Strategic Cultural Foundation, citând sursele NATO Trading Economics, evidenţiază grafic înclinaţia impresionantă a unor state membre aliate de a-şi face cetăţenii să plătească pentru nişte războaie care nu-s ale lor, 311 dolari pe cap de român şi 6.013.000.000 ca ţară, mai mult decât 17 „partenere” precum Finlanda, Danemarca, Cehia, Ungaria, Slovacia sau Lituania, coadă a listei fiind Islanda – netaxată deloc. N-ar prinde mult, mult mai bine aceşti bani măcar pentru sport, dacă nu pentru sănătate, educaţie şi cultură? Bineînţeles că da, însă naţiunile „idioate utile” captive acestei autodestructive axe a răului au fost deturnate în chingile unui cult satanic mondial ce posedă demonic şi alimentează vrajba şi prin organizaţia sa teroristă a Atlanticului de Nord, populaţiile părtaşe moral fărădelegii plătind preţul piperat.
Ba bine că n-ar fi mult, mult mai utile aceste sume – „taxă de prost” jupuită aproximativ la fel şi de pe pielea spaniolului, 312 dolari, îmbunătăţirii sănătăţii unei naţii cu „buletinul medical” nesfârşit de lung şi rău şifonat, într-o ţară în care până şi unui băieţel de numai 3 ani i se face rău nicăieri altundeva decât la grădiniţă şi apoi moare, sau salvării pseudo-„educaţiei” şi combaterii contra-culturii. Ori de ce nu, stimulării „arenei sportive”.
A se îmbunătăţi ma degrabă infrastructura sportivă, decât a fi îngropaţi pe tablă de mâna a doua în buzunare fără fund din străinătate bani greu făcuţi de cetăţenii unei ţări îndatorate cu multe, multe zerouri şi falimentară, nu doar moral.
Sănătatea publică e pe butuci, în ignoranţa majorităţii românilor inflamaţi, tumefiaţi şi intoxicaţi în diferite grade de saturaţie favorizând instalarea prematură a unei stări premorbide, iar „buletinul medical” general e pe cale de incrementală deteriorare ireversibilă, inclusiv în rândul generaţiilor tinere – susceptibile feluritelor afecţiuni şi boli autoimune cu repercusiuni implacabile în timp sub forma scurtării semnificative a duratei de viaţă activă în deplină capacitate a forţelor, însă chiar şi aşa, pe fondul lipsei conştiinţei, românii consimt pasiv şi pe pilot automat, în necunoştinţă de cauză şi fără a se autochestiona, a fi cotizanţi alimentării unor conflicte armate care nici pe departe nu-s ale lor, purtate prin intermediul şandramalei cu nume impresionant de scenă. Iar puşculiţa alimentată de atâtea „ţări client” este abil etichetată ca strângând „cheltuieli de apărare”.
Dar deloc de mirare, căci de ani buni naţia are destui exponenţi atrăgându-şi păcate capitale în a pune invadator bocancul în „teatre de operaţiuni speciale” pe tărâmuri de peste mări şi ţări în care n-aveau de fapt absolut nimic de căutat – ale unor popoare care nu atacaseră teritoriul carpatin, făcând astfel din interese pecuniare jocul curat-murdar al păpuşarilor „geo-strategici” profitând economico-financiar prin terorizarea divizivă a celor călcaţi în picioare şi sub falsul pretext al „exportării democraţiei”. Unii dintre aceşti invadatori fiind repatriaţi în coşciug – ilustrată fidelă a absurdităţii absolute şi notă de plată a decăderii morale la care se făceau părtaşi prin a consimţi implicarea în conflicte cu care n-aveau nici în clin, nici în mânecă, fiind vorba aşadar despre tot atâtea precedente.
Creând premizele adoptării unui oarecare consens mutual pasiv la nivel social, al acceptării unei asemenea implicări „tricolore” în „teatre de operaţiuni” în care românilor n-ar avea ce să le fiarbă oala, prezenţe armate pe teritorii străine în numele fiecărui cetăţean – de acord sau nu în plan moral cu derularea unui asemenea teatru macabru, atrăgând păcate într-o complicitate generală. Prezenţe şi implicări luate de la sine – fără filtrul raţiunii şi conştiinţă spirituală – drept normale, fireşti şi „bune”, când de fapt sunt expresia posedării demonice la care s-a dat curs pe frecvenţe joase şi din această ţărişoară, prin consimţământul inconştient şi iresponsabil al participării individuale şi colective la partea întunecată şi rea a lucrurilor.
Însă, la cât de mare este rătăcirea turmelor ignorante, superficiale, sclave ale banului şi materialismului şi „distrate” prin „divertismentul” contra-„culturii”, totalitarismul agresiv „aliat” n-are nevoie de mari strategi în ale „comunicării”, diversiunii, manipulării şi condiţionării psihologice a maselor pentru a impune conformitatea, ci doar de biete marionete „la înaintare” precum alde Geoană, dându-li-se importanţă cu titluri pompoase de scenă, gen „secretar general”, pe atât de împănate, pe cât de băţos sună denumirea scârţâitoarei şandramale identificată pe scurt după ale sale 4 iniţiale.
„Teatre speciale de operaţiuni” eşuând lamentabil în tragice înfrângeri copioase, iar Afganistanul este doar un singur exemplu, cosmetizate însă conform „naraţiunii oficiale” ca fiind intervenţii de succes – dar niciuna de fapt astfel, iar grotescul lăsat în urmă echivalează tot atâtor răni adânci pe pielea a nenumărate ţări din lume.
Realitatea în cifre a „taxei de prost” către „înalta poartă” a jandarmului universal pe cale de implacabilă prăbuşire în timp, conform graficelor ilustrative de mai jos, accesibile pe Strategic Culture Foundation.
Cotizaţiile pe cap de idiot util din ţările de pe axa răului, semnalate aici.
Iar dijma pe fiecare ţară în parte cu subiecţi ignoranţi idioţi utili, semnalată aici.
