Duminică de la ora 19, prim-divizionara de rugby a Timişoarei revine după 4 ani în finala la titlu a Campionatului Naţional, al cărui trofeu îl cucerea pentru ultima oară acum 6 ani, însă, oricât de însufleţitor este acest moment al reîntâlnirii băimărenilor şi pentru a şaptea oară în ultimul act al ligii din 2012 încoace, imposibil de uitat rămâne cazul neelucidat şi până la ora actuală al „evaporării” unor file din carnetele de joc a mai multor titulari ai galben-albaştrilor de pe Bega înaintea semifinalei din 2014, bătător la ochi episod de la care astăzi, 6 septembrie, se împlinesc 10 ani. Şi pe care-l rememorăm mai jos prin intermediul trimiterilor la cele consemnate pe-atunci în secţiunea Rugby din Sporttim.
Scandalul devenind la vremea respectivă de notorietate naţională în arena internă, dat fiind că, în calitate de club gazdă al semifinalei SuperLigii 2014, cel timişorean era mare, mare favorit la calificarea în ultimul act, în care urma a-şi apăra trofeul preluat în 2012 de la băimăreni, şi pe care-l păstra cu succes în 2013.
Ulterior, după sabotajul cât se poate de evident din 2014, gruparea din Ronaţ a recucerit laurii naţionali, triumfând vreme de 3 ediţii la rând, până-n 2018, abia în primăvara lui 2019 pierzând cu-adevărat pe teren o nouă semifinală acasă, tocmai în compania maramureşenilor pe care aveau însă a-i reîntâlni în finala din 2020, adjudecată atunci în premieră de către „Zimbri” în duelurile lor directe cu bănăţenii.
Iar o altă încleştare finală la titlu pe axa Baia Mare – Timişoara ar fi avut fără doar şi poate loc şi-n septembrie 2014, însă „evaporarea” survenită în seara de 6 a primei sâmbete din acea lună la arena „Dan Păltinişanu” a cusut cu aţă albă drumul outsiderului Farul spre ultimul act.
Şi spunem „evaporare”, cuvânt folosit şi-n respectiva seară în titlul uneia dintre numeroasele consemnări de la acea vreme din paginile Sporttim pe tema „filelor rupte din carnete”, pentru că, într-o naţie precum cea română, în care iresponsabilitatea, corupţia şi minciuna îşi dau strâns mâna cu ipocrizia şi făţărnicia, era previzibil şi de anticipat că nimeni nu va fi găsit vinovat, că nimeni nu va ajunge a fi tras la răspundere, în ciuda tipicului „circ” carpatin cu poale-n cap, demn de Caragiale.
Care va să zică pur şi simplu se… evaporau respectivele file, nefiind nicidecum rupte de către o anumită persoană. Ştiindu-se respectiva care-i.
La fel de tipic carpatin, se promitea în aceeaşi deşertăciune a falselor impresii, a salvării aparenţelor şi a alimentării iluziilor de nimic, că se va face lumină iar făptaşii vor fi depistaţi, „bezele” însă cât să se mai domolească apele şi… spiritele, după care, „caz clasat” şi revenirea la anormalitatea românească.
Scandaloasa „evaporare” din septembrie 2014 fiind simptomatică pentru decăderea încet, încet tot mai vertiginoasă a Ovaliei carpatine, care, cârmuită după ureche de FRR în frunte cu Alin Petrache, nu doar că s-a eschivat în deceniul trecut de la identificarea şi chiuretarea cauzelor picajului sportului în XV autohton, dar a ajuns a se trezi a fi eliminată înaintea ediţiei din 2019 a Cupei Mondiale pe seama ineligibilităţii dreptului de joc între „Stejari” a „naturalizatului” Fakaosilea – şi la ora actuală în lotul „Zimbrilor”, iar de la acel fiasco n-a mai fost decât un pas până la catastrofalele eşecuri la scoruri de maidan înregistrate de România la ultimul turneu de anul trecut, din Franţa.
Unde „Stejarii” debutau la 9 septembrie cu un copleşitor 8-82 în faţa Irlandei, iar dezastrul a fost general şi pe linie, ediţia de campionat care se va încheia duminică seară la Arena Naţională de Rugby „Arcul de Triumf” din capitală fiind chiar prima după cea mai slabă participare a reprezentativei României la un turneu final mondial.
Circumstanţe şi context în care trebuie plasată această reîntâlnire a principalelor protagoniste ale finalelor primei ligi interne de când cu decăderea mai accentuată a Ovaliei carpatine odată cu deceniul trecut, grupări din Baia Mare şi Timişoara, decădere semnalată de cele cu putinţă totuşi a fi puse la cale în acea seară de 6 septembrie 2014 la arena „Dan Păltinişanu”.
Fără cuvinte.
Motiv pentru care dăm citire glasului sec al arhivei vremii din secţiunea Rugby în Sporttim, într-o ordine cronologică a consemnărilor din acel septembrie 2014 de tristă amintire pentru Ovalia de pe Bega.
Titlurile, cu trimiteri.
I.
„Semifinala Superligii 2014, RCM UVT Timişoara – Farul Constanţa, întârziată de absența vizelor medicale din carnetele de joc ale unor titulari ai campioanei”: articolul, la această legătură.
II.
„Fiasco absolut! RCM UVT Timişoara, în ultima clipă fără 6 jucători, cu filele vizelor medicale suspect evaporate din carnete, nici n-ajunge să-şi apere titlul: zero acasă, 0-9 în semifinala cu Farul”: articolul, aici.
III.
„Campioana, dublă lovitură la ora semifinalei: Duşan Filipaş, vicepreședintele RCM UVT Timișoara, suspendat 6 luni de Federaţia Română de Rugby”: articolul, aici.
IV.
„Reacţia Universităţii de Vest Timişoara, patron spiritual al grupării rugbystice RCM UVT Timişoara… Marilen Pirtea: <Munca de câțiva ani a unor jucători extraordinari este anulată în urma unor practici balcanice pe care o societate normală nu are cum să le înțeleagă>”: articolul, aici.
V.
„Federaţia Română de Rugby răspunde RCM UVT Timişoara. Scrisoarea galben-albaştrilor şi reacţia federală…”: articolul, aici.
VI.
„GALERIE FOTO. RCM UVT Timişoara – Farul Constanţa 0-9. Imagini de joc, despre rugby şi sport…”: articolul, aici.
VII.
„Universitatea de Vest Timișoara, Primăria Timişoara şi CJT, front comun pentru sensibilizarea F.R. Rugby. Despre frustrare, ”sâmbătă seară golănia a învins şi golănia a învins în afara terenului”, dar şi solidaritate…”: articolul, aici.
VIII.
„RCM UVT Timişoara nu se lasă: <Ce trebuia să se întâmple!?! Să se dărâme stadionul sau să moară jucătorii, ca să fie un caz de forţă majoră!?! Asta mă deranjează din partea FRR>”: aici.
IX.
„RCM UVT Timișoara, încă un placaj: Sione Taupaki, suspendat 3 etape, înaintea finalei mici de sâmbătă, cu Dinamo”: articolul, aici.
X.
„Dan Dinu lansează un comunicat de presă: <Un act de sabotaj revoltător a avut loc în sportul fair-play-ului şi al respectului!>”: aici.
XI.
„Federaţia Română de Rugby, pe adresa RCM UVT Timişoara: <Atitudinea agresivă manifestată public și poziția de victimă asumată nu fac onoare statutului de club profesionist de rugby, având în vedere antecedentele pe care clubul le-a avut şi le are pe linie de management>”
XII.
„RCM UVT Timişoara, avertisment din partea FRR, deoarece <toţi jucătorii au dorit să joace pentru echipa Bucharest Wolves>, iar Grainger Heikell, extrem de sever sancţionat: 8 luni suspendare: articolul, aici.
Şi tot aşa.
Iar apropo de titlurile respectivelor consemnări, ce mai impertinenţă din partea FRR, ca tocmai federalii să invoce managementul.
Când de fapt tocmai dezastruoasa administrare de către FRR a Ovaliei carpatine a dus încet şi sigur la fiascourile internaţionale tot mai accentuate din 2019, 2023 şi chiar din anul în curs, în care „Stejarii” au cedat clar în succesiune în primăvară Portugaliei la Bucureşti, Georgiei peste Marea Neagră iar Spaniei pe teren neutru.
Naţionale altădată „haplite” la micul dejun sau pe post de desert de către rugbiştii României de odinioară.
Drept dovezi în sine ale faptului că repetitivitatea confruntării la titlu pe axa Maramureş – Timiş trebuie neapărat pusă strict în contextul devalorizării Ovaliei carpatine, ignorarea acestui context având doar darul de a da şi-n continuare apă la moară frecţiei la piciorul de lemn însuşit de către rugby-ul intern cu concursul neprecupeţit al catastrofalei gestionare FRR, răspândind şi pe mai departe false impresii şi salvând aparenţele, cum că totul ar fi relativ bine.
Ori cum ar şi putea fi oare cât de cât bine, din moment ce nici măcar „evaporarea” din 6 septembrie 2014 n-a fost elucidată!?
Dar bineînţeles că filele s-au detaşat singure din carnete.
Revenind în actualitatea imediată, actualul colectiv al SCM USV Timişoara călătoreşte spre Bucureşti în acest 6 septembrie de tristă amintire pentru iubitorii rugby-ului de pe Bega, reînsufleţiţi cu ocazia finalei cu CSM Ştiinţa Baia Mare, programată duminică 8 septembrie de la ora 19.
Fiind vorba aşadar despre cea de-a şaptea finală de campionat cu reprezentanta Timişoarei implicată, din cele 6 precedente cinci încheindu-se cu victorie, în 2012, 2013, 2015, 2017 şi 2018, iar una singură fiind pierdută, în 2020 pe „Noua” din Braşov, fără spectatori în pLandemia „sperietoare” Stupid-19.
Iar în toate aceste meciuri pentru titlu, precum cel de duminică, adversarul a fost CSM Ştiinţa Baia Mare, aflat la cel de-al cincisprezecelea ultim act consecutiv, „Zimbrii” triumfând în 2009, 2010, 2011, 2014, 2019, 2020, 2021 şi 2022, dar nu şi anul trecut, când au fost deposedaţi de lauri de către CS Dinamo.
„Roşie” dublă învingătoare în acest campionat a timişorenilor, tur-retur, ceea ce nu i-a împiedicat însă pe galben-albaştrii din Ronaţ, într-o ediţie a elitei parcă mai „subţire” ca niciodată, dar şi mai vlăguită valoric, a-şi croi drum spre „Arcul de Triumf”, pe seama a numai şi numai 11 apariţii dintre care aşadar 9 câştigate respectiv 6 pe teren propriu.
„Forţa grupului acesta ne-a dus să fim unde suntem în momentul de faţă. Baia Mare tot timpul a fost rivalul Timişoarei şi rivalul tuturor. O echipă fizică, o echipă cu jucătorii individual foarte buni. Sper să ne ridicăm peste ceea ce va oferi Baia Mare şi să câştigăm meciul ăsta. Pentru mine, ar fi primul titlu obţinut ca antrenor în Superliga, deşi am mai jucat două finale”, a semnalat Mugur Preda, actualmente în primul sezon ca antrenor principal la SCM USV Timişoara, de semnalat fiind aspectul că „militarii” stelişti au cedat „Zimbrilor” ultimul act din 2019, 2021 şi 2022, după ce, în urmă cu 5 ani, „Armata” din Ghencea ajungea din nou după o lungă aşteptare de 8 ani în finala Campionatului Naţional.
CSA Steaua a devenit însă „victima” de rutină a ultimelor întâlniri directe cu bănăţenii, iar cum şi „Zimbrii” maramureşeni i-au eliminat sâmbăta trecută pe campionii dinamovişti din semifinala disputată în nordul ţării, cele două „provinciale” se revăd din nou în Bucureşti după 6 ani. Atunci, în capitală, timişenii câştigau ultimul lor titlu în campionat.
Fundaşul Marius Simionescu, care ieri şi-a sărbătorit ziua de naştere, 27 de ani, şi-a împărtăşit năzuinţele despre câştigarea şi a treia oară a titlului de campion al ţării în tricoul Timişoarei: „Şansele sunt 50-50%, dar cu siguranţă noi toţi vom da 100% în acest meci. Trebuie să ne facem treaba pe teren şi dacă acest lucru se va întâmpla, o să ieşim câştigători. Îmi amintesc sentimentele trăite la precedentele două titluri naţionale şi îmi doresc să le simt din nou!”
Finala va fi arbitrată de Alexandru Ionescu (la centru), ajutat la tuşe de Cristian Şerban şi Nicolae Frăţilă.