
A nu te putea abține și restrânge de la anumite reflexe nici măcar într-un sport prin excelență cavaleresc și al onoarei precum rugby-ul, în care fie doar și conduita morală din întregul ramurii la nivel internațional ar fi suficientă să te facă să roșești numai la gândul de a încerca aplicarea unor tendințe mioritice, ilustrează sugestiv prin exemplificare mizeria din arena românească dar și în general a societății carpatine, poate cea mai stricată de pe lume, cu sămânța pur și simplu alterată. România s-a făcut de rușine până chiar și în rugby-ul care îndeamnă la decență, dovezi ale rătăcirii ceva de nedescris a unei națiuni în conflictul ei cu principiile și integritatea, cu bunul simț și etica, dar în schimb plină de aere și închipuiri, țanțoșă nevoie mare și neapărat mai cu moț.