Patruzeci de ani au trecut de la înființarea primei organizații de speologie în județul Timiș. În această perioadă, dar și înainte, sute de membri din generații diferite au coborât în beznă pentru a descifra lumina, cunoscând astfel frumusețea unei lumi subterane.
Începuturi
Omul a găsit în peșteri prima locuință temporară în paleolitic, apoi în neolitic s-a stabilit în grote și găsit posibilități de trai permanent, fiind ferit de intemperii și de atacuri. Arheologii au dovedit că peșterile de la Cazanele Dunării, cele din Valea Cernei, dar și cele de la Ciclova sau Românești, au fost vetre de viață pentru oamenii primitivi. În Evul Mediu peșterile au fost locuri de retragere în timpul năvălirilor popoarelor migratoare și apoi a invaziei otomane. Odată cu trecerea timpului, viața din peșteri a stârnit curiozitatea multor oameni, iar studiul acestor cavități a devenit de-a lungul anilor o știință. Astfel a apărut speologia (din greacă spelaion, peșteră și logos, știință), disciplină studiată și în județul nostru.
În anii 1936-1939, speologii din “Grupul Bănățean de Peșteri” ( din cadrul Politehnicii Timișoara ), au inițiat și cultivat cunoașterea și vizitarea peșterilor de la Comarnic, Ciclova și Valea Cernei. De asemenea, între anii 1940 și 1945 marele savant Emil Racoviță a lucrat în sediul actualei Primării din Timișoara. În perioada următoare, au fost organizate mai multe evenimente sportiv-speologice dar și conferințe tematice, care au atras tinerii către această disciplină. Așadar, exista premiza pentru ca la Timișoara să se nască o organizație de speologie.
Astfel, în Procesul Verbal de constituire se specifică: „Grupul de Speologie din Timișoara ia ființă la 2 aprilie 1975 la convocarea doctorului Constantin Lupu, care își propune să așeze Timișoara printre orașele care au astfel de organizație”. S-a hotărât ca cercul să se numească Speotim și “să funcționeze prin voluntariat în cadrul Comisiei Județene de Turism-Orientare-Alpinism Timiș și Biroului pentru Turism și Tineret Timișoara, iar inițiatorul său, doctorul Constantin Lupu să fie președintele grupului”. În perioada următoare, numărul persoanelor interesate de speologie a crescut, asta și datorită taberelor tematice și cursurilor organizate în diverse locații.
Din 1975, activitatea de explorare a constat în descoperirea a peste 70 de peșteri în Munții Poiana Ruscă. Printrea acestea, amintim Avenul Ștefanie, Avenul din Fața Gropii, Peștera cu Pod Natural dintre Ape, Avenul Colț, Peștera din Pârâul Sec, Peștera de la Pietroasa, și exemplele pot continua.
În anul 1977 cercul Speotim a fost rebotezat în Clubul Speotimiș, care din 1990 a devenit Asociația Speologică Speotimiș.
După primii ani de explorare în Munții Poiana Ruscă, activitatea clubului se mută și în alte zone carstice din Banat. Se abordează Munții Aninei și Munții Locvei și în premieră peste 200 de cavități în diferite bazine carstice, de la Bazinul Ciclovei, Jitin, Buhui, până la sud de Nera, în Cărbunari, sau chiar mai jos, la Dunăre, în Bazinul Liuborajdei. De referință rămân explorarea complexului carstic de la Polom ( Bazinul Jitinului, 370 m dezvoltare ), Peștera Vidra ( Bazinul Gârliștei, 521 m dezvoltare ), Peștera Buhui ( descoperirea unui sistem de galerii fosile pe aproximativ 800 m dezvoltare ), Avenul din Dolină ( peste 2,7 km dezvoltare ), Avenul din Culmea Frumoasă ( aproximativ 80 m denivelare ), sau Avenul Roșu de la Apele Albe ( 149 m denivelare ).
Au urmat primele explorări de sifoane de peșteră din Munții Aninei, făcute de scafandrii de la Speotimiș, iar din anii 80, activitatea clubului s-a extins și în alte zone carstice ale țării precum Podișul Mehedinți, Munții Cernei, Munții Șureanu și Munții Sebeș. Până în prezent, peste 500 de peșteri au fost descoperite și cartate de membrii Speotimiș.
Serialul Românești – primul concert 11.10.1984
În anul 1984, clubul timișorean a fost gazda Speosport, o întâlnire a speologilor din România. Bănățenii vroiau să prezinte ceva special invitaților, și ideea câștigătoare a fost a președintelui fondator, doctorul Constantin Lupu:
„Țin minte că în luna martie am avut un vis în care apărea o lumină albăstruie, în valuri, pe fondul unei muzici plăcute. Dimineața când m-am trezit am înțeles că era vorba de muzică într-o peșteră și răspuns la gândurile mele, iată visul acela a intrat în istorie. Am luat legătura cu orchestra de muzică simfonică a Liceului de Artă Ion Vidu din Timișoara, iar răspunsul lor a fost afirmativ. Dirijor pe timpurile acelea era profesorul Marius Tănăsescu, iar ca solist a fost Alexandra Guțu. Asta a fost pornirea. La primul concert au fost cam 500 de spectatori, majoritatea speologi. A fost greu, pentru că aveam nevoie de multe aprobări atunci și țin minte că am rezolvat problema chiar în ultima seară. Știrea s-a răspândit, pentru că în acea vreme puține manifestări erau admise într-un asmenea stil mare; nu prea aveai voie să te aduni în grupuri. Evenimentul a fost mediatizat de un ziar din Berlin și unul din Elveția, care au publicat „Mozart într-o peșteră din Carpați”. Acesta a fost semnalul care ne-a atras atenția că trebuie să continuăm. În acele timpuri, primele cinci, șase ediții le-am făcut cu muncă voluntară de la început până la sfârșit. Ceea ce numim astăzi sponsori, au fost susținători atunci: generatorul de curent electric de la secția de drumuri Făget, sutele de tone de cabluri le-am primit de la o firmă de electrificare din Timișoara, orchestra și dirijorul au venit la fel fără a fi remunerati. După primele cinci ediții au început să se ceară sume din ce în ce mai pretențioase, mai ales după 1990. Impresia cea mai grozavă a lăsat-o primul concert, dar și iluminarea unei peșteri vechi de 100 de milioane de ani cu curent electric. După orchestre simfonice am introdus vocea umană, am adus in pesteră coruri. Am avut orchestre din Franța, Italia, Danemarca ( orchestra regală ), dirijori din Japonia și Londra. Nu au lipsit soliști din Canada si SUA, sau din Zrenjanin, Serbia. Acum ne ajută mult cu plata deplasărilor, directorul Filarmonicii Banatul, domnul Horia Coriolani Gârboni, care se luptă să avem fonduri an de an”, a declarant Constantin Lupu în cadrul unei emisiuni la Radio Timișoara. De-a lungul timpului, pe scena improvizată în Peștera Românești au concertat și nume sonore din muzica rock, jazz, sau blues.
În prezent, implicarea clubului Speotimiș în concertul de la Românești se rezumă la amenajarea căilor de acces către peșteră și dotarea acesteia cu toate echipamentele necesare, începând de la generatoare electrice, până la reflectoare și scaune pentru spectatori. Dacă în trecut instrumentele muzicale erau transportate cu ajutotul căruțelor trase de cai, odată cu trecerea timpului s-a apelat la mijloace mai moderne, cu ajutorul cărora acestea sunt duse cât mai aproape de peșteră, apoi preluate de voluntari până în galeria care găzduiește concertul.
1990 – Transformări: de la club la asociație
După revoluția din decembrie 1989, s-a încercat o “reînnoire” a clubului, care a devenit asociație speologică. Dorința de a schimba vechiul cu noul a fost mărturisită mai mult sau mai puțin direct de membrii asociației. Pe atunci, președinte onorific al Speotimișului era Constantin Lupu, în vreme ce partea executivă era coordonată de președintele Lotar Kalitzchi, unul dintre cei care și-a lăsat amprenta pozitivă în activitatea clubului:
“În 1990 ne-am trezit brusc la democrație. Fiecare avea libertatea de a face ce crede și cum crede; vorba aceea, cap compas la Belgrad. Cu rucsacul în spinare mulți mergeau să vândă câte ceva, să cumpere, sau să muncească. În acel an concertul nu a avut loc. A fost un șoc în club, și ne-am dat seama că organizarea nu mai era așa cum ar trebui și am stabilit atunci că de anul viitor, adică din 1991 trebuie să reluăm concertul, atât de apreciat de lume”, a spus Lotar Kalitzchi, în cadrul unei emisiuni la Radio Timișoara.
De-a lungul timpului, mai multe persoane au părăsit Speotimișul și au dat naștere altor cluburi: Prusik și SpeleoTeam.
În prezent, Asociația Speotimiș este formată din zece membri activi, care, alături de cei simpatizanți, organizează o dată sau de mai multe ori pe lună ieșiri în vestul țării pentru a-și continua misiunea.
“În spatele unei descoperiri stă multă muncă de birou. Trebuie să cunoști zona geografică foarte bine, să știi unde se poate dezvolta o peșteră. Sunt multe suprafețe în țara noastră neexplorate, peșteri care așteaptă să fie descoperite. După ce este identificată zona, urmează cercetarea de suprafață. O echipă, de preferabil cât mai numeroasă, caută posibile intrări, nu vă imaginați că mergem și găsim o intrare mare și amenajată. Poți trece pe lângă o deschidere de cinci ori și să nu știi de ea. În anumite locuri trebuie să cureți, să scoți roca, să sapi. Trebuie timp si multă răbdare. Urmează apoi cercetarea, explorarea și cartarea. Se face o hartă care se trimite la institutul de profil de la București, unde este îndosariată și trecută în baza de date; care sperăm să devină una comună pentru speologii din toată țara”, a spus Remus Filip, actualul președinte al Speotimișului.
sigla-clubului-Speotimis.-Realizare-Ada-Oancea-Șuteu-1977-membră-a-Uniunii-Artiștilor-Plastici-din-România
Acesta a mai afirmat că atragerea noilor membri este acum tot mai dificilă pentru că nu mulți sunt tinerii din ziua de azi atrași de astfel de activități, iar cei interesați renunță repede.
“Am fost contactați de persoanele cu vârstele cuprinse între 15 și 40 de ani. Până în 2014 organizam aproape anual un curs de speologie. La începutul lui 2015 numărul doritorilor a fost mare, chiar și optzeci de persoane, la final au rămas cinci poate șase, și după câteva luni au mai continuat două. Foarte mulți oameni nu știu ce înseamna speologia, se lasă influențați de ce văd în poze, acele galerii mari, luminate și curate. Până acolo trebuie să depășească multe bariere. Unii sunt pregatiti, altii nu”, a mai precizat Remus Filip.
În ultimii ani, Speotimiș a colaborat cu organizația Salvați Copiii, organizând excursii la peștera Românești pentru cei care suferă de sindromul Down. Pe de altă parte, speologii bănățeni trag mai multe semnale de alarmă și îi roagă pe cei care vizitează peșterile deschise publicului să le păstreze curate și să nu distrugă formațiunile din interior.
“Peștera e un loc în care îți încarci bateriile și te simți apărat, plin de pace. După câteva zile petrecute acolo dispare stresul și simți din nou că ai un suflet tânăr și rămâi cu satisfacția că ai trăit ceva frumos”, – Lotar Kalitzchi, fost președinte Speotimiș.
