclini obedient fără coloană vertebrală și să accepți orice inepții ale unui ”sistem” dovedit corupt și iresponsabil, total lipsit de credibilitate după nesfârșitul șir al incendiilor din spitale și nu numai, dar ascultat totuși și în continuare cu strictețe tocmai dinspre Ovalia carpatină, ai cărei eroi din decembrie 1989 se jertfeau pentru cu totul altceva. Veghează acei tineri din ceruri și se răsucesc în mormânt la cele constatate pe marginea atitudinii F.R.R. în fața farsei ”pLandemiei”, for fără filtrul rațiunii, fără conștiință spirituală dar în disonanță cognitivă.
Din abundență, notând și comunicatul de luni, ”FRR mulțumește Statului Român pentru implicarea în repatrierea campioanei României, Baia Mare”. Asta era preocuparea forului federal după weekend-ul desemnat inițial a avea în program finala Cupei României – a doua oară amânată, și anume să aducă ofrande statului român. Ale cărui politici, neavând absolut și nimic în comun cu susținerea unui act medical propriu-zis după jurăminte de căpătâi, ci strict cu implementarea în forță a unor perfide mașinațiuni globale, au zădărnicit și activitatea rugby-ului intern din ultimii aproape 2 ani, cu complicitatea nătângă a unui for federal depășit de probleme.
Oare ce sfătuitori și mari ”experți” poate consulta F.R.R. pentru a fi încuviințat toată acolada măsurilor așa-zisei precauții din ultima vreme, precauție de fapt fără rost și justificare științifico-medicală și sanitară, pe cât de nelegale și neconstituționale sunt impunerile!? La finale de campionat ale Superligii fără spectatori, și o finală a Cupei României din nou amânată, ”izolându-i” pe ”Zimbrii” campioanei CSM Știința Baia Mare în Maramureș, păzea, căci n-ar mai fi ”CoVID-19” sau felurite variante, Alfa, Beta, Gama, Delta, ci de-acum Omicron – a se citi în traducere un nou iepure scos din joben pentru mascarea și acoperirea deceselor provocate de așa-zisele ”vaccinuri” în țările în care pe fondul unui procentaj ridicat de așa-zisă ”vaccinare” a explodat rata așa-zisei ”infectări”. Adevăr gol-goluț, inconvenabil și incredibil adevăr gol-goluț, parte a realității factuale obiective bine camuflată de ”sistem” prin pârghia sa mediatică, totul pe fondul unei corupții abisale, din toate punctele de vedere.
Trezirea, revenirea în cuget și-n simțiri, dar mai ales la realitate, duși fiind cu preșul și de nas. Cum pot fi oare ființele umane mințite în asemenea hal? Cum s-ar putea însă oare lăsa în asemenea hal mințite, prin retorica unor false virtuți? Informați-vă, citiți și luminați-vă cumva, dar nu vă lăsați în asemenea chip trași pe sfoară și călcați în picioare, aviz protagoniștilor din rugby-ul românesc. Pe adresa cărui sport s-au mai lansat din aceste pagini în 2020-2021 îndemnuri întru sensibilizare și conștientizare…
Și rugby-ul profesionist din Occident este încorsetat și condiționat de perfidele impuneri fără justificare reală, dar își vede cumva tacit de propria activitate, de propriile interese, o modalitate de rezistență prin a întreprinde tocmai ceea ce îi este dat, prin a-și îndeplini menirea de căpătâi și a-și alimenta crezurile, și anume acelea de a practica sportul favorit, de a juca în numele și pentru iubitorii săi din tribune. Da, în multe națiuni vestice există explozii dovedite și statistice, în date, ale ratelor de așa-zisă ”infectare”, tocmai în țările cu procentaje ridicate ale ratei de așa-zisă ”vaccinare”, dar rugby-ul dă drumul balonului oval pe treisferturi, mod firesc, natural, normal și uman de a lua poziție și atitudine în fața dificultăților societății.
În Gallagher Premiership Rugby din Albion s-a jucat din plin din 17 septembrie, etapă de etapă în prima ligă, cu peste 19, 17 respectiv 13 mii de spectatori la unele partide ale primei runde, minim 5.163 în meciul de la Worcester, iar vremea la final de noiembrie nu i-a alungat pe suporteri la ora etapei a noua, peste 18, 14 respectiv tot 14 mii de privitori la întâlniri din ultimul weekend, minim 3.376 la Newcastle.
Runda a zecea în acest weekend, următoarea în 26-27 decembrie, iar apoi și în 1-3 ianuarie 2022, 7-9 ianuarie. De ce și pauze? Pentru că sunt în grafic și partidele cupelor europene, nu mai puțin de 12 în Heineken Champions Cup în 10-12 decembrie pe terenuri din Anglia, Franța, Irlanda și Țara Galilor, alte 12 și în 17-19 decembrie pe gazoane din Anglia, Franța, Irlanda, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor, și tot așa…
Și-ar mai fi 6 partide și în EPCR Challenge Cup – în care concura cândva și campioana României din Timișoara, în 10-11 decembrie, în Anglia, Franța, Italia, alte șase în 17-19 decembrie în Anglia, Franța și Țara Galilor, și tot așa, și după Anul Nou…
Viața merge înainte, iar cu ea și rugby-ul, fie și luând pesemne aminte că tineri în plenitudinea forțelor și apți clinic pentru practicarea sportului de performanță la nivel înalt, precum o internațională insulară, nu mai rămân printre noi, ”Sportivă de performanță, decedată subit la 26 de ani”, tragedie deloc de mirare în cavalcada tragediilor recente din lumea arenelor.
Să se întocmească și-o schiță, sau să vi se deseneze cumva? ”CoVID-19” a fost calul troian dar și ”sperietoarea”, și vor mai fi și alții, altele, astăzi ”Omicron”, poimâine altceva, și câte zile vom mai trăi – tot cal troian, tot sperietori, sperietori pentru inducerea acului, pentru așa-zisele ”vaccinări”, la rândul lor simple pretexte de moment pentru inducția spre transhumanism dar și mai departe, cu toate victimele de rigoare.
A auzit oare Federația Română de Rugby de consimțământ informat? Dar de suspiciune sănătoasă? Dar de a-și face păcate? Cine sunt iresponsabilii și inconștienții care au încuviințat ”narațiunea oficială” a dezinformării din martie 2020 încoace în sensul influențării în numele sportului a unei condiționări de a accepta toate aceste ”sperietori” pe post de cal troian, în pasul său parșiv spre ac, indus sub false pretexte și sub masca bunelor intenții dar a falselor virtuți, fără pic de noimă științifică, medicală și nu numai!?!
Rugby-ul s-a lăsat împins pe un drum profund greșit, și-astfel avem un rugby înțepat și tras pe margine, cu un total de numai 44 de meciuri jucate în întreg anul în ambele întreceri rezervate elitei, incapabil însă a desăvârși una dintre competiții, lăsată pe 2022. O ramură înfricoșată în bătaia vântului și fără pic de noimă înțepată, rost al [email protected]ării doar în planurile perfide și nedeconspirate ale urzitorilor din umbră, dar înțepenit trasă pe tușă, nici măcar cu a doua finală internă bifată, și cel mai probabil ar fi fost și respectiva fără public în tribună.
Păstorii rugby-ului intern nu fac nimic altceva în raport cu așa-zisa ”pandemie” nedeclarată oficial din martie 2020 încoace de Ministerul Sănătății al Guvernului României, și oare de ce nedeclarată!?, nici măcar o ”epidemie” nefiind declarată oficial – și tot oare de ce!?, decât să taie sistematic și metodic craca de sub picioarele Ovaliei carpatină, cracă oricum subțire și fragilă.
În totală necunoștință de cauză și lipsiți de conștiință spirituală, la un nivel extrem de limitat al percepției realității factuale obiective, în disonanță cognitivă, unora din rugby le-a căzut masca, dându-și arama pe față sub imperiul fricii, una irațională și fără justificare, a psihozei și transei colective, paranoia curată, exemplificată și dinspre cealaltă finalistă, nu cea băimăreană – cu ofrande repatriată din mrejele Omicron, mai mare răsul decât diversiunea subversivă, ci cea bănățeană, degeaba 6 săptămâni în pregătiri specifice pentru un punct culminant al finalei, activitate din banul public risipit în neștire în România, conform reflexiei din puțul gândirii managerului ei.
Așadar, după cum notează comunicatul clubului timișorean dar și spune Borzaș, ”Finala trebuia să se joace 11 decembrie 2021, dar nu se mai poate disputa după ce formația din Maramureș a efectuat un turneu în Africa de Sud chiar în perioada creșterii numărului de cazuri Covid și a apariției variantei Omicron. „Sănătatea și integritatea jucătorilor, atât a celor din Baia Mare, cât și a rugbiștilor noștri este mai importantă decât orice meci. Noi ne aflam aproape de finalul unui ciclu de șase săptămâni, prin care pregăteam finala, însă înțelegem decizia FRR și le dorim partenerilor de întrecere din Baia Mare să parcurgă cu bine această perioadă de izolare și să rămână în afara oricărui pericol” – Dănuț Borzaș, manager SCM Rugby Timișoara. Echipa noastră se calificase în finală după ce învinsese, în semifinale, Steaua București, cu 18-16, în deplasare, la 28 august.”
Este oare de râs sau de plâns toată această plecăciune ieftină și în necunoștință de cauză în fața farsei ieri cu ”Delta”, astăzi cu ”Omicron”!? Râsu-plânsul… Cine îi dezinformează și sperie oare în asemenea hal, cât de jos pot coborî pentru a pleca eronat urechea sportivi altădată neînfricoșați în a-și pune corpul la bătaie în încleștări umăr la umăr!? Este de noaptea minții și pesemne fără salvare. Dumnezeu să-i apere, căci nu știu ce gândesc și fac. Și da, nici măcar nu știu că nu știu, înțepeniți în convingeri ferme de a lua aminte la lupii paznici la turmă…
O lumânare aprinsă pentru rugbista decedată subit la 26 de ani, portret ilustrat aici. Active News notează că <Jucătoarea internațională de rugby a Scoției Siobhan Cattigan, care a avut 19 selecții la echipa națională, a murit subit la vârsta de doar 26 de ani, transmite Mirror. Sportiva a început să joace la vârsta de 5 ani și a fost foarte pasionată de rugby. A debutat pentru echipa națională în anul 2018. ”Ea a fost esențială pentru dezvoltarea rugby-ului feminin în cadrul clubului și o sursă de inspirație pentru fetele din secțiunea de tineret”, a transmis clubul unde activa sportiva>. (sursa: activenews.ro – știri necenzurate, https://www.activenews.ro/stiri/Sportiva-de-performanta-decedata-subit-la-26-de-ani-171109).
