Subiectul a fost dintotdeauna de actualitate şi încă este la fel de actual în paginile Sporttim, necesitând de fapt a constitui tema unei largi dezbateri naţionale, însă este adus în treacăt în discuţie în circul mediatic intern doar dacă, bineînţeles, fac străinii referire la România. Şi dintr-odată se sesizează băgătorii de seamă, numai ochi şi-urechi: „Şi ce-au zis? Ce-au zis?”
L-a reapucat brusc şi subit „grija faţă de om”, perpelindu-se preocupat de bunăstarea noilor generaţii ale României, şi a îndreptat arătătorul.
Fiind vorba despre unul şi-acelaşi for mondial dintre cele mai sinistre organisme globale care a făcut şi pe sfătosul povăţuitor în masă la scară planetară când cu pLandemia „sperietoare” Stupid-19 şi „vaccinurile sigure şi eficiente”, actualmente punând de-un „Raport” care rapid a devenit circulară între subiecţii săi, în sensul că „7 din 10 adolescenţi din România nu practică suficient sport”, astfel titrat în mediul online cu sufixul .ro.
Căci deranjul internaţional e pe bună dreptate destul de mare pe relaţia cu OMS, încât niciodată nu-i de ratat un convenabil exerciţiu de Public Relations, mai ales în asemenea circumstanţe asociate pierderii de credibilitate, aşadar pentru netezirea asperităţilor.
Iar drept urmare rapid se poate da sfoară-n colonie să se stârnească senzaţia că unora le-ar păsa de soarta celor mulţi, indiferent de faptul că fix şi exact aceeaşi Ocultă Morbidă a „Sănătăţii” din buzunarele anumitor varii interese ascunse era cea care trasa „măsuri” şi întindea în 2020 rigla „distanţării sociale” tocmai pe pielea noilor generaţii inclusiv de români, până-n urmă cu aproape 3 ani, în 2022, numeroase fiind săptămânile dedicate studiului în care copiii şi tinerii din curbura carpatică erau de fapt „arestaţi la domiciliu” sub cele mai false pretexte prefabricate.
Iar dintr-odată unul şi-acelaşi for mondial nu mai e febril preocupat în „grija pentru om” de aşa-zisa protejare a copiilor şi tinerilor ţinuţi departe de şcoli şi universităţi în „lupta” cu aşa-zisul „virus”, ci de insuficienţa practicării sportului în rândul majorităţii exponenţilor aceloraşi generaţii.
Şi bineînţeles că s-a dat consemnul pe unitate în circul mediatic intern pentru a se scoate în evidenţă sub nasul subiecţilor grija neprecupeţită ce le este purtată pentru bunăstarea lor, titrându-se ce constată „Raportul OMS”.
Literă de lege în faţa căreia ar trebui a se „lua măsuri”.
Şi nu din alte motive ori considerente ţinând de propriile constatări, de voinţa colectivă comună din curbura carpatină şi de anumite crezuri şi convingeri de la faţa locului.
Ci pentru că ne-au spus-o alţii, iar atunci, la cât e românul de fixat, idee fixă, pe conceptul de „a da bine” în ochii altora, trebuie musai luat aminte.
Aşa încât, dacă o spune un for global despre România, atunci subiectul este care va să zică pus în treacăt pe tapet în circul mediatic intern.
Deşi subiectul în speţă ar fi trebuit să constituie de decenii bune, postdecembrist, tema unei ample dezbateri naţionale, „noi de noi” în regim de autodeterminare, fiind vorba despre o prioritate.
Asta în mod normal.
Doar că România era extrem de prinsă cu „noul stil de viaţă”, rătăcire pe fondul căreia mai nimeni nu se sinchisea în ce cadru şi climat sunt plămădite noile generaţii.
Unul cât se poate de alterat şi perimat.
Însă iată că dacă vreun for global, oricât de afundat fiind acesta în buzunarele variilor interese certe şi implicit oricât de corupt, „dă ora exactă” prin a stârni impresia „grijii pentru om”, şi-ntr-adevăr mereu e util câte-un exerciţiu de PR, atunci se face loc între titlurile din circul mediatic carpatin şi „sperietorii” că „7 din 10 adolescenţi din ţară nu practică suficient sport”.
Când titram noi, eram „răi”.
Dar dacă „mor” străini de grija noastră, indubitabil aceştia ar fi „oameni de bine”, avându-ne interesele la suflet, la care şi „oameni de bine” din colonie se sesizează şi dau sfoară-n ţară.
Şi nu oricum, ci, pentru o mai mare credibilitate, dând cuvântul unei personalităţi din fenomenul intern, încât gradul de interes în jurul tematicii să fie semnificativ sporit iar aceasta să nu pară abstractă, strict prin intermediul glasului sec al cifrelor statistice, ci de-a dreptul „în carne şi oase”, la sursă. Introducerea făcându-ni-se în consemnarea din forbes.ro sub forma <Bogdan Rath, cel mai titrat jucător de polo pe apă din România şi antrenorul echipei naţionale de polo spune că: „Sportul este sănătatea unei naţiuni”>.
Ce nu ni se spune însă, subiect tabu, este cât de sănătos o fi oare cu-adevărat sportul competiţional în actualul său concept aplicat subiecţilor săi, căci suflarea sportivă nu neapărat şi duce cea mai sănătoasă viaţă, oricât de riguroasă i-ar fi viaţa sportivă, încetăţenită fiind o falsă percepţie generatoare a unei voite confuzii în acest sens, iar asta tot dintr-un anumit interes la o scară largă, dat fiind că-i vorba despre un alt domeniu aducător eventual de profit, business în toată regula.
Şi închidem paranteza.
Revenind la rândurile dării de seamă dinspre „lumina de la orizont”.
Şi cităm.
„Un raport recent al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) arată că doar 28% dintre adolescenții din România, cu vârste între 11 și 15 ani, practică suficient sport pentru a menține o stare bună de sănătate. Potrivit aceluiași studiu, doar 23% dintre aceștia efectuează activități fizice moderate și intense, esențiale pentru dezvoltarea lor. Această situație îngrijorătoare a dus la o creștere a numărului de copii cu dezvoltări dizarmonice, din cauza problemelor legate de greutate și riscuri de obezitate, potrivit unui reportaj al podcastului High5.
Bogdan Rath a subliniat gravitatea acestei probleme. El a explicat că sportul de masă din România este subdezvoltat și subfinanțat, iar mentalitatea românilor față de sport este un obstacol major în dezvoltarea activităților fizice pentru tineret: <Astăzi nu mai există sportul de masă, sportul pentru toți. Există oameni care, pentru copii apți, au luat certificate ca să fie scutiți de la sport. Nu se înțelege că sportul este sănătatea unei națiuni. În alte state, se alocă mult mai mulți bani și se creează structuri pentru a susține sportul>, a declarat Rath.
Sedentarismul şi tehnologia – factori care înlocuiesc activitatea fizică
Bogdan Rath a atras atenția asupra schimbării obiceiurilor de joacă ale adolescenților, din cauza accesului la tehnologie și a sedentarismului, care au înlocuit jocurile tradiționale. El a explicat că, în trecut, activitățile fizice precum șotronul sau cățăratul în pom aveau un rol esențial în dezvoltarea motorică și fizică a copiilor. În schimb, astăzi, tinerii preferă să petreacă timpul pe telefoane sau computere, iar jocurile fizice în aer liber au devenit din ce în ce mai puțin atractive.
<Jucatul afară aproape că nu mai există astăzi. Ce se întâmplă când un adolescent are de ales între o minge și alternativa de a sta pe telefon? Dispar normele>, a declarat Rath.
Soluţii pentru viitor: strategia naţională pentru sport
Autoritățile române au adoptat Strategia Naţională pentru Sport în noiembrie 2024, cu obiectivul ca până în 2032 să ajungă la 70% dintre adolescenții cu vârste între 12 și 18 ani care să practice minimul recomandat de activități fizice. Rath susține că o schimbare de mentalitate și implementarea unor programe educaționale bine structurate ar putea contribui la îmbunătățirea sănătății tinerelor generații.”
Finalul fiind aşadar de-a dreptul apoteotic.
Care va să zică unii şi-aceiaşi cu „proiectul de ţară” şi „România lucrului bine făcut”, ambele fenomenal implementate de dată recentă, fiind de crezut pe cuvânt şi urmat orbeşte pe pilot automat, precum e urmat un „far călăuzitor”, cu-a lor „Strategia Naţională pentru Sport”.
Iar consemnarea ne spune că „autorităţile” au adoptat-o în noiembrie 2024, vrând probabil a se referi prin acest eronat utilizat „autorităţile” la vremelnicii ticăloşiţi trădători de neam şi ţară care au luat captiv un popor în siajul „pericolului public” pe care-l răspândesc postdecembrist în formă continuată.
Modelul maghiar este într-adevăr apetisant iar imitaţia e şi ea cea mai perfectă formă de a flata, însă este de neînţeles cum în peste trei decenii postdecembriste nu s-a lansat vreo strategie naţională pentru sport, iar dintr-odată, că se-arătau unii în pierdere cronică de credibilitate interesaţi din „grija pentru om” de „starea naţiunii”, s-a lansat din scurt şi consemnul pe unitate.
Ori asemenea înălţătoare iniţiative de suflet precum lansarea sportului ar trebui a se contura de la sine, de o manieră pur şi profund volitivă, dintr-un crez adânc înrădăcinat şi nu pe fondul unor convingeri limitative, însă în nici un caz din interes sau de… „gura lumii”.
Şi-uite aşa se pomeneşte şi prin circul mediatic despre cât sport (nu) fac copiii României, că a dat raportul oculta morbidă a sinuciderii asistate. Dar e cumva firesc pe fondul degenerării speciei posedată demonic şi indusă făr-a prinde de veste într-un cult sinucigaş. Vezi „măsurile”, „vaccinurile sigure şi eficiente” şi nu numai, lista fiind lungă.
