
Un fost rugbist al lui Dinamo București și Universității Cluj, Florin Petru Azoiței, și-a găsit prematur și în pribegie tragicul sfârșit, la doar 23 de ani, nicăieri altundeva decât în Olanda, unde ajunsese pentru a-și întreține familia din zona Moldovei, și scriem nicăieri altundeva decât în Olanda tocmai pentru că toamna trecută România U18 ceda pe teren neutru junilor ”portocalii” cu nu mai puțin de 0-38 în liga secundă a Campionatului European. Care va să zică, în vreme ce Federația Olandeză de Rugby a creat premizele pentru ca selecționate juvenile ale sale să poată lua fața unor exponente ale Federației Române de Rugby, fie și doar un tânăr român aspirant al sportului cu balonul oval din Carpați s-a văzut în schimb nevoit să renunțe la pasiunea sa și să trudească pentru un ban departe de plaiurile natale, în ocupații la adresa cărora nativii batavi ar strâmba cel mai probabil din nas, tineri batavi stimulați și sprijiniți acasă să practice rugby-ul, ilustrată perfectă a eșecului moral dar și faptic al F.R. Rugby. Faliment moral și al întregului ”sistem” și al societății românești în general, prin prisma milioanelor de conaționali plecați cu lumea-n cap peste hotare - mulți dintre aceștia constrânși sau chiar forțați de împrejurări, cum s-a arătat a fi și cazul ex-rugbistului Azoiței. Unul tragic, iar astfel s-a mai frânt încă un destin în ignoranța voită și diabolică a unui stat criminal, deși e incorect a fi spus ”stat”, căci, de fapt precum Olanda, nici România nu mai e în scripte vreun stat - asta pentru cunoscători, ci o antrepriză economico-corporatistă, realitate faptică ascunsă cu bună știință turmelor de către cabală.