SCM USAMVB Timișoara și-a învins astăzi ”clienta” în finalele directe, CSM Știința Baia Mare, câștigând ediția 75 a Cupei României. O ediție 2021 săracă, propunând doar 8 meciuri, iar finala amânată de două ori n-a făcut excepție, fragmentată și cu numai 3 eseuri: 22-15 (13-3).
Rugbiștii Timișoarei au recucerit astfel trofeul pe care îl adjudecau în ediții consecutive la mijlocul deceniului trecut, în 2014, 2015 și 2016, retezând aspirațiile maramureșene de a contura un nou event campionat-cupă. Aspirații alimentate și prin achizițiile recente din străinătate, Mahlo fiind chiar titularizat ca aripă, Mansilla și James pe bancă.
Elevii lui Calafeteanu au condus fără excepție
”Albaștrii” Banatului au condus fără excepție încă din primul sfert de oră, prin unicul lor eseu cu care deschideau scorul în minutul 11, semnat din linia I, și s-au detașat din bocancul lui Florin Vlaicu până la 19-3 în minutul 57. N-au mai excelat precum la zdrobirea ”Zimbrilor” pe ”Dan Păltinișanu” în mai 2016, la precedenta finală tranșată de rugbiștii din Ronaț, dar au etalat acel plus suficient pentru a începe victorioși anul 2022.
Meciul de rugby dintre CSM Stiinta Baia Mare si SCM USAMVB Timisoara, finala Cupei României, desfășurată pe Stadionul Național Arcul de Triumf din București, sâmbătă 2 aprilie 2022. © FOTO:Razvan Pasarica/SPORT PICTURES
A fost vreme frumoasă sâmbătă la amiază în capitală, însorită la început de aprilie, cu puțin vânt, și un gazon bun pe ”Arcul de Triumf”, însă hainele de gală ale unui act final al Cupei României au fost uitate pesemne undeva într-o garderobă. Căci ambianța ternă n-a lăsat senzația unei finale, tribunele fiind golașe iar doar simpatizanții celor două echipe au salvat aparențele. Puținii spectatori, efect de bumerang al constrângerilor cărora s-a lăsat condiționată FRR în ultimii 2 ani împotriva intereselor rugbiului.
Elocvent prin contrast, puhoiul uman de la ultima finală a Cupei înaintea diversiunii ”pLandemiei”, câștigată de steliști la 30 noiembrie 2019 în fața timișorenilor pe terenul neutru al unui centru de tradiție, Brașov, și rememorată aici .
Ovalia carpatină nu mai joacă rugby-ul de-acum 3 ani
Iar și prestația protagonistelor de astăzi a trădat lipsa jocurilor în picioare, decăzut fiind nivelul Ovaliei carpatine prin prisma etalărilor unor paticipante de vârf. Mai mult, lansarea peste două săptămâni a noii prime divizii cu majoritatea componentelor ex-secund divizionare doar va exacerba picajul calitativ al rugbiului intern. O umbră a celui din urmă cu 2 ani, la impunerea așa-zisei ”stări de urgență”.
Până la startul campionatului, SCM USAMVB Timișoara poate savura un triumf muncit, just și meritat, conturat fără a străluci și în pofida unor oarecare emoții odată ce a rămas în dublă inferioritate numerică în minutul 65, la 19-3.
Ultimul sfert de oră aparținea ”Zimbrilor”, care s-au impus cu 2-1 la capitolul eseuri, în superioritate numerică, dar ”galbenii” din nord n-au convins nici pe cât au făcut-o bănățenii. Încleștarea lor n-a mai avut suflul și scânteierea unor confruntări de altădată.
Ce s-a păstrat în aproximativ aceleași marje, numărul ridicat de titulari născuți peste hotare și implicați într-o finală a Cupei României, 6-7, sau un alt fel de explicație la regresul Ovaliei carpatine. Care însă insistă fără dubii în eroare.
”Arcul de Triumf”, amintiri de aur pentru Timișoara
Cu suficienți stranieri, campioanele ultimului deceniu au revenit pe un teren familiar lor la ora unor asemenea încleștări cu trofeul pe masă, tocmai pe ”Arcul de Triumf” izbutind timișorenii semnarea în primăvara lui 2018 a premierei adjudecării a 3 titluri naționale la rând în Superliga grație celei de-a 9-a finale câștigate strict în dauna băimărenilor într-un interval de 6 ani și jumătate (citește aici).
Iar ascendentul moral a jucat un rol determinant și în confruntarea de astăzi, CSM Știința rămânând ”client” fidel al bănățenilor. Bănățeni altfel și pierzători pe ”Arcul de Triumf” în aceeași primăvară, în martie 2018, într-o semifinală de Cupă cu CSM București care-i bloca în tentativa de a cuceri și pentru a patra oară la rând Cupa României (aici). De fapt, bucureștenii erau cei care preluau în 2017 trofeul de la rugbiștii din Ronaț – tripli deținători la zi ai Cupei României la acea vreme, CSM depășindu-i atunci la un punct pe maramureșeni în finala pe teren neutru, la Cluj, și iată ce s-a ales de unul dintre fostele cluburi ale Superligii.
Și să ne reamintim că următoarea finală a Cupei României, cea din 30 noiembrie 2018 (aici), CSM București – Saracens Timișoara, avea a fi și aceea amânată, lăsată de pe un an pe altul, dat fiind înghețul de pe ”Iuliu Hațieganu” din Cluj, și adjudecată în capitală de clubul Municipalității de pe Dâmbovița, ceea ce sugerează defectuoasa gestiune a Ovaliei carpatine și înaintea farsei ”pLandemiei”, doar exacerbată de catastrofala administrare a acestui sport în ultimii 2 ani.
Finala scăldată în soare nu alungă norii rugbiului intern
Aspecte demne de semnalat la ora unei finale interne, acesta fiind cadrul contextual realist al stării de fapt din rugby-ul intern, asta pentru a nu ne lăsa duși prea ușor de val pe fondul pătrunderii ”Stejarilor” la barajul de ”Mondial” și a decernării astăzi pe soare a unui trofeu. Mai e foarte mult până departe iar cunoscătorii rutinați din fenomen ar trebui măcar să-și pună întrebări, fiind pe undeva de înțeles dar și de neînțeles cum este posibil ca ex-internaționali cu greutate, între care și Valentin Calafeteanu – antrenor al bănățenilor, nu se sesizează tranșant în privința ultimului demers federal, cel cu struțocămila noii divizii întâi.
Finala eveniment de astăzi a avut darul de a mai descreți măcar întrucâtva frunțile Ovaliei carpatine, însă, lăsând la o parte vremea de primăvară și gazonul cu cercul de var șters al recentului meci de fotbal România – Norvegia 2-1 la U21, jocul practicat a arătat aidoma unuia survenit după o pauză cu lunile, o jumătate de an fără două săptămâni. Mulțumim, FRR, ar putea spune protagonistele.
Sunt oare federalii în funcții pentru a asigura cadrul competițional adecvat sau ca mod existențial de fofilare, toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim, inclusiv de pe urma atâtor și atâtor importuri?
Pilierul Digo, unic eseu al timișorenilor
Și n-a fost vreo finală cu tehnicieni străini pe bancă, neo-zeelandezi sau argentinieni trecuți nu demult prin Ronaț respectiv pe ”Lascăr Ghineț”, ci cu nume reputate ale rugbiului autohton, Calafeteanu respectiv Eugen Apjok, maramureșean cu achiziții de peste hotare și în ultimele săptămâni, în pregătirea noului campionat. Încotro?
Pe ”Arcul de Triumf”, spre buturile ”galbenilor”, bănățenii executând o lovitură de pedeapsă în tușă și făurind unicul lor eseu după câteva puncte de fixare și pătrunderea pilierului Digo, în minutul 11. Florin Vlaicu transforma iar toate punctele Timișoarei urmau a veni din bocancul său: 7-0.
Maramureșenii au revenit în atac însă n-au obținut mai mult decât o penalitate, fructificată la mijlocul primei părți de fundașul Paul Popoaia. N-aveau însă băimărenii de unde să știe că nu vor mai înscrie pentru 46 de minute, prea mult într-o finală.
Florin Vlaicu, bocanc de 17 puncte
Ba din contră, din minutul 23 rămâneau fără căpitanul taloneur Cojocaru, eliminat pentru o intrare din lateral în mol. Iar Vlaicu taxa, 10-3. La fel și în antepenultimul minut înaintea pauzei, de astă dată de la distanță: 13-3.
Aveau ”Zimbrii” puterea de a reveni în partea secundă? Așa lăsa impresia mijlocașul Tofa în minutul 44, când a inițiat o cursă din propria jumătate, finalizată cu eseu de Fakaosilea, just invalidat însă pentru un înainte în prealabil. Eroare de manual a maramureșenilor în transmiterea balonului, trădând ruginirea relațiilor de joc pe fondul unei inadmisibile pauze competiționale.
Baia Mare, două eseuri anulate pentru înainte: ”rugina” lipsei jocurilor în mână
”Vulpoiul” Vlaicu a dovedit în schimb că a exersat din plin de la punct fix, ex-stelistul făcând 16-3 în minutul 51. Iar jocul a continuat să curgă tot în favoarea ”albaștrilor” Ronațului, jocul greșeala așteaptă, pilierul Agustin Mansilla fiind eliminat și el din XV-le nordicilor, puțin după ce intra în teren. Iar Vlaicu nu ierta nici de această dată, și tot de la distanță, 19-3 în minutul 57.
Minutul imediat următor a reconfirmat absența jocurilor în mână, ”Zimbrii” având încă un eseu anulat, și tot datorită unui înainte în pasarea balonului. Mai puteau oare emite campionii pretenții, cu două eliminări și tot atâtea eseuri invalidate!?
Nicidecum, ratând și o lovitură de pedeapsă după o oră de joc.
Timișoara rezistă în dublă inferioritate numerică
Colacul de salvare le-a fost aruncat însă tocmai de timișoreni, rătăciți la rândul lor în greșeli, Laurențiu Nica fiind urmat pe margine de Valentin Popârlan. 13 contra 15 înaintea ultimului sfert de oră de joc.
Iar tocmai atunci revenirea lui Mansilla în teren a adus rapid și egalarea la eseuri, semnată de pilier în minutul 66, transformare Mureșan: 10-19. O altă turnură a finalei? Florin Vlaicu n-a fost de-acord, 22-10 dintr-o lovitură de pedeapsă din apropiere, iar revirimentul ”Zimbrilor” era stopat.
Au profitat ce-i drept de dubla superioritate numerică, la finele acelui interval, înscriind un al doilea eseu, prin Cojocaru, servit de Mihai Mureșan, dar ratarea transformării i-a blocat la 7 puncte de timișoreni. Echivalent al unui eseu transformat. Aveau băimărenii suflul unei egalări la potou, în ultimele 6 minute?
Timișorenii câștigă a zecea oară o finală contra ”Zimbrilor” Maramureșului
Din nou în cincisprezece, timișorenii au gestionat cu sânge rece finalul, păstrând avantajul unui triumf meritat. Al cincilea lor trofeu al Cupei României de la relansarea Superligii în 2011, an în care dispuneau de băimăreni în finala de Ziua Națională a Cupei României de la Alba Iulia, iar de-atunci zestrea celor din Ronaț a tot crescut, cu maramureșenii ”clienți”.
Unele lucruri nu se schimbă, iar așa cum rugby-ul românesc e cuplat patinării în eroare, la fel băimărenii sunt condamnați a pierde cel mai adesea încleștări cu trofeul pe masă în compania timișorenilor. Chiar pentru a zecea oară.
Cupa României revine la Timișoara după aproape 6 ani pe post de pansament la căderea de pe podiumul Siperligii în 2021, însă dispariția campionatului elitei sugerează pasul înapoi efectuat in corpore de Ovalia carpatină, împinsă de inconștiența FRR, noile repere ale cadrului competițional punând în lumină palierul valoric real pe care se activează. Unul tot mai modest, în pofida aparențelor alimentate în momente mai exuberante precum cel de astăzi. Aparențele într-adevăr înșeală.
*
SCM USAMVB Timișoara: 15. Stephen Ross Shennan; 22. Iliesa Lesumaitaiti Tiqe, 13. Manumua Tevita, 12. Jgerenaia Khvicha, 11. Kemal Altinok; 26. Florin Vlaicu, 9. Gabriel Vasile Rupanu / 1. Mihai Lazăr, 2. Marian Eugen Căpățînă, 3. Mosese Digo; 4. Ionuț Mureșan, 5. Valentin Popârlan; 28. Dorin Lazăr, 7. Vlad Neculau – cpt.; 8. Etonia Vaqa Saukuru.
Rezerve la start: 25. Andrei Rădoi, 17. Ciprian Chiriac, 27. Laurențiu Nica, 19. Holoia Feoefaaki, 20. Sean Brian Morrell, 21. Alin Conache, 10. Gabriel Jipa, 23. Corrado Ștețco.
Antrenori: Valentin Calafeteanu, Mihăiță Lazăr.
CSM Știința Baia Mare: 15. Paul Popoaia; 14. Kefentse Mahlo, 13. Alexandru Bucur, 12. Sione Fakaosilea, 11. Sikuea Taliauli; 10. Levi Valentino Tofa, 9. Vlăduț Bocăneț / 1. Mihai Dico, 2. Ovidiu Cojocaru – cpt., 3. Revazi Dugladze; 4. Mate Dardulidze, 5. Ștefan Iancu; 6. Florian Roșu, 7. Iacob Immelman, 8. Aleksandre Kalmazhelidze.
Rezerve la start: 16. Mădălin Adrian Țală, 17. Scott James, 18. Agustin Mansilla, 19. Alexandru Alexa, 20. Alexandru Țiglă, 21. Alexandru Mihai Mureșan, 22. Adrian Marian Apostol, 23. Silviu Grădinaru.
Antrenori: Eugen Apjok, Paul Rusu.
