Feneşan: „Dacă ar fi sala, aş numi-o Constantin Lache!”

În asemenea condiţii îi poate antrena profesorul Cosmescu pe elevii săi de-a VII-a H, care anul trecut jucau cu H.C. Odorhei finala mică în Campionatul Naţional de juniori IV al F.R. Handbal, la Baia Mare


„Ieri am fost pentru a o mia una oară la Primărie. Am depus o nouă cerere, totul de la capăt” spune Zaharia Feneşan, profesor pe specializarea handbal la una dintre cele mai mari şcoli generale din ţară, cu peste o mie de elevi, şi care, în ciuda faptului că a dat performeri internaţionali şi joacă faze juvenile finale ale Campionatului Naţional divizionar al F.R. Handbal (!!!), aşteaptă de ani buni aprobarea de-o sală…

Despre o poveste extraordinară, şi în rubrica-fotoreportaj ÎN CURTEA ŞCOLII, din josul primei pagini a sporttim.ro: EXCLUSIVITATE

„De aici s-a lansat Ancuţa Stoenescu, da, aici a terminat. Şi Vasile Suciu, atletul. Ori Stoiţ, campionul naţional de kick-box, şi un altul, Mitu… Laura Bejan, ajunsă şi în lotul naţional de handbal. Fotbalistul Dăruială”, îi enumeră Feneşan de facto, fără nici cea mai mică urmă de laudă. „Şi ei ar fi doar vârfurile… Câţi alţii n-ar mai fi… Dar pe Cuciula de exemplu l-ai amintit?”, îl completează colegul său de catedră, Leonid Smolschi.

Suntem în oficiile „Educaţiei Fizice” la Şcoala cu clasele I-VIII Numărul 7 „Sfânta Maria”, de la capătul Căii Lipovei la dreapta, şi deplângem lipsa unei săli adecvate pentru şcolarii şi elevii unei Generale cu înclinaţie către sport. „Suntem nominalizaţi încă din anul 2003 pentru construirea unei săli de sport în incinta curţii şcolii, ce ar urma să fie ridicată de către Agenţia Naţională de Investiţii, însă stăm într-o aprobare de la Consiliul Local. Toate argumentele pledează în favoarea noastră. În 2007 am întocmit toată documentaţia necesară dar ne mai lipsea această hârtie, pe care n-am primit-o nici până în ziua de azi pe considerentul că o parte din teren ar fi revendicat. Însă n-a fost scos la lumină nici un document în acest sens, care să ateste revendicarea, şi de fapt biata femeie a decedat, Dumnezeu s-o odihnească… De patru ani ne chinuim să ne câştigăm acest drept! Iar dacă îl vom câştiga într-o bună zi, poate atunci nu vor mai fi surse de finanţare. Am fost în audienţe la primarul Ciuhandu, la domnul Orza, am apărut la televiziuni şi în ziare. Degeaba…”, a spus Zaharia Feneşan, care a enumerat şi argumentele forte ale Generalei 7.

Şi anume numărul mare de şcolari şi elevi, pentru care o săliţă de sport doar cât incinta uneia de clasă e egal cu zero. Şi anume alinierea cu succes încă din 1992, la înfiinţarea claselor sportive ale şcolii, în Campionatele Naţionale divizionare de juniori III şi IV, cot la cot cu pepinierele marilor cluburi – nu şcoli – de handbal din ţară! Săliţa e mică-mică, şi-ar fi fost şi mai mică fără înălţarea din vară, când cu reamenajarea ei. Parchetul e vechiuţ, uşor vălurit, iar extensibila de tenis de masă, celelalte aparate, înghesuite în colţuri. Cu toţii oameni gospodari şi sufletişti, unul şi unul, de la director şi până la portar, dar constrânşi de o îndărătnică neaprobare…

Şi anume atingerea ediţiei cu numărul XI în 2010 la „Memorialul Doina Cojocaru”, reunind 10-15 echipe de handbal juvenil din zonă, cu meciuri pe cele două terenuri cu bitum ale bazei sportive purtând numele regretatei campioane şi căpitane în handbal, din mijlocul curţii, „bitum ce n-ar fi fost turnat fără implicarea lui Pătru Cojocaru, care a organizat acea primă ediţie în 1 iunie 2000, noi venind cu ideea găzduirii turneului”.

Şi anume participarea numai în săli de sport la competiţiile Campionatului Naţional de juniori, „în care realmente copiii noştri ajung să se sufoce după zece minute, obişnuiţi cu pregătirea afară, în curtea noastră, în frig, pe bitum. Noi din octombrie-noiembrie şi până în martie suntem sortiţi să le îngheţe mâna copiilor pe minge…”, după cum explică tot Feneşan. Şi anume postura Generalei 7 de pepinieră în acte a LPS Banatul, unde vârfurile şi-ar continua specializarea, din clasa a IX-a. „Având în vedere toate aceste caracteristici, Consiliul Local ar trebui şi legat la ochi să semneze acea unică aprobare”.

Atât şi nimic mai mult. Săliţa de sport a şcolii cu peste 1.000 de elevi!

„Din punct de vedere juridic, nu există nici un litigiu în privinţa suprafeţei de teren, care nici nu se pune problema dacă ar fi sau nu în perimetrul şcolii”, îmi arată Feneşan parcela de la gardul împrejmuitor al Generalei 7, mai exact de la un anumit semn cu vopsea albă, până înspre mijlocul incintei, unde ar fi urmat să fie construită sala. „Ar fi fost gata de mult, de patru ani, şi am fi numit-o Constantin Lache, în memoria marelui profesor care mi-a fost antrenor. A. N. I. ne-a spus clar că suntem pe lista nominalizaţilor, dar câtă vreme nu le înaintăm documentaţia, nici ei nu pot începe…”

Îl întreb dacă simte că e vorba de rea voinţă. „Da, e rea voinţă! Sunt într-atât de multe săli în Timişoara încât să ne incomodeze una în plus!? Or fi, dar în comunele limitrofe, nu aici. Izvin n-are locuitori câţi avem noi elevi, dintr-o asemenea populată arie de selecţie ca şi zona Căii Lipovei. N-avem bani să ne permitem închirieri la Banu Sport… Am cheltuit 20 milioane lei pentru documentaţie, cu măsurători şi trasări, unde ar trebui să fie amplasată sala, demers şi plăţi care ar fi trebuit să le onoreze Primăria. Bine că ne-au întins aceste terenuri sintetice identice, la vreo câteva şcoli, care nu-s de mare folos, o grămadă de bani cheltuiţi… cu ce ne-am pricopsit”.

O fostă campioană şi căpitan al României e omagiată anual de 1 iunie în "Memorialul Doina Cojocaru", pe baza cu aceeaşi nume. Şcoala îi e gazdă bună

Toţi profesorii sunt la unison în privinţa nevoii ca de aer de o sală de sport, în frunte cu Gica Dumitru, directoarea şcolii. Şi Leonid Smolschi, din ´90 la „Gen 7”, descoperitor al Ancuţei Stoenescu.  „Vin aici cluburi din Arad, chiar şi Severin, Hunedoara ori Petroşani, şi bineînţeles Jimbolia, Sânnicolau Mare, LPS Banatul, Şcoala Generală 29, Şcoala Generală 19… Vreo 15 echipe! Ce frumos ar fi să beneficiem de o sală pentru <Memorialul Doina Cojocaru>. Îl găzduim neîntrerupt din anul 2000, pe bitum. În 1 iunie 2011 va fi rezervat fetiţelor din clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a, generaţiile 1999, ´98, ´97”, explică profesorul pe specializarea handbal Emil Cosmescu, din anul 2000 la Generală 7, şi a cărui mamă, Viorica Cosmescu, s-a retras anul trecut la pensie după 20 de ani în slujba activităţii sportive în şcoală, ca şi coordonatoare, responsabilă a proiectului. Cu un an înainte, în 2009, se retrăgea tot după aproape două decenii şi Vasile Bârlovan, descoperitorul atletului Suciu. Se împuţinează purtătorii luptei drepte…

„De exemplu Cuciula, să zicem c-a fost în clasa mamei mele”, aminteşte Emil Cosmescu despre cel rămas până mai ieri la UCMR din grupul de vreo 5 handbalişti „crescuţi aici, la noi,şi pe care profesorul Lucian Vasilache i-a luat cu sine la Reşiţa, în echipa pe care a antrenat-o în <B>. Ar fi şi Bogdan Firănescu, din generaţia 1991, ajuns la echipa a doua de handbal a Politehnicii”, dovadă a activităţii peste ani de creştere a viitorilor jucători.

Dar oful truditorilor la Generală 7 nu e doar sala de sport. „Vă dau un alt exemplu. Am înaintat de 3-4 ani o cerere pentru un microbuz, căci deplasările ne-omoară, transportul fie şi citadin la meciuri. Credeţi că am primit!? LPS Banatul a primit unul dar se chinuie de doi ani să-l înmatriculeze”, mai spune Zaharia Feneşan, care rămâne foarte tranşant, şi pe bună dreptate, în privinţa discriminării cu neaprobarea sălii: „Ne-am auzit vorbe că ne-a învins Diniaşul. Păi cum să nu mă bată Diniaş, care se antrenează şi joacă în sală!?!”

Emil Cosmescu cu a VII-a H: (de sus, din stânga) Casian Tudose, Alin Radosavevici, Adrian Vişan, Alex Guţă, Raul Roşca, Felix Rugină, Denis Bujor şi (din stânga, jos) Bogdan Buzatu, Horia Trif, Patrik Buga, Mădălin Dan, Andrei Dobra, Andrei Bişoc, Răzvan Dărăban.


De unde discuţia curge spre alte deficienţe şi puncte slabe. Unul ar fi „sistemul competiţional prost gândit de federali. În primul rând, îţi cer jucătoare de talie. În al doilea rând, cu aceste turnee timp de trei zile, te termină cazarea, masa, transportul dus-întors, şi în plus părinţilor nu le surâde să-şi lase atâtea zile fiicele departe de casă. Pe când dacă ar fi etape săptămânale, tur-retur toamna, două turnee de sală iarna, şi alt tur-retur la reluare, ar avea continuitate şi n-ar ciunti din programul şcolar”.

O altă durere, majoră, faptul că „elevilor nu le mai place sportul. Au fost învăţaţi cu uşurelul şi umflaţi cu chimicale. Într-adevăr, clasele de handbal sunt bune dar, privind lucrurile în ansamblu, se caută scăparea cea mai lesne, scutirea. Şi le merge. Ar mai fi lipsa mijloacelor de constrângere: stai drepţi în faţa elevului, a părintelui. Au portiţa să nici nu le pese că li s-a pus absenţă… Să-i fi văzut pe cei din generaţii demult trecute: frumoşi, voioşi, proporţionaţi”. Feneşan nu se fereşte de cuvinte într-o societate în care, înfofoliţi, ne ferim de mişcare.

Iar comparativ cu vremurile în care a deprins handbalul, din 1965, sub îndrumarea unuia ca şi Constantin Lache la „Liceul 4, în centru, la Arte Plastice, de unde ca absolvent într-a XII-a deveneai instructor sportiv”, prezentul este gri cenuşiu. „Acolo, în clasele V-VIII efectuam o oră pe zi de Educaţie Fizică şi Sport. Atletism lunea, era profesorul Dehelean, gimnastică marţea, era domnul Herţeg, jocuri sportive miercurea, handbal cu profesorii Lache şi Tică Popa”, îşi mai aminteşte fostul handbalist, desemnat în trei rânduri cel mai tehnic jucător al cândva „Cupei Pipatsch”.

Zaharia Feneşan la raftul cu poza Doinei Cojocaru, în cabinetul profesorilor de "Sport"

„Noua lege ar urma să prevadă trei ore de Educaţie Fizică”, remarca profesorului Emil Cosmescu tinde să dea la o parte vălul neguros, amintind însă şi că proiectul cu profesori specializaţi pe educaţie fizică la clasele primare I-IV „a fost desfiinţat după 2-3 ani şi orele date înapoi în grija învăţătoarelor”.

Profesorii mă poartă pe rând prin faţa vitrinelor cu trofee, cu diplome şi distincţii. „Uite. Locul secund la băieţi, în decembrie 2007, la <Prietenii semicercului>”, îmi atrage atenţia Cosmescu. Câte şi mai câte cupe! Tot în 2007, locul III la <Memorialul Doina Cojocaru>, pe teren propriu, competiţie care are mereu un premiu special, acela pentru cel mai bun inter stânga, în onoarea fostei campioane. Prezenţa în iulie a aceluiaşi an la un turneu internaţional juvenil, la Cignoli. Şi un loc I în atletism, la „Cupa Campionilor”, distincţie oferită de DJTS Timiş. Locul I la cea de-a doua ediţie a „Cupei Arena Viola”. „Într-adevăr, avem rezultate destul de bune pe Educaţie Fizică, şi la fotbal, chiar şi la şah şi baschet”, adaugă Cosmescu, pomenind de aria de cuprindere a Generalei… spre Dumbrăviţa, spre Giarmata…

„Hoooaaa! Trei ani la rând am luat <Cea mai frumoasă galerie> Ultima dată în 25 aprilie 2010, aşa e înscris pe diploma Cupei Hagi Danone. Locul 5, şi dacă n-am fi pierdut la penaltiuri calificarea în semifinale…”, reaminteşte Zaharia Feneşan. Care îmi deschide uşa sălii de fitness, într-o sală excelentă, cu aparate bune.

Pîrvu şi Prună. Vom mai auzi de ele? În informatică, în handbal...

Acolo, tonifiindu-se, Talida Pîrvu, din clasa a V-a H, interesată de concursuri informatice şi totodată inter stânga sau pivot în Campionatul Naţional: „Îmi place faptul că practic handbalul, de un an deja în competiţii. Vreau să-l urmez pe mai departe”. Se pomeneşte de „Mens sana in corpore sano” şi se prezintă şi Daniela Prună, tot din clasa a V-a, cooptată la handbal din semestrul I, fără a rata o competiţie şi acaparând titlul de cea mai tehnică jucătoare, drept centru, la „Cupa Freidorf”.

De la informaticienele-handbaliste, spre curte, cu Feneşan, fost prim-divizionar la Ştiinţa Bacău, ajuns la Energia Rovinari cu Eugen Barta antrenor, în ´74, în „A” cu Constructorul lui Tică Popa şi promovat în „B” cu Electromotor: „În 1996, în Timişoara, existau şase echipe dintre cele 12 ale seriei în Divizia B!”

Câte sunt acum? Ne uităm în pământ, la bitum, şi apoi ridicăm ochii spre copiii de-a VII-a struniţi de Emil Cosmescu în a arunca la poartă, de pe stânga, peste blocaj. E frig. E ceaţă peste aceste două terenuri de handbal şi totodată cu panouri de baschet, e ceaţă peste „sinteticul” gol de fotbal, e ceaţă peste terenul de volei amplasat pe iarbă…

O carte, 7 stele, lauri... Emblema Asociaţiei Sportive Şcolare 7

Ceva lumină parcă vine dintr-un colţ al curţii, dinspre capela ortodoxă. Suntem la Şcoala cu clasele I-VIII Numărul 7 „Sfânta Maria”, conform denumirii complete a locaşului de învăţământ. Va lumina oare capela şi minţile mai întunecate ale altora, mai dinspre centru? Aici e periferia, se ajunge greu… Şi se şi pleacă greu, sau deloc. Am văzut prospectul cu Balasz Cup, între 16 şi 21 aprilie 2011, la Gyor. Ediţia a 26-a. „Ne-au invitat şi de data asta dar nu putem onora invitaţia la handbal. Banii! Acolo, şcoala respectivă, oferă 5 ani de înot gratuit elevilor din clasele sportive. Apropo, am vrut noi şi bazin în incintă. Şi uite-aşa… Când alergi după doi iepuri…” mai poate totuşi glumi Feneşan.  E poate ultima soluţie.

Chiar ultimul refugiu. Umorul. Poate motiv al menţinerii pe un perete, frumos înrămat, în oficiul lor, al truditorilor la Educaţie fizică şi handbal, a vorbei „cu omu neşcolarizat te lupţi puţin dar ai scăpat…” Continuarea ţine de lupta cu morile de vânt.

Deviza Catedrei de Sport: CURAJ PASIUNE EFORT

Îi părăsesc, cu regret, uitând-mă spre zidul săliţei de sport, cu plăcile comemorative ale Eroilor Martiri ai Revoluţiei Române, elevele de 10 respectiv 13 ani ale şcolii. Luminiţa Florina şi Gabriela Monica veghează din ceruri şi se roagă îngereşte pentru acea viitoare sală „Constantin Lache”, linie la linie cu „Baza Sportivă <Doina Cojocaru>” N-ar fi frumos?

Alt pliant de prezentare al Şcolii: victorii la 1 Iunie, Nelson, Mărţişorul, Cupa Europei, PRITT...

Acest articol a fost publicat în Sport juvenil și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− patru = 3

 


Ultimele articole din categoria Sport juvenil: