România a fost brusc readusă de o manieră severă cu picioarele pe pământ prin a fi îngenunchiată cu 5 eseuri fără răspuns sâmbătă după-amiază de către lusitani la încheierea grupei patrulater a eşalonului doi european de rugby.
În ceea ce a fost o lecţie de readucere aminte vizavi de realitatea factuală obiectivă că reprezentativa Federaţiei Române de Rugby a rămas mai nou binişor şi-n urma Portugaliei, precum păţea pe rând în trecut şi-n faţa Italiei iar apoi a Georgiei şi chiar Spaniei.
Propriu-zis, doar s-a repetat la indigo situaţia din ediţia de anul trecut a diviziei secunde continentale, în care „Stejarii” aveau nevoie de o victorie acasă cu lusitanii pentru a şi câştiga una dintre grupele patrulater, dar Portugalia s-a impus la pas în România, fără dubii.
Ceea ce expediază din nou selecţionata „tricoloră” în calea Georgiei şi tot pe teren gruzin, încât în cel mai bun caz i-ar rămâne din nou ulterior strict consolarea disputării întâlnirii învinselor, anul trecut cedată şi aceea pe teren neutru Spaniei.
Aceasta fiind starea reală de fapt, repetitivă de la un an la altul, doar că portughezii n-au mai înscris şi astăzi de la ora 17 peste patruzeci de puncte, precum în 2024 în capitală, limitându-se la un 6-34 la Botoşani.
Mult mai elocvent ca barometru fidel al nivelului actual al României, decât falsa percepţie relativă a unui vag reviriment pe seama depăşirii recente a modestelor Germania şi Belgia, cu 48-10 la Bucureşti respectiv 31-14 săptămâna trecută în deplasare la Mons.
De la un meci la altul selecţionerul David Gérard titularizându-i pe Altinok în linia a III-a a înaintării de la timişoreni şi Graure de la dinamovişti, încât cei mai numeroşi în XV-le de start au devenit rugbiştii bănăţenilor din Ronaţ, un cvintet cât o treime a naţionalei, 4 provenind de la „roşii” din Bucureşti şi tot atâţia legitimaţi la cluburi din Franţa, fără vreunul în schimb de la băimăreni.
Iar dintre timişoreni mijlocaşul la grămadă Gabriel Rupanu s-a şi destăinuit frr.ro în prefaţarea primirii Portugaliei cu referire la recenta asigurare a biletelor pentru Cupa Mondială din toamna lui 2027 graţie succesului din Belgia, în sensul că „să arătăm lumii că rugby-ul românesc are un nume mare la nivel mondial”, fără însă a percepe cu realism că reprezentativa FRR a fost „lingură de lemn” doar cu eşecuri dintre care trei copioase la ultimul turneu final IRB din 2023 din Franţa, precum şi că strict numai şi numai criteriul foarte permisiv de calificare în baza obţinerii a doar două victorii cu naţionale fără pretenţii precum cele ale Germaniei şi Belgiei au stat de fapt la baza pătrunderii din nou în cadrul Rugby World Cup, de-acum lărgit de la 20 la 24 de participante.
A venit însă în schimb, prompt, şi dovada regresului în termeni reali a Ovaliei carpatine, acest 6-34 vorbind la rândul său de la sine.
După ce românii au reuşit până la pauza jocului acasă doar a marca o dată dintr-o penalitate la mijlocul părţii inaugurale, prin Alin Conache, pe când erau deja conduşi din minutul 14 din eseul lui Storti.
Fără ca „Stejarii” să mai egaleze cumva la Botoşani, unde au rămas treptat de căruţă, odată ce şi Begic a adăugat un eseu pentru iberici după o jumătate de oră de joc, acesta şi transformat de Marques: 3-12 la pauză.
Sfetnic bun pentru vişiniu-verzi, marcatori ai unui nou eseu încă din cel de-al doilea minut al părţii secunde, transformat şi-acesta de Marques, care avea a fi apoi exact şi dintr-o penalitate după o oră de joc, drept răspuns la nici cinci minute în urma singurelor puncte ale României din partea secundă, tot prin Alin Conache şi tot de la punct fix: 6-22.
Atât şi nimic mai mult, reamintind de covârşitoarele 8-82, 0-74 şi 0-87 din toamna lui 2023 de la „Mondial”.
Vareiro şi Baptista adăugând în ultimul sfert de oră alte eseuri în contul celor de la Atlantic, dând conform aşteptărilor lovitura în nord-estul României.
Asta-i adevărata faţă a Ovaliei carpatine, sever depăşită în noul deceniu de Portugalia, şi noroc doar cu excluderea absolut injustă şi nedreaptă fără pic de temei a ruşilor din competiţii, căci altfel repretentativa FRR ar mai fi avut încă o bătaie de cap în plus în a nu aluneca şi mai mult în ierarhia secund europeană, ajunsă fiind şi-n umbra Spaniei, şi nu doar o dată.
Bine însă că Ovalia carpatină e mulţumită de sine într-o stare de autosatisfacţie păguboasă, din moment ce l-a reales în unanimitate pe Alin Petrache în fruntea forului federal, rezultatele din testele cu adevărat elocvente, şi nu „praf în ochi”, fiind limpezi ca lumina zilei.
Portugalia spulberând aşadar recent nu doar naţionala masculină de handbal a României, ci pentru al doilea an la rând şi XV-le „Stejari” al FRR.
Astăzi, „Stejari” au fost, începând cu linia I, Alexandru Savin (CS Rapid), Ştefan Marko Buruiană (USON Nevers Rugby), Cosmin Manole (CS Dinamo); Adrian Moţoc (Biarritz), Andrei Mahu (Massy); Cristi Boboc (CSA Steaua), Kemal Altinok (SCM USV Timişoara), Cristi Chirica (Dinamo) // Gabriel Rupanu (SCM USV Timişoara), Vaovasa Hinckley (Dinamo); Tevita Manumua (SCM USV Timişoara), Mihai Graure (Dinamo), Taylor Gontineac (Beziers), Iliesa Tiqe (SCM USV Timişoara); Marius Simionescu (SCM USV Timişoara) – căpitan.
Horvat, convocat din Franţa, şi băimăreanul Popoaia au debutat pe bancă în această ediţie, între rezervele la start şi cu un alt timişorean, Tudor Butnariu: Iulian Hartig (CS Dinamo), Gheorghe Gajion (Stade Montois), Marius Iftimiciuc (Carcassonne), Yanis Horvat (SC Albi), Alin Conache (CSA Steaua), Paul Popoaia (CSM Ştiinţa Baia Mare), Adrian Mitu (Soyaux-Angouleme XV Charente). Foto (arhivă): Mircea Roşca.
