
Postul de selecționer la echipa națională onorează orice antrenor. În țările civilizate, să ai în CV o asemenea postură constituie o mare realizare și o mare mândrie. Numai la noi antrenorii își permit să refuze mai mult sau mai puțin protocolar acest post. Nu voi înțelege niciodată cum un președinte de federație se deplasează în teritoriu pentru a convinge un antrenor să preia postul de selecționer. Dar de fapt Răzvan Burleanu nu este la prima aventură de acest gen. A mai fost în Italia să-l convingă pe Cristian Chivu să revină la echipa națională. Decât să se ocupe de asemenea probleme, mai bine ar fi mai atent la ce se întâmplă în jurul său.