Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită. Fapta? Alexandru Bourceanu aduce inspirat şi benefic în discuţie, extraordinar pentru o voce din sportul românesc, subiectul tabu al hranei nutritive, remarcând la revenirea în ţară ca proaspăt campion mondial cu naţionala de minifotbal a României că „n-au ceea ce e mai important, legume şi frunze. Nu există salată. Doar prăjeală, într-un ulei…”, cu trimitere la alimentaţia asigurată sportivilor la Izvorani. Răsplata? Federaţia Română de Minifotbal reacţionează prin a-l dojeni public pe Bourceanu că n-ar fi trebuit să abordeze tema, să spună ce-a spus. Sau uriaşa diferenţă decisivă între pe de-o parte viziunea necesar deschisă şi largă a iniţierii unei dezbateri de conştientizare pe subiectul esenţial şi cheie al alimentaţiei cu adevărat sănătoase - bază existenţială primordială, împărtăşită public cu prezenţă de spirit de către jucător, iar pe de altă parte micimea îngustă a gândirii mărginite şi dominate de ignoranţă şi laşitatea tipic mioritică a unor limitaţi punând mai presus decât importanţa vitală a unei nevoi ce-ar putea genera un bine major colectiv nu doar lumii arenelor, ci şi societăţii, nişte interese minore de moment legate de a "nu-şi strica apele".